3,374 matches
-
anecdote, alunecări în absurd, complicații imprevizibile ale epicului rural. Nu e pe gustul meu. E, oarecum, un carnaval al vieții rurale (e cam mult spus), compusă din petreceri, glume, farse, conversații naive, prostie general-umană și lene moldovenească. Poți aprecia spiritul ludic crengist, dar e destul de vag și de îndepărtat. Umorul din Povestea cu cocoșul roșu mi s-a părut sub nivelul din proza lui Nicuță Tănase sau Ion Băieșu din scenetele cu Tanța și Costel (desigur, și lumea e alta). Demonstrativ
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
un solid suport realist al narațiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcție și deconstrucție, mistificare (prin inserturile de fantastic) și demistificare (prin analiza rațională, distructivă, a ficțiunilor misterioase). Rezultatul este un produs narativ postmodern, cu un moderat caracter ludic. Cubul de zahăr, niciodată perisabil sau dizolvabil, e un fel de obiect magic, ce trece de la narator (prozatorul însuși, așa cum se prezintă în prima secvență a cărții) la personajele sale. El reprezintă "dulceața vieții", puterea salvatoare și protectoare în împrejurări
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
orice inhibiție de factură etică sau socială, universul său artistic se manifestă într-o deplină libertate. Nimic nu este contrafăcut sau "fardat"de convenții, expresia propriilor sale trăiri este transpusă în stare brută, necenzurată, cu o tentă arhaic-violentă și adesea ludică. La Aurel Bulacu, lucrările nu "povestesc" nimic. Ele sunt exerciții de explorare a propriilor sale reacții în fața trupului feminin. Asta nu înseamnă că artistul cade în capcana exprimării gestului în sine, dar nici în aceea a camuflării sale în retorica
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
recente, sub semnul amintirii și al lacrimii. Abia ieșit din Facultate, profesorul stagiar A.M. suspină după vremea studenției; și abia scăpat de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi crăpăm pojghița de sarcasm verbal, un mare sentimental; un autor dominat de amintiri și copleșit, cu toată mobilitatea sa intelectuală, de afecte. Două exemple, în registre diferite, dar într-o aceeași diagramă a unei
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a ieși, cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în care conceptul de "naționalitate" și cel
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
dete mamei care trebuia să-l crească un caracter desordonat ca al său". Accentele critice nu lipsesc, N. Steinhardt contestînd teza caracterului dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd, în schimb, ideea descriptivismului acestora. "O ședință de spiritism" este un exercițiu ludic și, deopotrivă, un exercițiu de lectură. Naratorul provoacă la dialog marile "spirite" (a se citi cuvîntul în ambele sensuri) într-un spectacol al intertextualității, anticipînd - evident, într-un alt registru - utopia negativă din finalul Cimitirului Buna-Vestire al lui T. Arghezi
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
conștiință euforică a iluziei, răspunsul e afirmativ. Oricum, adevărul nu e un dat, ci o continuă experiență (experiență a ratării lui) și un permanent exercițiu. În nici un caz, însă, adevărul nu implică o experiență dureroasă: Caragiale scrie dintr-un impuls ludic, pentru a seduce printr-un corp iluzoriu, a cărui singură realitate sînt cuvintele. Suficient sieși, textul caragialean nu e o copie și nici nu are țeluri, eufemistic spus, didactice. Excesul de referințe concrete are drept consecință golirea de orice referință
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
să fi avut cunoștință de "monștri geometrici" în vogă. Nu vreau, în nici un chip, să afirm că autorul }iganiadei s-ar fi folosit de abstruse eșafodaje matematice. Exclus. Dar posibilitatea ca, în modul de a concepe un univers artificial și ludic, să se fi intersectat (poate întâmplător) cu asemenea imagini stranii, există. Și trebuie privită cu încredere. Câteva argumente suplimentare provin din numeroasele ocoliri ale legităților de toate soiurile. Juristul din Lemberg își dă, sistematic, pe față idiosincrasiile față de legi. Delirul
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
material ordonat după cronologia edițiilor originale, se constituie într-un eșantion de literatură încă și azi provocatoare, extrem de utilă pentru publicul larg, dar și pentru aspiranții beletriști care pleacă de la prezumția că literatura română începe cu ei. Dincolo de delirante inventare ludice, de improvizația epatantă și programaticul elan demolator, avangarda românească, prin noul frison indus, a însemnat schimbarea la față a sensibilității și conștiinței artistice românești, sincronizarea și internaționalizarea acestora. Avangardismul a fost poate cea mai revoluționară înfăptuire după momentul Eminescu, ceea ce
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
filon folcloric, salvator. Șoltuzul Graur, din 1945, e un poem epic patriotic cu o versificație patetică, în metru popular, și o narațiune amplă, ce nu mai sunt în genul poeziei care ne interesează astăzi. Baladescul și colindul se potrivesc dispoziției ludice a versului. Colindul cerbului, din 1965, pare o rescriere palidă a poemului labișian Moartea căprioarei, după un model folcloric cunoscut. O intelectualizare marcată distinge poezia lui George Meniuc după 1969, printr-o reconsiderare fermă și o sincronizare subtilă cu literatura
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
micul provincialism. O notă de colocvialitate din alte poeme din anii ´80 pare conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului, Lulu, Sofia Ardilean și în nu puține altele adoptă stilul unei poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu un umor al ideii. Prolegomene inventează sorescian o pildă de Ion Creangă. În ce are mai bun în poezia sa, George Meniuc pare a fi glisat periculos de la Arghezi spre Marin Sorescu, izbutind să nu fie mimetic. În orizontul
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
cu cu conținut identic celui "expediat" pe adresa noastră. Nu eram primii (și nici ultimii) avertizați. După vreo douăzeci de minute, după ce înrercasem în zadar să convingem, telefonic, pe cineva de la Circulație să vină să rezolve situația, într-un acces ludic - programul zilei ne fusese deja compromis, ne rămânea să facem doar haz de necaz -, prietenul meu a decis să-i lase, la rându-i, un mesaj necunoscutului. Chiar a apucat să pună bilețelul pe parbriz când, la etajul întâi al
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
Sîntem - actori și spectatori, cocoțați pe gradene - în casa Oliviei, frumoasa și senzuala Contesă care nu-și refuză plăcerile vieții. De ce ar face-o, la urma urmelor? Aici, în casa ei, și-a localizat regizorul Purcărete centrul de greutate și ludicul spectacolului. Povestea cu travestiul și confuzia între sexe, între frații care-și împrumută identitățile trece într-un plan secund. Întotdeauna am simțit și eu că nu aici merită să pedaleze cel care își alege acest text. Analizînd de nenumărate ori
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
Robert Șerban, s-au adunat și au alcătuit o carte neconvenționala, mai mult decat interesantă, scrisă cu umor și inteligența, în care splendidele colaje ale graficianului concurează și oglindesc amical versurile poeților. Poemele lui Dan Mircea Cipariu respira exuberantul aer ludic optzecist și surprind cu vitalitate, dar și cu oarecare nostalgie, personaje cunoscute, străzi, galerii de artă ce compun indistinct imaginea fragmentar-poetică a unei Timișoare seducătoare, feminine uneori, alteori ușor mitizate: „în ochii lor vedeam/ ultimii scribi omorând din cuvinte/ regii
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
aceea, împreună, trasee, nuanțe. Travaliul acesta este o etapă importantă în coagularea trupei. În acest interval de pregătire a textului, se nasc poveștile despre personaje, apar relațiile, care se desfac clar, firesc într-o citire impregnată de inteligență și spirit ludic. Sîntem după sărbătorile de Crăciun, după un șir nesfărșit de petreceri, de chefuri înlănțuite. Mahmureala, lentoarea plutesc peste tot, anesteziind, încetinind ritmurile, simțurile. Sîntem în casa Oliviei, contesa cea bogată, îndoliată și enigmatică, veșnic suspinătoare în spatele voalurilor negre după gustul
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
rurale. Ca și la celălalt Marin, anume Preda, ierbii i-a luat locul bătătura. Totul e, în genere, arid. Pomii ce "tușesc câteva frunze" (sau cam așa ceva, - citez din amintire) țin de côté-ul fabulistic (și duhul moralizator) al(e) acestui ludic posac și cam schematic. Vocația a ceea ce numim "natură" (care-i una de extracție citadină) e cvasi-lipsă la Marin Sorescu, ce excelează, ca și Preda, în auditiția conversațională. De unde, opera-i majoră, La Lilieci, spiritul căreia e unul (cum s-
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile capului sunt scurte, groase - parcă și-a alcătuit singur ființa în bătaia de joc a spiritului său ludic." Așadar, aruncat pe meleagurile Sileziei natale, stilatul senior de Hoditz se pornește cu metodă să transforme un întreg ținut păduros într-o grădină. Avea convingerea că natura e nerafinată prin definiție. Dispunând de o armată de lucrători, defrișează, remodelează terenul
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
universului. El este substituit de degradare existențială, de structuri umane descompuse, de obsesii organice. Surprinzându-și lectorul, Într-o Încercare măreață de a-și duce la liman romanul (folosind expresia autorului), Ștefan Agopian se folosește de o „Addenda”. Pe tonuri ludice, contrapunctând exacerbările stilistice anterioare, atmosfera narativă se detensionează. Spațiul trăirii este altul. Viața și ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe, romanul lui Daniel Defoe. În acest cadru, Robinson Crusoe este Înlocuit de Orjen, personaj al romanului de față. În stilul
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
fiind, scriitoarea fusese atrasă mai ales de regii jocului de șah, „burtoși În față și gheboși la spate, de-a dreptul informi. Picioarele li se Împleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare”. Șahul, emblema ludicului, a jocurilor din copilărie, este ireversibil metamorfozat În semnul dictaturii comuniste, a cărui povară Înfricoșătoare va acționa asemenea unei imense forțe de gravitație asupra psihicului Hertei Müller. Orice semnalmente ale jocului, pe care tabla și figurile de șah le cuprind
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
târzii spre a trece noaptea, această enigmă omenească Încă nerezolvată de era tehnologică a contemporaneității. „Ia uite, 45 de minute... atât... cum o să filmez eu scena de Început a filmului În 45 de minute cu actorul ăla?” m-a Întrebat ludic, dar și retoric, tânărul meu prieten debutant, uimit de iuțeala cu care noaptea Își lepăda veșmântul În aceste zile de toamnă. Apoi, ca la un semn al vreunui regizor de culise, din toate gurile de metrou pe care le vedeam
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
ininteligibile, cu densități aleatorii și fără articulații (accente). Așadar, într-un timp gol și acardinal, OS se disipează instantaneu în nimic, ca neansonie. Pentru conștiința tresărită astfel, neansonia este viziunea (inefabila urmă a) unei treceri virtuale. Mentalul vizionar se comportă ludic (spontan) și inocent (liber de responsabilitatea proprie conștiinței, aducător-dătătoare de sens). Din perspectivă rațională, imaginea viziunii pare ca o rețea împrăștiată (fără noduri și sens), ceea ce, pe plan emoțional, ar corespunde unui fior indefinit și totuși inspirant (înfiorător). Oricum, caracterul
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un mare muncitor, iar hărnicia sa a fost tot timpul în alianță cu talentul său, cu deosebire în problemele de natură combinatorială, generativă și de alegeri strategice. Mai trebuie adăugat aici ceva esențial: academicianul Păun este un împătimit al jocului, ludicul ocupă un loc central în personalitatea sa. Le-a făcut pe toate cu starea de spirit a gratuității, le-a făcut de dragul lor. Truda sa nu a fost niciodată o caznă, o salahorie, ci dimpotrivă: și-a însușit disciplina concentrării
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
bine pus în valoare în poezia de dragoste. Tandrețea infinită față de femeia iubită nu este lipsită de o anumită cruzime. îmbrățișarea are ceva tragic, ca o sinucidere în doi. Totul este trăit intens, deși rămâne un joc. Patetismul și spiritul ludic, care par incompatibile, se asociază ingenios în poezia lui Constantin Crețan, un poet talentat, care vine, vine, vine, calcă toate ierarhiile literare în picioare. în ce mă privește, mi-am făcut datoria de-a anunța venirea lui. De oprit oricum
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]