2,476 matches
-
alunecase discuția. Simțind strâmtoarea În care mă aflam, Lauren i-o reteză lui Valerie, spunând: „Au Început! Repede!“ și se năpusti spre balconul de unde se putea privi afară, care deja se umplea de lume. Am privit cu toții cum opt ponei lucioși de polo - câte patru de fiecare echipă - au ieșit În galop pe terenul Înzăpezit. Echipa Mercedes Moscova juca Împotriva echipei Cartier General Four. —Uite-l acolo, nr. 3, spuse Lauren, arătând spre un bărbat care galopa cu viteză pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după Ziua Recunoștinței, de la o familie din Vermont care vindea brazi În josul lui Fifth Avenue. Eu și Hunter am petrecut veseli prima duminică din decembrie Împodobind bradul cu panglici lucioase roz pal, globuri de modă veche, din sticlă transparentă, și beteală deosebită, albă. (Vă vine să credeți că ABC Carpet are acum un raion Întreg dedicat podoabelor pentru pom mai speciale? Evident, irezistibile. Evident, la prețuri care seamănă a jaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun și șezlong era Împodobit cu un material de aceeași culoare ca pantalonii lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi cafeniu și alb: era ca și cum ai fi fost În interiorul unei Înghețate cu cafea. Erau și halate din prosop cafenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prin el. Ia privește. Mi-l trecu și mie. Încadrat de marile cercuri negre ale binoclului, vasul se vedea foarte bine: cu siguranță avea vreo 45 de metri lungime și două catarge În partea din față. Era super-elegant, cu coca lucioasă ca oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează să Împart golful nostru cu acest vas. Este magnific, am hotărât eu, după ce l-am văzut. L-am analizat cu mai multă atenție. Vasul sclipea de curățenie; avea două punți, obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hainele - și bijuteriile. Acum era Îmbrăcată cu un costum de baie Întreg cu dungi maro și albe, fără spate. Pe inelar avea un inel imens din abanos cu un topaz, iar părul Îi era prins la spate Într-o coadă lucioasă. Se vedea că lui Lauren Îi priește măritișul. Arăta mai grozav ca niciodată, mai ales În decorul oferit de una dintre cele mai somptuoase nave pe care le văzusem vreodată. —Bunăăă!!! exclamă Lauren, Îmbrățișându-mă strâns. Apoi se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l cheamă Stridie? Iar Mona dă drumul cristalului, care-i atârnă acum pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și te înfigi în fiecare cuvânt mai deocheat. Acum îi domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în pat, fără nici un semn, fără nici un bilet, fără nici o cauză. Și Helen Boyle zice: — Cum l-au găsit pe șeful dumneavoastră? Din poșeta cu alb și galben scoate un cleștișor lucios, argintiu, și o șurubelniță, atât de curate și de ascuțite, că ar putea fi folosite pe masa de operație. Deschide ușa unui șifonier imens, sculptat și lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
podeaua băii, și mă uit în gol la aerisire. E posibil să fi omorât toți oamenii din clădire. Capitolul 12 Nash stă la bar pe Third Avenue și mănâncă sos de ceapă cu mâna. Își înfige în gură două degete lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă mă întrebi ceva, zice, să vad banii mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se rezolvă altfel - boală, foamete, război... Cu vocea înăbușită de pernă, Mona zice: — Nu le mai spune. N-au cum să-nțeleagă. Și Helen își deschide poșeta de pe scaunul de alături. O deschide cu o mână și scoate un cilindru lucios. Cu aerul condiționat la maximum, pulverizează spray de gură pe o batistă și și-o duce la nas. Pulverizează spray de gură în aeratoarele de pe bord și zice: — Chestia asta are vreo legătură cu descântecul? Și, fără să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură cuiburile a o sută de specii autohtone. Închipuiți-vă o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un oraș. Dincolo de geamurile mașinii se întinde acum America. O, prea frumoase înalturi pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și-l înfoaie, zicând: — Unde suntem? În mintea unora, cunoașterea încă mai înseamnă putere. Îi spun că habar n-am. Capitolul 30 Mona mă ține de braț. Ține în mână o broșură lucioasă, pe care mi-o vâră sub ochi, și zice: — Hai să mergem acolo! Te rog eu! Nu ne ia mai mult de două ore! Te rog! În fotografiile din broșură sunt oameni care țipă, cu mâinile ridicate, într-un montagne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit din oraș cale de mai bine de un kilometru, Helen trage pe dreapta. Aprinde luminile de avarie. Privindu-și fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se închidă de unul singur, apoi se deschide, se-nchide și iar se deschide, din ce în ce mai repede, până ce se ridică deasupra biroului. Cu ochii închiși, buzele lui Helen rostogolesc cuvinte tăcute. Răsucindu-se și fâlfâind, cartea e un sturz negru și lucios, care plutește sub tavan. Și stația de interceptare zice: „Către echipajul 17“, zice. „Vă rugăm să vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de act în sine, dar senzația de eliberare, de a fi scăpat de urcatul la bord și de manipularea extenuantă din partea lui Beverley, o dusese pe culmile extazului. Ajunse la orgasm în doar câteva secunde, cu un deget pe umflătura lucioasă a clitorisului, iar celălalt înăuntrul vaginului. Genericul știrilor de la ora zece îi acompania suspinele. De atunci, acesta a fost tiparul serilor lor: Dan pleca la băute și imediat ce dispărea din peisaj Carol își oferea o partidă sănătoasă. După o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sexuale, ci menținerea unei anumite doze de senzualitate. Într-un fel sau altul, Ted Wiggins simțise asta la Carol, starea de excitație accentuată la vederea vagabondului care, în fața Celeilalte Carol, își scosese scula din pantaloni - o chestie dubioasă, lungă și lucioasă ca mânerul unui piolet - și urina pe trotuarul rece, scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în puterea nopții, copii de șase și de șapte ani, îi duceți în sinagogi și îi dezbrăcați, nu așa faceți? Îi drogați..., nu vrei să recunoști? Și băgați în ei tot soiul de lucruri, nu-i așa? Scule, desigur, scule lucioase, bombate și alte chestii și mai sinistre: lumânări ceremoniale, pumni, menore. Încearcă să negi, poți? — Nu. — Nu vrei să negi? De ce aș face-o? Mi-a sărit deodată la beregată. Și, firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fapt, toată camera avea forma unei felii de plăcintă; peretele exterior se conforma circularității clădirii, iar cel interior circularității coridorului. O masă de consultație se afla vizavi de biroul lui Margoulies și lângă ea, pe perete, era montată o draperie lucioasă de plastic. În birou se mai găseau și obiectele personale obișnuite ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
amputarea piciorului feminin atrăgea inexorabil ochiul spre locul unde membrul tăiat ar fi trebuit să se îmbine cu fofoloanca moale și parfumată, piciorul masculin era solid și impulsiv, lovind o minge de rugby invizibilă, înghețată, lipită exact de vârful ghetei lucioase. Lăsa impresia că fusese amputat tocmai când executa o lovitură peste șirul de clădiri și magazine de vizavi, către Clubland. În jurul piciorului se găseau centuri de susținere, suspensoare, șosete, jartiere, bentițe, tricouri, alte șosete, toate aranjate frumos pe gazonul sintetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Yang Ying) Muntele Huangshan Muntele Huangshan este un obiectiv turistic de faimă mondială, inclus pe Lista Patrimoniului Natural Universal. Huangshan înseamnă în limba chineză, Muntele Galben, care însă era cunoscut în trecut sub numele de Muntele Yishan, pentru pietrele sale lucioase și de culoare neagră. Potrivit legendei, Huangdi a fost strămoșul națiunii chineze, care a câștigat dragostea poporului în cei peste o sută de ani cât s-a aflat la putere. Când s-a simțit prea bătrân pentru a mai conduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o înălțime de trei erau așezate în patru straturi câteva zeci de rogojini. Deschizând sicriul, cercetătorii au rămas înmărmuriți văzând fața expresivă a femeii decedate acum două mii de ani. Corpul avea forma exterioară păstrată integral, fața cu trăsături vizibile, părul lucios, pielea umedă și mușchii elastici. Brațele se puteau mișca din articulații. La autopsie, au fost găsite organele interne bine păstrate, iar în esofag, stomac și intestin au fost descoperite peste o sută de semințe de pepene galben, semn că femeia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Și o bună parte din populație prizează cu plăcere acest drog, nu încearcă să lupte cu realitatea tot dură, tot murdară a României privind spre viitor, ci se autoinjectează cu trecut, un trecut romanțat, reambalat în policromie - ca odinioară revistele lucioase ale Vestului, apariții de vis pentru românul anilor ’80. Așa-zisul „divertisment”, bâlciul cretino-sexual care invadează mass-media, nu era de ajuns pentru anestezierea populației. În loc de confruntări între oamenii politici ai momentului - buni, proști, cum or fi, pe ei o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vor putea fi împiedicați. Marca să fie atunci hipertehnologia science-fiction etalată de marile firme? Sau „erorile” de arbitraj? Sau dopingul? Ar putea fi toate acestea și ceva pe deasupra, care le înglobează. Marea majoritate a sportivilor care concurează la Atena sunt lucioși. „Pieile de rechin” ale înotătorilor, salopetele cicliștilor, costumele trei sferturi ale atleților, sutienele cu șort ale săritoarelor, toate emană o strălucire sintetică, frumusețea rece a artificialului. Cu toții, băieți sau fete, au pachete de mușchi desenați impecabil, ca niște personaje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vorbeai atunci? Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să Închidem, amîndoi, ochii... — I-am Închis. Salonul luminos și artificial, unde se simțea atît de străin, nu se mai vedea; dispăruseră și revistele cu coperte lucioase, și scrumierele de sticlă. Întunericul era deplin. Digby Întinse o mînă și o atinse ușor pe a ei. — Te supără? o Întrebă. După o lungă tăcere, o voce uscată Îi răspunse: Nu. — Nu-i așa că eram Îndrăgostit de dumneata? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lucra la departamentul de imigrare de la Aeroportul Londra. Ținându-se la distanță de mine, se lăsă pe spate, sprijinită de stâlpul portierei, și trecând în revistă cu un ochi critic interiorul mașinii, acea aparentă reînviere de vinilin neted și sticlă lucioasă. Îmi urmări mâinile cum se mișcau pe manetele de control. Presiunea coapselor sale pe plasticul încins forma un modul de excitare intensă. Bănuiam că deja era și ea foarte conștientă de asta. Printr-un paradox îngrozitor, un act sexual între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]