344 matches
-
Cântăreața dădu drumul șoferului, și cele două o luară pe jos, pe stradele pustii și sonore, animate doar de vreo pisică furișată pe sub o poartă. Ieșiră-n Lipscani, apoi, prin strada Carada, pătrunseră în pasajul Villacrosse. Trecură în galeria Macca. Luminatoarele cu geamuri galbene de deasupra, care o făceau atât de transparentizată de soare ziua, răsfrângeau acum palid razele câtorva becuri electrice așezate în felinare de fier forjat. Pașii celor două răsunau puternic prin tunelul de clădiri albe, spectrale, având la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ai țestei diapozitive și retroproiecții, deformate după curburile frenologice ale frunții și tâmplelor, după bosele imaginației și vicleniei, ale milei și suspiciunii... Sânt și muzee, luminoase și snoabe, cu dale cadrilate împărțind podelele sălilor în vaste table de șah, cu luminatoare festive lângă bolțile pictate cu încîlcite alegorii, unde din ombilicul Trufiei se scurge tija unui greu policandru, sânt picturi oficiale înecate-ntr-un asfalt unanim, sânt etichete limpezi, sub lamele de sticlă, lângă fiecare imensă pânză lățită pe pereții imaculați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cât vedeai cu ochii, ca un câmp deschis, îngrămădindu-și tot mai mult, spre margine, pătratele albe și roșii, până când se confundau într-o singură linie de ceață. Aerul era înăuntru gelatinos și-nghețat, străbătut de coloane oblice de lumină, căci luminatoare rotunde perforau din loc în loc semisfera gigantesca a bolții. Stătea poate de zile-ntregi acolo, urmărind înfiorat deplasarea pe podeaua dulce, lustruită ca oglinda, a petelor de lumină, întunecarea lor până la stacojiu, învăpăierea aerului din sala nemărginită și căderea beznei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai sparseră niște nuci... Peste ani, Mir-cișor avea să urce și el în pod, pe scara din tindă, ca să privească de aproape căpriorii negri ai acoperișului și ciudatele compartimente ale podelei podului, din care unul plin de nuci zornăitoare. Din luminator cobora un pilon oblic, de lumină de zi, pe când tot restul era ca smoala. Într-un colț, între niște grinzi proptitoare, strălucea mereu o mare roată de păianjen cu insecta grasă chiar în centru, încremenită, purtîndu-și crucea roșcovană pe dosul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
negură adâncă, încît nici crengile părului din geam nu se mai vedeau decât ca niște strigoi, Maria suise în pod după nuci și, după ce-și umpluse poala, se oprise în mijlocul podului, fermecată de lumina de lapte ce venea prin luminator. Trecuse atunci peste grinzile dincolo de care nu pășise niciodată, căci i se păruseră putrede și pline de viermi, dăduse la o parte putini cu interiorul plin până sus de mucegai, rupsese roți uriașe de păianjen cu insecta grasă, ca un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și să-și aștepte rândul, în frig, strîngîndu-și sânii cu brațele, ca să fie-ntinse pur și simplu pe banda rulantă, să li se desfacă picioarele și să fie scotocite de degete brutale, bărbătești, în vulvă și-n rect (acolo, sub luminatoarele acoperișului de tablă ondulată), ca să fie trecute-n registru cele însărcinate, nu cumva să lepede mai târziu, și să fie luate la întrebări celelalte, ce nu-și făceau datoria patriotică de-a făta la vreme. La fel stăteau băieții, goi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clasa a treia când, după ce mă săturam de joacă, înainte să se facă ora prânzului și să merg acasă, urcam cu liftul două etaje mai sus și apoi, de pe palierul de la șapte, mai urcam câteva trepte până la micul palier cu luminator dintre șapte și opt, unde, așezat pe trepte, cu capul adânc aplecat spre podeaua de mozaic, aștepta Herman. În uriașa vacanță de vară din 1964, sigur cea mai intensă vară a vieții mele, când plecarea Mendebilului, care ne iluminase în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-l arătau cu degetul, uite-l! uite-l acolo! Când se ridică din nou foarte sus deasupra acelei bucăți de oraș înțelese că totuși nu doar copilul care dădea roate prin cer îi înnebunise. Acoperișul morii, cu toate coșurile, luminatoarele și instalațiile ciudate de pe el se ridica încet, ca un capac de cufăr, azvârlind nori de făină-n aer și stoluri de porumbei speriați. Câțiva morari care-și făceau de lucru pe acoperiș căzuseră țipând pe asfalt și stropiseră curtea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu prea poate urca treptele. Mergând cu spatele și aplecându-se gâfâind la fiecare pas, Hamie le arăta drumul. — Binevoiască domniile voastre să mă urmeze... Intrară într-o odaie pătrată, mai înaltă decât sala de la intrare, fără geamuri, doar cu un luminator în tavan din care se cerneau palide câteva raze colorate azuriu. De jur împrejurul pereților, - sofale joase cu perne de toate mărimile îmbrăcate în satenuri cu arabescuri, măsuțe joase așezate pe la colțuri, unde sofalele se îmbinau unele într altele. Cum intrai, chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al părinților mei, unde toate chipurile poartă masca tinereții. Lefty avea altă problemă. Străbătu mulțimea, uitându-se după verișoara cu care crescuse, o fată cu nasul ascuțit și cu gura rânjind ca o mască de comedie. Soarele pătrundea oblic prin luminatoarele de deasupra. Își miji ochii, cercetând femeile care treceau, până când, În cele din urmă, aceasta Îl strigă: ― Aici, vere. Nu mă recunoști? Sunt aia irezistibilă. ― Lina, tu ești? ― Nu mai sunt la țară. În cei cinci ani care trecuseră de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care va trăi. S-a mutat În casa de oaspeți cu tot ce mai rămăsese din bunurile ei și ale bunicului meu - măsuța de alamă, cutia pentru viermi de mătase, portretul patriarhului Athenagoras -, dar nu s-a obișnuit niciodată cu luminatorul, care era ca o gaură În acoperiș, cu robinetul de la baie, care pornea cu o pedală, sau cu bizara cutie vorbitoare din perete. (În fiecare cameră de pe Middlesex era câte un interfon. În 1940, când fuseseră instalate - la mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aoristul verbelor din greaca veche - un timp atât de obosit, Încât denumea acțiuni care poate nu aveau să fie Încheiate niciodată -, Lefty curăța acum imensele ferestre cu perspectivă, geamurile aburite ale serei, ușile glisante care dădeau În curte și chiar luminatoarele. Totuși, cât el trata casa cu spray de geamuri, Capitolul Unsprezece și cu mine o exploram. Sau mai degrabă le exploram. Cubul meditativ, galben pastel, de la stradă conținea principalele camere de locuit. În spatele lui exista o curte interioară cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Casa de oaspeți repeta liniile curate, rectilinii, ale casei mari. Arhitectura din Middlesex era o Încercare de a descoperi originile pure. Pe vremea aceea habar n-aveam cum e cu toate astea. Dar, Împingând ușa casei de oaspeți, cea cu luminator, eram conștientă de contraste. Camera aceea asemenea unei cutii, fără nici o Înfrumusețare sau pretenție, camera care se voia atemporală sau În afara istoriei, și acolo, În mijlocul ei, bunica mea atât de istorică, uzată de timp... Totul din Middlesex vorbea despre uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cădea pe acoperișul plat și unghiul luminii solare se micșora, iar Desdemona rămânea În pat. Tot acolo era și când se topea zăpada și sălciile Înmugureau din nou. Era acolo când soarele, Înălțându-se, Își trimitea o rază drept prin luminator, ca o scară spre rai pe care ea era mai mult decât dornică să urce. Ce s-a Întâmplat În timp ce Desdemona era În pat: Prietena mătușii Lina, doamna Watson, a murit și, cu debusolarea pe care o aduce de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această gară sosiseră bunicii mei cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în rest, barurile și cârciumile se țin lanț până la bulevardul Lacul Tei unde, dacă ai ajuns, poți considera că ai ieșit la liman. Urmează locuri civilizate: Circul de Stat, Ștefan cel Mare și, mai departe, Centrul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cuprinde cu privirea o suprafață din ce în ce mai mare din zidurile masive de sticlă sau gheață sau cristal ale borcanului, care nu era nicidecum un borcan, ci un uriaș castel, o construcție obtuză, cu cornișe și stucaturi și ciubucării și gorgone și luminatoare și balcoane și creneluri și foișoare și jgheaburi numai și numai din materie rece și transparentă. Iar în mijlocul miilor de săli cu pereți străvezii mă aflam eu, trântit la pământ, și fetița în cadrul ușii larg deschise, iar în spatele ei, de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Vedeam până în zare panorama Bucureștiului, încremenită sub nori, cu pâlcul de case vechi, cu olane și oberlichturi, cu luminatoare și uși de stejar masiv, iar mai încolo niște construcții mari și cenușii, cu multe geamuri, blocul din centru cu reclama Gallus ca un glob albastru deasupra, magazinul Victoria, spre stânga Foișorul de Foc, blocurile arcuite de pe Ștefan cel Mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simțeai o insectă neînsemnată. Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă târăsc pe podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi încrucișez mâinile și picioarele, căci umplusem cu totul bolta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea un braț: întindea spre stele doar un ciot de fier care susținuse stucatura) vedeam, peste acoperișurile din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți tragi brațele goale sub plapumă... În acea vară, cum îți spuneam, se ivise pe cer cometa. Nu mă mai dezlipeam de geamul luminatorului, o priveam până nu mai eram în stare s-o văd, îi urmăream cele șase cozi răsfirate spre răsărit. Pe la sfârșitul lui iunie, mama s-a îmbolnăvit foarte grav, ulcer duodenal perforat, și-au luat-o noaptea cu salvarea. Țin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu cupole de cenușă, pline de ochii luminatoarelor, deschiși spre ceața tristă, hașurată, care ținea loc de cer. În piețe, statui chircite de frig ne stârneau întrebări fără răspuns. Una dintre ele înfățișa un copil în genunchi; în sfârșit, am intrat pe o poartă. Pe cei doi stâlpi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
departe. Nu le păsa de nimic de pe pământ. Am căutat multă vreme cu privirea cometa cu șase cozi și-am descoperit-o cu greu. Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care mă așteptau a doua zi, ci închipuindu-mi că, apropiindu-mi-o, o voi supune pe Sonia spiritual și în mod definitiv. 8 Urcam o scară largă, albă și luminoasă, dispusă în semicerc: deasupra scării, în loc de acoperiș, era un luminator. Urcam într-o tăcere gravă care mă umplea de rușine. Iag ne conduse spre camera lui printr-o sală mare, în care fotoliile, pianul și lustra stăteau acoperite cu huse albe. Afară era încă lumină, dar în camera lui Iag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]