339 matches
-
dormea roaba ta, și l-a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sînul meu. 21. Dimineața, m-am sculat să dau țîță copilului; și iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineața și iată că nu era fiul meu pe care-l născusem." 22. Cealaltă femeie a zis: "Ba nu, fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort." Dar cea dintîi a răspuns: "Ba nicidecum! Fiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Adina a ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul mierlelor. La un moment dat, a zărit prin amurgul cenușiu silueta alb-gălbuie a pisicii. Făcea tot felul de salturi și tumbe prin iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să se afle în treabă. Mai era ceva. Un ghemotoc care se străduia să scape de labele pisicii și să-și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
când văzu patul de fier cafeniu și rece Își dădu seama că se află Într-un dormitor. Mirosea Într-un hol fără de hal: — Asta e casa de bani, Îi spuse majrdomnul, arătîndu-i o măsuță rotundă. — Care? Întrebă Julius, privind cu luare-aminte măsuța. — Păi, asta. Julius văzu o cutie care nu putea fi În nici un caz casa de bani. „Care?“ Întrebă din nou, ca atunci cînd cauți un obiect aflat sub nasul tău și aștepți să ți se spună: nu vezi? asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ziua vărului lor, neisprăvitul acela de Rafaelito Lastarria. Susan pusese telefonul În furcă și trimisese să-i cheme. Vilma Îi aduse pe amîndoi ținîndu-i de mînă și ei, de o parte și de alta a frumoasei metise, ascultară cu luare-aminte tot cele spunea mama lor: — Trebuie să mergeți, copii; Susana este vara mea și m-a sunat ca să vă invite; În alți ani au fost Santiaguito și Bobby, de data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doamna Lastarria Îi sărută pe rînd pe toți recunoscîndu-i și spunîndu-le pe nume: „Bună ziua, doamnă“, spuse Vilma; Îi Înmînă darul cu cartea de vizită și fu cuprinsă de panică fiindcă Julius dispăruse; Slavă Domnului, era acolo, cu spatele la ea, uitîndu-se cu luare-aminte la o uriașă armură de metal care stătea ca un străjer În dreptul unei uși a castelului. Cinthia se duse la el și-l luă de mînă, amîndoi se uitau acum la armură, dar chiar În clipa aceea brațul armurii căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe la bucătărie, adăugă adresîndu-se altor guvernante care se Învîrteau pe acolo. Cinthia și Julius au stat să examineze Îndelung armurile; mai Întîi se uitau bine dacă nu era nimeni ascuns Înăuntru sau În spatele lor și abia atunci le examinau cu luare-aminte. Cinthia Îi explica tot ce Învățase la școala despre arme, armuri și scuturi și Julius, lîngă ea, o asculta cu multă atenție, Încuviințînd din cap pe măsură ce ea povestea tot ce știa. După cîteva minute treceau În altă Încăpere, În salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numele celor care fumau țigări răsucite din bancnote și-și construiau palate În mijlocul pădurii. Biata de ea făcu tot ce-i stătea În putință ca să-l cucerească pe mister, dar el nu-i făcu portretul preferind să o asculte cu luare-aminte și pe urmă s-a făcut prea tîrziu, trebuia să se Întoarcă ca să-i dea de mîncare la timp lui Julius. Pe scurt, Peter și Julius aproape că n-au putut schimba nici o vorbă, dar au hotărît să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi limpede glasul maică-sii, Întoarse capul, glasul se pierdu În mulțime, dar ceva reuși totuși să prindă: „O diferență enormă Între ăsta și preoții din parohie, e tare necioplit.“ Se uită iarăși la părintele Brown și Înțelese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar se opri la timp: Carlos nu era nătăfleț ca ceilalți și rămăsese tăcut la locul lui, nu era cazul să se poarte și cu el la fel, șoferii au Întotdeauna mai multă demnitate. Susan Îl privise tot timpul cu luare-aminte, jumătate ironică, jumătate mirată. „Să mergem, darling“, Îi spuse, mulțumindu-i În engleză la ureche. Nu mai lipsea decît Julius, care-și mînca grăbit tortul și, printre Înghițituri, Își făcea un rapid examen de conștiință, pentru a vedea dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te jupoaie nu altceva“. Juan Lucas stăpînea perfect jargonul creol și-l folosea adesea. „Bună ziua, doamnă“, spuse meșterul și Julius Întoarse capul și se uită cu luare-aminte la femeia care sosise tocmai atunci. Venise să-i aducă mîncarea lui PÎine cu șuncă. Peste cîteva clipe Începură să vină și alte femei, toate cu cîte o legătură cu de-ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva mai bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea nespus de Încîntată În timp ce cînta și avea pîntecul umflat de parcă ar fi fost gravidă. Văzînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce Arminda Își dădea seama că ceaiul nu-ți făcea bine și-ți ștergea gulerul cu o cîrpă udă și tu stăteai nemișcat, o vedeai pe Guadalupe făcînd cîțiva pași și apropiindu-se de tine, te-a privit apoi cu luare-aminte, dar parcă tot de departe și era surdă. Jos, pe marginea drumului Încă neterminat, puseseră o pancartă: PROPRIETATE PARTICULARĂ, slavă Domnului, fiindcă ar fi fost o nebunie să intre cu mașina acum, cînd era și cu nevastă-sa alături, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
opri nimeni cînd Își punea În cap ceva, că el Îi dăduse numai cheile de la camionetă, că mai mult ca sigur cheile de la Mercedes le-a găsit el singur În apartament și așa mai departe, Julius, care urmărea scena cu luare-aminte, Îi spuse să termine odată cu Învinuirile, fiindcă Juan Lucas spunea că cei care aduc Învinuiri altora sînt niște pîrÎcioși și niște neisprăviți. Juan Lucas Își blestemă ceasul În care-l Învățase toate astea pe Julius, iar Carlos, care era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plină de flori și Cano Începu să le atingă pe rînd pe fiecare și la toate le spunea mamă, mamă și Julius era numai ochi și-și aduse aminte că de fapt Cano era orfan. Și Cano se uita cu luare-aminte la o floare pe jumătate ofilită, sus, În dreapta, și-i spuse bunicuțo, atinse apoi ceilalți trandafiri: mamă, mamă, apoi se apropie și mai mult de copacul unde Julius nu mai putea sa stea ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În mînă o crenguță. „Somn lung, profund și odihnitor“, se gîndi, coborînd din Mercury. Îi veni din nou să caște. Din fericire soneria bătută În peretele galben și rece, mîncat de igrasie, reuși să-l sperie puțintel. Se uită cu luare-aminte, apasă pe buton și se convinse că vizita Începuse și că soneria lui Cano mergea. Nu trebuia să adoarmă sprijinit de catul ușii fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt mort și moare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voi întreba dacă dorește să examineze graficul. - Roagă-l să citească "Recomandările", spuse Grosvenor. Nu va avea timp să citească restul. - Bine, îi voi atrage atenția. Grosvenor se îndreptă spre biroul căpitanului Leeth. Acesta îl primi și-l ascultă cu luare-aminte. Apoi examină graficul și spuse pe un ton oficial, clătinând din cap: - Noi, militarii, abordăm dintr-un unghi diferit aceste chestiuni. Suntem gata să ne asumăm unele riscuri calculate, pentru a atinge anumite obiective. Ideea dumitale, că ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
puternică și flăcările conteniră. Un fum albastru întuneca aerul și o căldură înăbușitoare se răspândi pe coridor. Dar și fumul și căldura dispărură în câteva secunde. Era limpede că sistemul de ventilație, măcar el continua să funcționeze. Grosvenor privi cu luare-aminte: coridorul părea pustiu. Deodată, însă, îl zări pe Morton, pe jumătate ascuns într-o nișă, la câțiva pași mai încolo. Aproape în același timp îl văzu și Morton pe el și-i făcu semn să se apropie. Grosvenor șovăi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se găsesc semnăturile fraților din primul și din cel de-al doilea cerc, dar nu și din al treilea! Portughezii și englezii sunt acolo, dar unde sunt francezii? Deci așa, cele două manifeste rozacruceene făceau aluzie, dacă le citeai cu luare-aminte, la faptul că englezii Îi pierduseră pe francezi. Iar după cele stabilite de noi, englezii erau singurii care știau unde ar fi putut să-i găsească pe francezi, iar francezii singurii care știau unde să-i găsească pe nemți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
au recurs la executarea în serie ceea ce a provocat o inflație artistică care a dus la plafonarea culturii pe plan mondial și la răspândirea pe scară largă a kitsch-ului. Referitor la poezie, “nu putem scăpa prilejul fără de a atrage luarea-aminte că la mulți poeți contemporani metaforismul prezintă acest regretabil aspect”, acela că metafora în poeziile lor “are todeauna ceva steril”<footnote Idem. footnote>, iar poemele lor sunt lipsite de orice sensibilitate reducându-se doar la niște înșiruiri de cuvinte fără
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
părea rău de el, iar gând se mai gândea că are și sângele lui în vine, simțea cum i se zdrențuiește sufletul. Popa Barbu era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese patrafirul pe capul lui Pampu și începuse să dondăne din cartea mare, legată în piele, pe care o moștenise de la tatăl lui. Spunea cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o scânteie, care l-a luat prin surprindere pe Zogru, și din ea s-a făcut linia de lumină care arăta ca ușa unei frizerii crăpate în întunericul nopții. Apoi a apărut cu totul Vlad, buimăcit și crunt, privind cu luare-aminte peste zidul mănăstirii. Apariția l-a făcut să-și țină sufletul și să se cutremure, după cum i se părea atunci, cu lemnul porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii germane, care reflectă gusturile unor mari sculptori. Șemineu din aur, ceas-pendulă din aur, comodă din aur, birou cu cilindru din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile Bosforului și alte versuri complicitatea diafanului. Senzualitatea orientală, reputată prin rafinamentul ei complex, tinde spre „farmecul virginal”... Dar să revedem, mai cu luare-aminte, peisajul său, spațiul liric pe care Îl creează această imaginație destrăbălată În dorința de a-și purifica obiectul. Există, În fapt, mai multe peisaje În poezia lui Bolintineanu. Cel din primele versuri (O fată tînără pe patul morții) nu se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
m-o iubi și pe mine cineva... Le azvârli bucățelele una câte una, găsind porecle pentru fiecare : ia de-aici, cârlionțatule, hai și tu, Piticot, na-ți, tanti Aglaia... Termină și-și scutură palmele cu satisfacție, apoi o privi cu luare-aminte : Auzi, fată, ia fă-te-ncoa’ ! Îi atinse fața cu vârfurile degetelor, le mirosi și, pentru a nu greși, le puse pe vârful limbii. — Să mor io dacă tu nu te fardezi... ! — Ia nu mai muri atât, își întoarse fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascundea pașii, încât, atunci când se apropia, mai degrabă plutea. Privea cu o curiozitate care, însoțită de rânjetul agățat în canini, te băga în sperieți. Se apropia apusul și Lucică părea că începe să-și caute de treabă. Dacă priveai cu luare-aminte obrajii lui palizi, goliți de sânge, puteai bănui de unde îi venea nerăbdarea și cam ce fel de treabă ar putea fi aceea. Faptul că numele lui era o alintare suna încurajator pentru alde Pârnaie, sugerându-i că oamenii sunt mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]