3,986 matches
-
și ars combinatoria abil regizată, făcând vizibilă manipularea de la distanța (auto)ironiei cu accente elegiace, angajând atitudini de revoltă (C. Abăluță a făcut trimiteri la poezia beatnicilor americani) și de crudă mărturisire de sine, alături de tandre apropieri de lucruri. O luciditate exigentă, neconcesivă față de răul din lume și din sine, o ținută etică afirmată fără nici o emfază dar cu o gravitate decisă, într-un univers asediat de derizoriu și pândit de spectrele spaimei, conferă discursului poetic demnitatea la care aspiră ori
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
40 de ani. În plus, eșecul istoric demonstrat al ideologiilor, pîrghii nefaste pentru ascensiunea la putere a unor fanatici și/ sau criminali, a condus la o sărăcire de conțnut a mai tuturor idealurilor, valorilor și credințelor tradițonale, jocul subtil dintre luciditate și bovarism fiind fascinant în lumea postmodernă în care trăim. Chiar dacă, din punct de vedere teoretic, evaluarea maioresciană din studiul În contra direcței de astăzi în cultura română își mențne valabilitatea, totuși diagnoza lovinesciană, formulată cu ajutorul grilei sincronismului, apare mult mai
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
sa culminantă și într-adevăr mondială, va avea loc în 1943, 1944, 1945. Soarta lumii se va decide în 1945 și 1946." În Prezent trecut..., aceeași împotrivire din Război cu toată lumea, din Nu, un spirit care-și recunoaște și asumă luciditatea acestei împotriviri: Faptul că mor milioane și milioane de oameni este suportabil. Dar faptul că sînt masacrați de alți oameni nu mai e tolerabil. Revolta mea era și rămîne romantică. Din fericire." Sînt notațiile unui om care, trecut de jumătatea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo) Povestioarele din cea de-a doua parte a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu ironie și luciditate tăioasă. Totul pare pus sub semnul "grohăitului de astre," așa cum numea Cioran dragostea în Amurgul gândurilor. Livrescul și anecdoticul fără perdea se contopesc într-o vervă narativă extraordinară, care face aproape imposibilă o abordare critică "la rece". Cititorul este nevoit
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
etice a căzut în desuetudine. Chemat să ne călăuzească pașii în ceasul de față, el s-ar sufoca, probabil, de nesfârșita mizerie morală ce curge din noi. Cât despre spiritul civic al jurnalistului Eminescu, ce să mai vorbim? Insuportabil prin luciditate și franchețe acum o sută douăzeci de ani, el ar fi măcar la fel de incomod și acum, având toate șansele să înfunde pușcăria, precum atunci a înfundat ospiciul. Eminescu rămâne visul frumos și curat al unei umanități care a uitat să
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
Irina Marin Luciditate și "cenușiu" literar Format la cenaclurile studențești de dinainte de 1989, Cătălin Țîrlea "promitea". Din păcate, după un debut bine primit de critică, prozatorul nu a mai evoluat. Ultima lui carte, Suburbanele Bucureștilor urmate de nuvela Fratele meu geamăn, confirmă această
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
suflă o altă melodie, ca să-l scoată din impas. Bărbatul se debarasează de copilul din brațe care îl încurcă - îl dă cuiva, nu contează cui - apoi inspiră zgomotos și reîncepe. Imperceptibil, tempoul urcă din nou. Profitând de un moment de luciditate, primul cântăreț intervine, în timp ce copilul trece din mână în mână până când se trezește pe brațele unei fetișcane abia sosite care se pregătește și ea de cântare. Bună ocupație pentru mâinile-i tremurânde! Fata rejoacă întreaga comedie a pudorii - capul plecat
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
armonizează, până la identificare, cu conștiința sa exigentă, ce îi dictează o conduită etică de o incontestabilă fermitate. Tocmai de aceea, frivolitatea, aservirea, comerțul cu conștiințele umane, "schimbările la față" - sunt doar unele dintre tarele morale pe care le denunță, cu luciditate deplină, Virgil Ierunca, scriitor ce nu s-a lepădat niciodată de sine, ce nu și-a prostituat conștiința în împrejurările pe care i le-a rezervat o istorie ieșită din matcă. In eseurile critice ori în însemnările preponderent politice ale
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al destinului, privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările și neîntâmplările sunt întâmpinate, cu patetism și luciditate, cu rigoare morală și cu un fel de emoție transparentă care le dă o alură afectivă situată între cotidianul cel mai prozaic și simbol. Întâlnirile "admirabile", ca și deziluziile sunt deopotrivă de fecunde în ordinea cunoașterii și a existenței, după cum
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și corespondențe greu de intuit la prima vedere. Momentele de singurătate, acele momente privilegiate ale rupturii de lume și ale întâlnirii cu propriul sine sunt transcrise în pasaje de o calmă serenitate în fața Timpului, în care starea de veghe și luciditate favorizează deznădejdi și iluzii ("Cu duminicile, hotărât lucru, e greu de luptat. Mă închid în mine și-n mansarda mea, care e din nou primitoare din cauza cerului parizian, redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
creditabil - în ciuda sau poate în virtutea confuziilor posibile între realitate și vis, între percepție și halucinație, între viziune înterioară și exterioară la care dă loc povestirea sa, dar asupra cărora atrage mereu atenția, ca pentru a-l asigura pe cititor de luciditatea lui. Și totuși devine deodată, în final, în ultimul paragraf - după ce în numele "tainei fără sfîrșit" lasă nerezolvată indeterminarea centrală a informației în jurul căruia s-a desfășurat narațiunea - la fel de necreditabil cum ar fi un martor care ar declara că a distrus
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace a devenit "habitus" și "câmp". Tiraje, succes la critică, succes de masă, tip de public, durata receptării sunt motivele ce vin încet-încet să înlocuiască în discursul critic opinia impresionistă și să aducă rigoare și luciditate judecății de gust, dar nu numai atât. Plasând lucrurile strict pe terenul teoriei literaturii, se poate vehicula ideea adevărului unei critici de tip reader response. în final aș cita opinia unuia dintre interlocutorii Rodicăi Binder, Richard Swartz, corespondent pentru o
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
încercatul în polemici N. Iorga, care nu întîrzie să reacționeze printr-un scurt geamăt de iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții", numindu-l "voltairian, în sensul larg al cuvîntului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
primul deceniu al celui de al treilea mileniu. Acționând un unic erou, tânăr intelectual neliniștit, bântuit de chemări ale morții, mereu în căutarea acelui absolut pe care erosul nu-l oferă și, în consecință, profund răscolit, pe fondul unei necruțătoare lucidități ce-l pune și pe el în acuzație, Anton Holban structura un personaj de o mai acută tensionare decât cel camilpetrescian, de pildă, dar, ca și acela, cunoscând ravagiile incomunicabilității, implacabilei singurătăți, silei de sine, geloziei, afecte ale unei conștiințe
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
care auziseră vreodată referitor la alcool. Mi-au dat cafea amară, mi-au dat lămîie și tot felul de alte chestii care, evident, n-au avut nici un efect. Răul era cu atît mai sfîșietor cu cît era dublat de o luciditate perfectă și nu dădea semne că avea să se termine vreodată. Era atît de nasol, încît am început să jelesc. Plîngeam și repetam ca un papagal “Mi-e rău, mi-e rău, mi-e rău”, deși oamenii care-mi acordau
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
toată lumea , dar nu am făcut-o pentru că tu știai, te uitai în ochii mei și știai , nu a fost nevoie de cuvinte între noi ! Îți mulțumesc că ai învățat-o pe Mara să gândească logic și rațional , să analizeze cu luciditatea unui matematician toate situațiile posibile , și cel mai important ai învățat-o să vadă esență lucrurilor și să culeagă numai ce este important în viață ! Mulțumesc mult Flori și regret că nu ne-am mai văzut în ultima vreme Am
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
-și prezinte proiectul și provocările lor la dialog sunt ignorate. E lăudabila inițiativa d-nei Vălean pe care o critică acum toată lumea, dar această inițiativă ar putea veni oricând , sau ar trebui să vină , și din partea ONG-urilor. Având în vedere luciditatea ta că ong-ist care activează pe mediu poate ar merita o încercare. Mulțumesc, Dragoș! Am trimis articolul tău, tuturor prietenilor mei. Imaginile peștilor din Tisa -inca atât de tulburătoare!-, fac că orice apel la “dialog și prezentări de proiecte” să
Roşia Montană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82654_a_83979]
-
o structură fractală a Realității. Un capitol pasionant al cărții și, desigur, instructiv și fecund dincolo de tărâmul literaturii, este intitulat Măștile nebuniei. Departe de orice viziune clinică sau romantică a nebuniei lui Eminescu, autorul descoperă în ea o "intensitate a lucidității" printr-o cunoaștere transgresivă, purtătoare de o informație altfel inaccesibilă. De unde poate proveni această informație dacă nu dinlăuntrul nostru, printr-un contact cu o inteligență înnăscută, dar adormită, uneori adormită de altfel până la moarte și astfel apărându-ne ca inexistentă
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
o structură fractală a Realității. Un capitol pasionant al cărții și, desigur, instructiv și fecund dincolo de tărâmul literaturii, este intitulat Măștile nebuniei. Departe de orice viziune clinică sau romantică a nebuniei lui Eminescu, autorul descoperă în ea o "intensitate a lucidității" printr-o cunoaștere transgresivă, purtătoare de o informație altfel inaccesibilă. De unde poate proveni această informație dacă nu dinlăuntrul nostru, printr-un contact cu o inteligență înnăscută, dar adormită, uneori adormită de altfel până la moarte și astfel apărându-ne ca inexistentă
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
nu se întîmplă nimic extraordinar (sau poate tocmai din acest motiv), orice mică întîmplare este privită ca fiind de domeniul senzaționalului; totul îl uimește pe naratorul personaj și totul îl amuză, privirea lui este mereu inocentă, deși nu lipsită de luciditate. Ceea ce îl determină să se apuce de scris este întîlnirea cu un fost secretar de partid care urma să îi facă dosarul de primire în PCR. Pînă să se ajungă însă la acest episod, se trece prin trecutul apropiat, cu
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
intransigență cu sine însuși, ca și cu cei din jur și din breasla sa. "în ce privește omul, nu-mi fac nici o iluzie - partea reptilină din el e mai feroce decât o fiară". Aceasta nu este mizantropie, ci o mare doză de luciditate, ca și de atașament la înalte valori morale. Sentimental, scriitorul este legat de locurile natale, de amintirea părinților, a soției, a prietenilor dispăruți. Cuvântul "moarte" apare des în cărțile sale (chiar și Cartea morților - despre Holocaust), dar vitalitatea sa este
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire modernă, de subtilă răscolire
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
în care se reflectă, imortalizați într-un moment triumfal, „doi colți însângerați, în raza lunii”. Sentimentul datoriei împlinite instaurează pacea, exterioară și interioară... Poezia lui Eugen Dorcescu se comentează pe sine, este un metatext. Poetul merge mai departe. Cu o luciditate extremă. Cu o intuiție extremă. Cu o gândire înaltă. Cu un stil înalt. „Să ne desprindem, deci...” 2016 , ianuarie Referință Bibliografică: Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu și poetica avatarurilor. LUPUL / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
n-am făcut-o... Însă, uimirea noastră a fost aproape năucitoare când soacra Parmenia, după o anecdotă spusă de gineri-so (de altfel singura cât de cât decentă pe care am auzit-o vreodată de la el, aflându-se în stare de luciditate bahică!), a spus: - Diseur de bon mots, mauvais caractčre.*) - Noa, dis-moi! s-ar minuna pe loc, auzind-o, un ardelean țanțoș rezemat în coada țapinei cu care tocmai corhănise niște trunchi de molizi șterpeliți de prin Munții Călimani. (cf.imaginii
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
a lucra, pentru a crea". Evident, Stalin rămâne pasiv. Jocul său e cel al unei perverse alternanțe de vagă încurajare și refuz, cu un efect torturant. Nu mai puțin se cuvine consemnată iluzia lui Bulgakov (o abdicare de la penetranta-i luciditate, dar și un factor tulburător al distorsiunilor epocii ce-și propuneau intempestive remedii) cum că ar putea avea o relație "privilegiată" cu vicleanul despot. Imaginația sa înfierbântată proiecta o repetiție a raporturilor dintre Ludovic al XIV-lea și Moličre, dintre
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]