658 matches
-
între cei doi stejărei unde ne-a marcat locul. Preda săpă mai mult din disperare. Deodată un trăsnet lovește un arbore care ia foc. Flacăra fulgerului și suflul trăsnetului din apropiere îi trântește la pământ. Șerpii de foc și tunetele lugubre se întețesc dezlănțuind o ploaie torențială cu o vijelie ce se transformă în furtună. Plini de noroi pe chip, pe mâini și haine sapă o groapă adâncă de vreo doi pași în care așează lada cu galbeni. Căpitanul cu apa
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
vapor din rândul celor care confundă vâsla cu lopata, care răpuși de rău de mare, care cu sufletul la gură și cu ochii nedezlipiți de furia valurilor de la proră, pentru neadormiții aceștia, spectacolul lumii grecești scufundate în somn are ceva lugubru. Ceva care le amintește de scenele din Povestea vasului nălucă a lui Hauff, de teroarea înghețată pe care o stârneau trupurile piraților țintuite de punte înainte de ceasul blestemat al reînsuflețirii și al harței lor neobosite, noapte de noapte. Cam ce
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
lume plină de fantezii întunecate. Ceea ce este mai mult decât minunat la acest film este că reușește să păstreze atmosfera pe care o creează romanul, acea încărcare ca înainte de furtună, care se sparge într-un fulger urmat de o liniște lugubră. Personajele sunt exact așa cum ni le imaginăm din lectură, acțiunea curge în același timp, dialogurile sunt însoțite de gesturile potrivite, iar, cu toate acestea, se simte o puternică notă de Haneke, încă din primele cadre. Desigur că există scene care
La Pianiste [Corola-blog/BlogPost/100358_a_101650]
-
pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste. Scheletice umbre mă prind în capcane, Să-mi sfâșie suflet și inima trează; Se-ntind către mine precum niște-arcane, Când versuri lugubre în minte-mi vibrează. Se-ntunecă munții, se-ntunecă zarea Și piscuri semețe spre cer se îndreaptă... În sufletul meu răsări-va cărarea Ce mă va conduce spre-o ultimă treaptă. Se scurge rugina pe filele vieții, Arzându-mi neliniștea
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
La megafon un nebun, este frig afară, Toate trenurile sunt în întârziere, Otrăvurile sunt prea dulci, nici câinii Nu le culeg de pe stradă, Dar iubirea nu cunoaște opreliști, Nici eșecuri, nici trădări, veniți la Clubul Orolologiul, se vor cânta liturgii lugubre pentru morții din viață, . Călătorul, care sunt eu, voi lăsa umbra să se odihnească, o fi monstrul atât de puternic? Trebuie să ne gândim și la asta, Da, cu rețeta în mână. Copiii fac educație părinților, bunicilor, străbunicilor, Dar degeaba
MATUR ŞI FOARTE TRIST de BORIS MEHR în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344195_a_345524]
-
se strecurau în grădina și furau mere din pom sau, prinși de Tirtec, îl chemau urlând peste noapte că din pivniță, ca să se răzbune: "pani Tirtec, pani Tirtec!", pana ce-l scoteau buimăcit din casă, apoi fugeau. Născociseră o sperietoare lugubra, cu care vârau în toate spaimele mai ales pe Eminescu, care era fricos din fire și nu ședea bucuros singur. Frații Ștefanovici, vrând să vândă cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische Geschichte Altes Testament) și acesta refuzând, băieții
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Își aprinse ciubucul cel lung și se puse să vegheze. Dar curând ațipi. Copiii pregătiseră dinainte un pepene găurit în chip de cap de mort, cu lumânare înăuntru, si un cearceaf mare. Cand sforăiturile bătrânului erau mai sonore, un zornăit lugubru cutremura ferestrele deschise pe jumătate și legate cu sfoară și o stafie albă cu ochi de foc și dinți clănțănitori, înfășurata în giulgiuri fâlfâitoare, ieși dintr-un scrin ce se află în cameră. Tirtec sări în picioare. Că din depărtare
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
timp o cupă de cucută căci a păstrat Tezeu tot negre vele zvârlindu-și tatăl drept în bezna mută întârzie cât poți veștile rele sunt răni destule și așa în lume: mâzdește Parce - țeasă-ți din andrele și altceva decât lugubre glume întârzie cât poți veștile rele prinde-ntre pumni umbrelele de cobre scuipă cu artă - provocat de iele prefă-ți saliva-n constelații sobre... ...cred c-a zburat un diavol peste case: am asurzit de fericiri și oase... ÎȚI SCAPĂ
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
niciodată când va afla ce i-a făcut lui și familiei lui. Tom o privea cum se chinuia și aproape că-i venea să plângă de mila ei. - Abigail, te simți mai bine? Ea se puse pe râs. Un râs lugubru care-i schimonosea fața, făcând-o să pară urâtă. - Giusepe Verdi. Știi cum e tradus în engleză? Joe Green. Ha ha. Apoi brusc se întrerupse și-l privi din cap până-n picioare. Vii de la ea, nu-i așa? - O cheamă
PACATE (FRAGMENT) de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380408_a_381737]
-
sigur că e un fals, tot simțeam fiori reci, cum îmi curgeau prin vine. Reușea să mă înspăimânte totuși, mai ales când fantoma a venit deasupra patului meu, sa aplecat deasupra mea privindu-mă și deodată a început să hohotească lugubru provocându-mi greață cu mirosul acela urât și cu aerul rece ca de criptă, care-mi invadease aerul ce-l respiram. Fantoma a început să se estompezeîn cele din urmă , lăsând în urma sa, o dâră de ceață rece și un
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Îți voi povesti odată, cine a fost ea și cum a murit. - Accidenti, Dora! Nu doresc să-mi povestești nimic din toate astea! Nu vreau deloc, să aflu povestea Fiorindei și să mă sperii și mai tare cu sugestiile tale lugubre. Tot ce te rog, e să nu mai trimiți fantoma aceea în camera mea. Puțea oribil! - Cred Ingrid! A murit înecată. Îmi pare rău dragă, dar fantomele fac cum vor ele, nu le trimit eu. Se vede, că a ales
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
în fixitatea zidului de beton. Dimpotrivă, a sosit momentul grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la oameni la norme, de la caractere la principii, de la coștiințe
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
în fixitatea zidului de beton. Dimpotrivă, a sosit momentul grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la oameni la norme, de la caractere la principii, de la coștiințe
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
hulă adresată din rărunchi Dumnezeului Increat, dar și pe tipologia plină de eroare a fragmentarului, fixată de postmodernitate ca reper absolut al vremii în detrimentul celui aparținător unității compexe a corpului social. Structura atipică a momentului deconstructivist prezent implică o realitate lugubră, ce nu se lasă cucerită de nicio structură benefică în stare a-i tulbura somnul greu al propriei neputințe. Poate și pentru că ea, sfera îndelung disecatei noastre Realii (în genere, mistificate), a renunțat, în nemărginita-i ipocrizie fățișă, atât la
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > LUGUBRĂ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului LUGUBRĂ În cartierul ploieștean Unde locuiesc de zeci de ani E un brad falnic, frumos De moarte aducător, Pe care-l văd din dormitor. O
LUGUBRĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374476_a_375805]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > LUGUBRĂ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului LUGUBRĂ În cartierul ploieștean Unde locuiesc de zeci de ani E un brad falnic, frumos De moarte aducător, Pe care-l văd din dormitor. O cucuvea exersa ades Cu mult talent Înainte de eveniment. Prevestește trist și sumbru Acest lucru lugubru. Nu
LUGUBRĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374476_a_375805]
-
Autorului LUGUBRĂ În cartierul ploieștean Unde locuiesc de zeci de ani E un brad falnic, frumos De moarte aducător, Pe care-l văd din dormitor. O cucuvea exersa ades Cu mult talent Înainte de eveniment. Prevestește trist și sumbru Acest lucru lugubru. Nu a fost dată să nu fie Un locatar pe năsălie. De câte ori ea a cântat Și permanent a repetat De pe-nserat în răsărit Și prevestirea i-a ieșit. Că suntem tineri sau bătrâni Cu toți avem același drum. De unde nimeni
LUGUBRĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374476_a_375805]
-
Și permanent a repetat De pe-nserat în răsărit Și prevestirea i-a ieșit. Că suntem tineri sau bătrâni Cu toți avem același drum. De unde nimeni nu se întoarce Indiferent ce ar zice Și ce-ar face. Ionel GRECU Referință Bibliografică: LUGUBRĂ / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUGUBRĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374476_a_375805]
-
neprecizat, să-l numim, transformându-l în purtător de metaforă întunecată a crimei. Avem libertatea de a insera acest atribut titlului cunoscutei sale cărți. E, practic, un mesaj care vine insistent dinspre cuvinte către cititor, întruchipând un soi de realitate lugubră, unde floarea cu spini ucide, încetul cu încetul, viața, expediind în spațiul faptelor ilegale feroce divinul din om și, finalmente, împuținându-i acestuia definitiv multitudinea de sensuri a codului său specific existențial. Până la urmă, „semiologul imperialist” italian se lovește în
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet, Oprindu-se, subit, în fața porții. Pulsează universul pe secunde. Încerc iar, cu privirea, să mă agăț de-o stea, Crezând că văd lumina ce-n van mă aștepta, Dar nu e decât beznă orișiunde. Mă simt
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
Împinse să ucidă fără milă, Ei avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete lugubre Când din neant bolta e fulgerată Aleargă-nebunită către hrube Mulțimea îngrozită, apostată! Se bucură cu spasme templierii Religia de șerpi e-nveninată Fug în cetatea morții ienicerii Ciovârsta din pământ e sfârtecată Revoltele încep să emigreze Hotarele-s simboluri perimate Guvernele
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
toată îcăperea Carnagiul se-ntinde, miros, purgatoriu, Priveliște-i sumbră oriunde-ntorci privirea, Chipuri mutilate, arse de un negru ivoriu! Disperarați se luptă, durerea e mare, Cu mâinile-ntinse, arse, cer ajutor, Încearcă să iasă, blocaj la intrare, Tablou-i lugubru, e sfâșietor! Oh Doamne, de ce atâta mânie Pe-acești îngeri ce-abia învață Și permiți ușor, așa o nebunie Rupând firul, ce curmă a lor viață! Călcând pe mormane de trupuri arzânde, Iar focul din urmă-i ajunge grăbit, Aprinse
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]