7,803 matches
-
mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul mai departe zidindu-mi fiecare încheietură până ajunge
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
în Dumnezeul sferic aici nu-i nici dor nici frunce toate vorbele sunt prunce dragostea de-o zi infer-o aici numerele-s zero vorba nu-mi mai este rudă talpa mea nu mai asudă aici am iluminări un sobor de lumânări tot în totul este bine: niște carne cu suspine mă dau Doamne la străbuni s-adun viermele din pruni că decând sunt părăsiți stau cu mugurii plesniți supți de îngeri viermuiți stau în praf și stau în nor doar aici
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
întind piciorul fracturat. Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul ca un călugăr întristat se roagă câtă stranie lumină a lăsat în mine moartea și ce dor de viitorul ei nemângâiat. Extazul Extazul fierbinte-al iubirii vestea rănirii în fire Iluminarea împărtășirii luminii și sângele adăugat din potire... Pâinea
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
mi te strădui să scrii, dacă poți (?), Pasteluri, ca bardul Vasile. Doar tu câte-un stih pastoral mai presari Prin veacul acesta constríctor, Visându-te-n plaiul poeților clari, Frățâne cu Ion și cu Victor. Menirea ta-i abia de lumânare Te scormonesc și-n iastă insomnie Coracoide întrebări, la care Niscai soluții doxa ta nu are, De-ar fi vieți să traversezi o mie. Pen^ că răspunsuri nimenea nu știe Să le sloboadă-n pricini ca atare. Deci nu-ți
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
are, De-ar fi vieți să traversezi o mie. Pen^ că răspunsuri nimenea nu știe Să le sloboadă-n pricini ca atare. Deci nu-ți mai fă muștruluieli amare Când nu bușești așa o ananghie. Menirea ta-i abia de lumânare: Fotoni să iști, ca steaua cilibie, Chit că incaltea chiar și ea dispare... îmbracă-te-n costum de modestie, Dar nu și-n parpalac de resemnare Sau în giubea țâfnoasă. Pace ție! Addolerendo - Emiliei, jalea mereie - Din secol, as-toamnă-i topit
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
săpun suflat pe chipul orișicui l-ar primi încă din burta mamei. în dimineața aceea străbătut-am parcul homosexual, cu statuile lui Gogol și Byron suite pe cal, cu practicanții de jogging și deja ademenitorii cu licori, în rucsac aveam lumânarea cu miros de lămâie pentru bunicul exilat, mort și îngropat de 21 de ani, pe care-l amușinam ca un șacal cu limba pustie. Mai întâi în Santa Maria del Popolo am zis o rugăciune scurtă, cu dicție scitică și
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
un pin scorojit, cu leșie în coajă, era o cruce cu romburi umflate. Bine te-am găsit, bunicule, bine-ai venit, draga moșului, (cum îmi spunea el pe când îmi dădea, pe la 10 ani, felii de tort zaharisit). I-am aprins lumânarea, am scâncit, am îngenunchiat, am zis câteva rugăciuni mici și zemoase, am îmbrățișat crucea cu romburi, te las cu bine, bunicule, nădăjduiesc că mă vei fi iertat. Astrologul se ținea deoparte, nu-i plăceau morții nici proaspeți, nici vechi, și
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume poetul și administratorul (1983), o artă poetică crepusculară îmi pare a fi ,din aventurile poetului". Din elemente disparate: iarbă, lumânare, limbaj învechit, ferestre sparte, bărci dizolvându-se, păianjeni, lumina lunii, se naște, sub formă de versete, un poem-exasperare. O imagine se impune din cele cinci versete: cea a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine și
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
crească în dezordine și actul poetic constând din ,întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări". iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă - și iată un infern al fiecăruia, cu o lumânare și cu un simplu cuvânt de bun rămas ai fi putut să scapi - și iată un infern al tău și numai al tău. limbaj învechit. semne ascetice. ferestre, bărci dizolvându-se-n lumina lunii. dar eu le-am văzut. limbajul
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului nostru. o femeie al cărei neam se pricepea să cheme, la drumul mare, năpîrcile și să arunce cu piatra în geamuri luminate. un bărbat care-ar fi putut să vîndă lumînări, rachiu și mătănii în prăvălia tatălui, așteptînd să-i fie purtat cadavrul într-un vagon plin cu stridii spre ținutul barbarilor. stau lîngă mangalul stins și privesc cerul ca o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului lor
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
Teodor Dună în alte seri un alt soare care strălucește mai puternic. nu ca un far ci ca o lumânare ce se stinge. e aici de la început. puțin mai deasupra, lipit de perete. abia se mai ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
absurdă de a-mi lua rămas-bun de la el prin prezență fizică. Nu eram singur în holul Ateneului Român. în preajma mai depărtată a catafalcului era un grup de tineri cercetători din Institutul de Istorie Literară și Folclor, care întrețineau aprinse flacările lumânărilor și vorbeau în șoaptă: unul din ei, cu sufletul încă neviciat de raționamentele urbane, le spusese (îl auzisem) - și-l crezuseră - să vorbească-ncet, pentru că trei zile aude tot ce se spune-n preajma lui. M-am apropiat de catafalc
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
fi, crește sub pasul Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă închisoarea într-o chilie de monah? Cum chemi în carceră lumina Când nu mai știi nici un cuvânt? Aprinzi în gând o lumânare Și desenezi pe zid un geam, Fără să lași însă vreo urmă Care să-l piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
din tărie-n tărie în vîrtejuri de timp amețitoare învingînd spații, biruind timpii pentru el este sfîrșitul lumii pentru noi cei ce rămînem este doar cît ai băga un fir de ață în ac sau cît ai aprinde flacăra unei lumînări pe-o vîntoasă-n dechemvrie dragă tache îți scriu această scrisoare cu nodul în gît în chiar ziua plecării tale nuntirii tale cu moartea voi fi foarte singur foarte pustiu de acum înainte ți-am cerut să nu pleci te-am
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu citi în stele - nici măcar în stânci Maica Lumii - umilită - a căzut în brânci: rugăciuni - podoaba scârnei - vomitate-n zori cruci de ipocrită soartă ies
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
pricep: ți-aud urletul de mânii și-obidă așa-i - Ardeal: pân' nu te mușcă-aspidă nu știi că lucrurile din otravă-ncep din carne vie - zvârcol - răzbunare te vei trezi cu pumnu-nfipt în ceruri un pumn cu viscol - nu cu lumânare un pumn care promite lumii geruri până-mi voi smulge umilința rănii și fulger scăpăra-voi toată ura până satanele n-or plăti samă vămii doar colți de lup vor umple-mi sânge gura! ...dușmani când voi aduce-n fostu
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
după an/ Se aprind candelele luminii./ La Ujz al Dinei Albe,/ În anii 1913/ La Lespezele Sării,/ La Piatra Sfântă.// Au venit barbarii,/ Au ucis șaptezeci./ La Ujz al Drinei Albe/ La Lespezele Sării,/ An după ani acolo,/ Se aprind lumânările luminii/ La culele lui Gashi,/ La Uzj al Drinei Albe.// Au ajuns barbarii,/ Din alți munți veniți/ Și pe copiii din leagăn/ I-au masacrat mișelește...// În anii 1913,/ Șaptezeci de martiri,/ În Ujz al Dardaniei,/ Pentru onoarea Albaniei.” (La
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
noiembrie 2012. ploaie de primăvară, am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită, obosită de drum și de clipe în orașul de taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
mult Hotărât și neliniștit ca oploaie de primăvară,am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită,obosită de drum și de clipeîn orașul de taină și dor: Ruga.Mergeam încordat pe aleiîn zgomot de lacrimi trimisespre cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau nopții,lângă colaci cu iz desmerenie și spațiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
și culegeau monedele aruncate prin praful drumului, sau din găleata cu apă, pe care i-o puseseră miresei în cale... (pag. 63); cu un întreg film al ceremonialului nupțial: În fruntea alaiului, doi tineri, aleși dintre prieteni sau rubedenii, duceau lumânările mari, albe împodobite cu flori. După ei, venea mireasa condusă de-o parte și de alta de doi cavaleri de onoare... (ibid.). În descrierea amănunțită a nunții, prozatorul este ispitit să recondiționeze clișeul nupțial rural apelând din nou la vocabularul
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
deschid! Purtați către Lumină,îngerii ce încă nu cuvântă, Căci diavolul,vă-ndeamnă,la păcat! Să nașteți prunci,vă e menirea sfântă, Gândiți-vă la mamele,ce nu v-au avortat! Îi omorâți,pe cei,ce v-ar aprinde-o lumânare, Pe cei care,v-ar plânge,la un parastas! Opriți-vă dintr-un păcat,așa de mare, Opriți-vă cât,încă,viață-n ei a mai rămas! Când gândul rău,să îl ucizi,îți vine, Strigă-L pe Domnul,după
DREPTUL LA VIAȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380742_a_382071]
-
ce răsare după noapte! Suntem un fulger,ce străbate zarea, O clipă luminăm eternitatea unei lumi, Pământ suntem ce-mbrățișează marea, Ce contopiți apoi,își caută chemarea, De țărmuri care duc spre ale raiului cununi! Suntem,Lumina sfântă dintr-o lumânare, Și picurăm iubire,pentru a străluci! Ne trecem freamătând iubirea cea mântuitoare, O dată aprinși,nu mai e cale de scăpare, Ne vor topi spre-a lumina când vom muri! Suntem ,o picătură-ntr-un ocean al mântuirii , Împreunate voci,unite
SUNTEM... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380744_a_382073]
-
Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un altfel de colind! Porți deschise-n ceruri, Fumegă pământul, În viclene vremuri, Ler sau poate leruri, Ascultați Cuvântul! Domnul este veșnic, Foc din ceruri cade, Lumânări în sfeșnic, Hai sau poate haide, Iadul încă arde! Ești stăpân și slugă, Îngeri cântă-n coruri, Lănțuiți în fugă, Dor sau poate doruri, Sfinții plâng în rugă! Mierea-i dulce nu-i venin, Nu au lacrimi morții! Cei ce
UN ALTFEL DE COLIND! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380756_a_382085]
-
Înalt și mândru-i valul ,însă imensă-i marea! Trăirea pe pământ? Folos mântuitor să-ți fie, Când e aproape țărmul,îndepărtată-i zarea! De n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare, Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare, Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură! Ce o să spunem noi,plecând din astă lume, Când
NĂDĂJDUIȚI ÎN DOMNUL! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380774_a_382103]
-
brad, pentru a speria și îndepărta răul. Din Scandinavia, obiceiul ar fi trecut în Germania secolului al XVII-lea. Tradiția nu a cuprins, însă, întreaga societate germană decât în secolul al XVIII-lea. Atunci, bradul începe să fie iluminat cu lumânări aprinse, iar prezența lui în casele oamenilor devine un fapt obișnuit. Bradul de Crăciun ajunge la Curtea Regală a Marii Britanii prin bunicul Reginei Maria, Principele Consort Albert, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Apoi, după ce Anglia și Franța adoptă obiceiul pomului
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]