497 matches
-
gândurile, sentimentele sau planurile sale exprimate de apropiații săi era privită ca o adevărată ofensă și ca o intruziune în intimitatea sa. Nu trebuie însă să uităm că, indiferent de cât de profund și de sensibil era, în anii 1640 Ludovic era totuși un copil și se comporta ca atare. În lucrarea apocrifă intitulată Mémoires inédits de Louis-Henri de Loménie, comte de Brienne, secrétaire d 'État ne povestește că regelui îi plăcea în copilărie să bată la tobe, încercând să imite
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Nicolai al II lea. De asemenea, a te lupta cu o femeie, adică cu regina mamă, într-o Franță a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din Evul Mediu, era privită ca o adevărată blasfemie. În fața problemelor ridicate de Frondă, Ludovic al XIVlea avea două alegeri. Putea opta între a-și pierde cumpătul, ași demonstra lipsa de maturitate și, aducând drept argument vârsta fragedă, să se deroge de orice responsabilități. De asemenea, putea alege să se alieze cu regina Ana, să
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
înainte de a atinge vârsta majoratului (este vorba despre Frondă, n. n.); un război pe meleaguri străine, iar aceste probleme din interiorul regatului au condus la pierderea a mii și mii de avantaje pentru Franța; un prinț de același sânge cu mine (Ludovic al II-lea de Burbon, duce d'Enghien și mai apoi prinț de Condé, primul prinț de sânge conform arborelui genealogic al familiei regale, n.n.) ocupând o poziție de conducător al dușmanilor mei; multe comploturi în stat; parlamentarii aflați încă
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
triumfală în Paris, umbrită doar de starea de sănătate a cardinalului Mazarin, mult prea bolnav ca să poată participa la festivități. La scurt timp după căsătoria finului său, la data de 8 martie 1661, Mazarin încetează din viață, lăsându-l pe Ludovic singur la conducerea statului, dar cardinalul îl inițiase deja pe Ludovic în politică. Regele a fost invitat la ședințele parlamentare, l-a însoțit în inspecțiile militare și a fost prezent în momentele când, în diverse părți ale regatului, aveau loc
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Mazarin, mult prea bolnav ca să poată participa la festivități. La scurt timp după căsătoria finului său, la data de 8 martie 1661, Mazarin încetează din viață, lăsându-l pe Ludovic singur la conducerea statului, dar cardinalul îl inițiase deja pe Ludovic în politică. Regele a fost invitat la ședințele parlamentare, l-a însoțit în inspecțiile militare și a fost prezent în momentele când, în diverse părți ale regatului, aveau loc mișcări antiregaliste, participând activ la discuțiile dintre părțile aflate în conflict
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
a pus capăt celor nouă ani de război european. Ludovic a returnat Catalonia și a obținut suveranitatea permanentă asupra Alsaciei și a Strasbourgului. Însă, la scurt timp, avea să izbucnească războiul de succesiune spaniolă, ultimul mare război din timpul lui Ludovic al XIVlea. Între 1701 și 1714, marile puteri europene s-au aliat pentru a bloca o posibilă unificare a regatelor Spaniei cu cel al Franței sub un singur monarh. În 1700, Carol al II-lea al Spaniei murea, lăsând toate
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
a spus unul din marii specialiști ai acestei perioade 89. Ceea ce a făcut posibilă apariția partidei whig din parlamentul britanic a fost luarea de poziție a contelui Shaftesbury, la începutul anului 1673, împotriva alianței dintre Carol al II-lea și Ludovic al XIV-lea, îndreptată împotriva Olandei. Alianța fusese secretă și a devenit cunoscută numai în 1672, o dată cu pierderile însemnate înregistrate de flota engleză în al Treilea Război împotriva Olandei. La fel ca în vremea primilor regi Stuart, opoziția dintre rege
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
filiera lui Marx și Schumpeter pentru a defini capitalismul ca o dinamică transformatoare și autotransformatoare, dinamică practic fără sfîrșit. 5. STATUL, SCHIMBUL, GLOBALIZAREA, HAOSUL, ORDINEA, RAȚIONALITATEA ȘI SISTEMELE ECONOMICE 5.1. STATUL ȘI SISTEMELE ECONOMICE De la celebrul "Statul sunt eu" (Ludovic al XIV-lea), la Revoluția franceză, lucrurile au evoluat mult. În Declarația drepturilor omului se precizează că statul sau societatea este obligat să asigure subzistența celor sărmani, fie oferindu-le locuri de muncă, fie indemnizîndu-i pe cei care nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
prescria medicamente după poziția astrelor în zodiac. Cînd fiul lui Henric, viitorul Ludovic al XIII-lea, se năștea, făcîndu-i horoscopul, La Riviere îl numi "Cel Drept" (deoarece se născuse în zodia Balanței); iar când copilul lui Ludovic al XIII-lea (Ludovic al XIV-lea) venea pe lume, între perdelele grele de catifea din camera reginei Ana, se ascundea Morin de Villefranche, astrologul consilier al marelui Richelieu, pentru a stabili cu exactitate ora horoscopului. (Jean Baptiste Morin - 1585-1658, doctor în medicină, profesor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
reîntors, atunci plictiseala și lenea cer să fie însoțite de dansuri, petreceri și vrăjitorii. In toate împrejurările, omul i-a căutat pe astrologi, căci întotdeauna cunoașterea viitorului a fost cea mai aprigă dorință a lui. In acel timp, al măreților Ludovici ai Franței, în zilele bune și ușoare de odinioară, s-au ridicat deodată oameni frumoși, înalți la trup, având teaca sabiei bătută cu floricele de ciocane meștere; cu panglici și dantele la manșete, cu vorbe plăcute la salut. Ei erau
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
marii burghezii, bazate pe tradiția familială. Prenumele fiului său cel mai mare, François-Henri, lasă să se întrezărească o atitudine dinastică. În 1993, a cumpărat castelul La Mormaire, aproape de Monfort-L'Amaury, în Yvelines. A restaurat cu grijă această reședință în stil Ludovic XIII, al cărei parc adăpostește o colecție de sculpturi monumentale. Operele de artă depășesc limitele parcului, iar operele lui Richard Serra împodobesc aleea Charles, de cealaltă parte a drumului, în fața intrării în castel. Actul de adjudecare din 25 aprilie 1893
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de sculpturi monumentale. Operele de artă depășesc limitele parcului, iar operele lui Richard Serra împodobesc aleea Charles, de cealaltă parte a drumului, în fața intrării în castel. Actul de adjudecare din 25 aprilie 1893 descria proprietatea astfel: "Un castel în stil Ludovic XIII, compus, la parter, din: vestibul, salon, sală de biliard, salon mic, sală de mese, birou, bucătărie și dependințe. La primul etaj: șase camere pentru stăpâni. La etajul al doilea: opt camere pentru stăpâni. La etajul al treilea: opt camere
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
soldați, o cifră insignifianta în comparație cu afluxul din secolul al XIX-lea. Brigăzile irlandeze s-au distins în numeroase bătălii în Europa, dar și în Indiile de Est sau America de-a lungul războaielor regilor Franței, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea. În importantul port breton Nantes, armatorii irlandezi reprezentau 3 % din totalul armatorilor înregistrați, iar aproape 6 % din capitalul rulat era tot de proveniență irlandeză. Dacă emigrația iacobită din secolu al XVII-lea a rămas la cifre relativ
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
două puteri monarhice naționale în care, alături de practicile feudale, începe să se impună revendicarea drepturilor regelui. Cu toate acestea, triumful statului național în Europa occidentală nu permite asigurarea stabilității pe continent. În Franța, monarhia feudală, fondată sub Filip August și Ludovic al IX-lea, a evoluat către centralizare sub influența hotărîtoare a juriștilor, în timpul lui Filip cel Frumos, aceștia au afirmat supremația regală și au reușit să-i supună pe marii vasali, în Anglia, după marile crize din secolul al XIII
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mîinile puternicilor săi vecini. Suverani mediocri, conduși de miniștri sau de favoriții lor, înconjurați de o curte sufocată de formalismul religios, Filip al III-lea și Filip al IV-lea sînt incapabili să stopeze această decădere. În momentul în care Ludovic al XIV-ba își începe domnia personală (1660), Filip al IV-lea nu are încă un moștenitor. Nașterea unui fiu amînă din nou speranțai de-a vedea Spania scăpată de ambițiile franceze. Dar cînd Carlos al II-lea ajunge pe tron
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
decît aceste două puteri, va fi obligată să procedeze ca ele: ea va lua Cracovia și Mica Polonie". Polonia micșorată astfel, destinul Europei de nord se află în mîinile Suediei și ale Rusiei. Capitolul 11 EUROPA COALIZATĂ ÎMPOTRIVA DOMINAȚIEI LUI LUDOVIC AL XIV-LEA (1660-1715) ■ După tratatele de la Westfalia, în Franța se instalează modelul de monarhie absolută. Fondată în același timp pe ierarhia feudală, pe ideea romană de stat personificată de suveran și pe ungerea divină, puterea monarhică se afirmă datorită
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Franței se hotărăște să tccepte testamentul regelui Spaniei, care lasă moștenire regatul său ducelui de Anjou, nepotul său, începe împotriva statelor europene lungul război de succesiune a Spaniei (l702-1713), care ruinează finanțele și economia regatului, întunecă ultimii uni ai lui Ludovic alXlV-lea și, la moartea regelui, lasă o țară epuizată și sătulă de absolutism. În același timp, Suedia, la rîndul ei, își vede amenințată dominația asupra Europei de nord. În ciuda epopeii regelui Carol al XII-lea care, la începutul secolului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
legile și cutumele regatului, în sfîrșit, papa nu este infailibil decît prin consimțămîntul Bisericii universale. Conflictul se adîncește în anii următori, Inocențiu al XI-lea anulînd hotărîrile din 1682 și refuzînd să dea învestitura canonică noilor episcopi numiți de rege. Ludovic al XlV-lea ocupă Avignonul și ținutul Comta. Angajat într-o luptă cu un sfîrșit incert, regele profită de moartea lui Inocențiu al XI-lea (1689) pentru a ieși din capcana în care s-a băgat singur: anulează "Declarația celor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a clasicismului francez va fi mult mai durabilă decît hegemonia militară pe care, sprijinindu-se pe situația privilegiată obținută prin tratatele de la Westfalia și Pirinei, Ludovic al XIV-lea încearcă să o impună în statele vecine. Politica europeană a lui Ludovic al XlV-lea și războiul de succesiune Mîndru de puterea sa în interiorul regatului, Ludovic al XIV-lea intenționează să determine Europa să-i recunoască întîietatea. Această dorință de supremație nu are nimic comun cu tentativa Habsburgilor: nu mai este vorba
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să intervină prin forță armată: ofensivele lui Turenne în Flandra și ale lui Condé în Franche-Comté asigură francezilor o victorie ușoară (1667). Provinciile Unite văd cu spaimă instalîndu-se la frontierele lor acest vecin puternic. Cu atît mai mult cu cît Ludovic al XIV-lea riscă să redeschidă portul Anvers, a cărui închidere, obținută prin pacea cu Spania, a favorizat dezvoltarea portului Amsterdam. Împins de burghezia comercială, Marele Pensionar Jan de Witt pune capăt în grabă (1667) războiului împotriva Angliei și își
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
salvat Suedia învinsă în războiul împotriva vecinilor săi de la Marea Baltică. Astfel, Europa este împînzită de zvonuri despre pretențiile lui: se presupune chiar ridicarea delfinului la rangul de împărat! Convins că nimeni în Europa nu este capabil să i se opună, Ludovic al XlV-lea se comportă ca un stăpîn. În realitate, prinții germani, plătiți cu sume grase de trimișii regelui, nu reacționează la nici unul dintre afronturile sale. Împăratul este paralizat de războiul împotriva turcilor, iar Provinciile Unite mulțumite de avantajele obținute
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Anjou să devină Filip al V-lea al Spaniei, știind că Europa nu poate accepta ca dinastia Bourbonilor să domine Europa occidentlă de la Marea Nordului la Mediterana? Interesul dinastiei învinge pînă la urmă simțul realităților politice. La 16 noiembrie 1700, Ludovic al XlV-lea deschide larg ușile cu două canaturi din Galeria Oglinzilor și prezintă pe nepotul său curtenilor și ambasadorilor adunați acolo: "Domnilor, iată-1 pe regele Spaniei... ". Acceptarea testamentului nu ar fi fost de ajuns să arunce Europa într-un
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din Paris să înregistreze dorința sa ca ducele de Anjou și toți descendenții săi să-și păstreze în totalitate dreptul la coroana Franței. Devine clar atunci că Filip al V-lea se va manifesta mai mult ca nepot al lui Ludovic al XlV-lea decît ca rege al Spaniei. De aceea, Wilhelm de Orania îi adună din nou (1701) pe principalii adversari ai regelui Franței: împăratul, Anglia și Provinciile Unite formează Marea Alianță de la Haga. Războiul care începe în 1702 umbrește
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ei nu se ating de instituțiile politice, de credințele religioase sau de regulile morale. Printre inspiratorii direcți ai filosofilor din secolul al XVIII-lea, un loc aparte trebuie acordat lui Bayle și lui Fontenelle care, încă de la sfirșitul domniei lui Ludovic al XlV-lea, ridică în slăvi valoarea spiritului critic, și filosofilor englezi care, în secolul al XVII-lea, s-au ocupat de drepturile naturale ale omului, în special Locke. Efervescența filosofică atinge cea mai mare intensitate în Franța, țara cea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
regal, Maria Antoaneta cu anturajul său nutresc aceleași aspirații, facînd-o pe țăranii în așa zisele colibe ale Micului Trianon. Acest curent al "sufletelor sensibile", care contrastează așa de mult cu rigiditatea pompoasă și riguroasă a "gustului ales" din epoca lui Ludovic al XlV-lea, marchează evoluția artistică a secolului al XVIII-lea. "Noul gust" Impus de Ludovic al XIV-lea, "gustul ales" este repus în discuție din cauza eșecurilor monarhiei absolute și a crizei financiare a statului. Spiritul de libertate de care
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]