951 matches
-
așezați maiestuos de-a lungul plaiului, de o parte și alta. Să te așezi pe o buturugă când simți picioarele înmuiate de urcuș. Să-ți mai îndulcești sufletul cu niște fragi sau zmeură care-ți fac cu ochiul în fiecare luminiș. - Ce zici, Mihai, ne-am trezit cam târziu astăzi să plecăm la muncă? întreb eu pe fratele meu. - De ce să fie târziu? Cu cât vii mai odihnit la muncă, cu atât ai mai mult spor! - Uite, ne apropiem de vârful
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
pustiul Are otrava cea mai tare chiar în pliul Dintre suspine și-ale stâncii riduri... Să nu privești spre sălciile-albastre! Și nici să nu te-apropii la vreo rugă! Închide ochii chiar de te lovești, și-n fugă Pătrunde-n luminișul verii noastre! Cu gândul să mă chemi din umbra nopții, În lumea-n care nimeni n-a pătruns. Noi, doar un pas să facem și-i de-ajuns S-ajungem în astral'naintea sorții... Referință Bibliografică: Noaptea lupului și-a
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354165_a_355494]
-
România și a Uniunii Internaționale a Ziariștilor. „Singura bucurie erau cărțile” Spuneți-ne, pentru început, câteva date despre dumneavoastră: unde și când v-ați născut. Cred că, de când ne naștem visăm, ca în basme, că trăim într-un castel în luminișul unei păduri. De fapt, totul e altfel în lumina sacră a copilăriei, simbol al protecției. Pentru mine adăpostul acestei puteri misterioase, imperceptibile de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață a anului 1939, luminată
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
aceste zeci de persoane și personalități, cunoscute, celebre care au venit s-o vadă, să vorbească despre Femeia care zâmbește, autoarea a șapte volume de proză scurtă: „Crâmpeie de viață”, „Gând purtat de dor” - monografie sentimentală - „Prin sita vremii”, „Oglindiri”, „Luminișuri”, „Intoarcerea spre obârșii", „Zâmbind vieții". Și poate ar mai trebui să spun că am primit „împuternicirea” din partea unor prieteni comuni, admiratori ai doamnei Buică, aflați la mii de kilometri depărtare cu domiciliul, dar aproape sufletește de cei care își lansează
UN ZÎMBET SE ÎNTOARCE ACASĂ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354564_a_355893]
-
fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi desfăt plimbarea chiar cu Carul Mare.” (Gheorghe Constantin NISTOROIU - Curcubeul Toamnei) „O, munte, munte! Ascunziș de foc, de aur, de ghețare,/ cu orice pas ce-l fac pe cărăruile
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
honorem profesorului Ioan Hentea“, de Onufrie Vințeler “ Personalități Române și faptele lor- 1945-2000“, de Constantin Toni Dârțu “Anuarul Filialei Timișoara-Banat al Ligi Scriitorilor “, de Doina Dragan și Andreia-Elena Anucuța. “ Vechi soiuri românești de vită de vie“, de dr.Ion Pușcă “ Luminișuri“, de Elenă Buică(Canada ) Antologii “ Poeți clujeni la cumpăna de milenii“, de Dan Brudașcu “ ANTOLOGIA scriitorilor români contemporani din întreaga lume“, de Ligya Diaconescu. “ Lumină cuvintelor“, de Claudiu Șimonați Traduceri Mariana Zavati Gardner pentru traducerile în limba engleză a volumelor
PREMIILE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI PE ANUL 2011 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354660_a_355989]
-
măiestrită (pe coperte) de graficianul Marian Andronic și ingredimentată cu produsul "celui de-al treilea ochi" al chișinăuianului Vasile Șoimaru. Cartea este scrisă și apărută la Cernăuți, inima Bucovinei de Nord, pământul românesc sfâșiat, ca pe o căprioară aflată în luminiș, de doi lupi hulpavi: unul venind dinspre Vest, celălalt dinspre Est. Cartea acestei semnalări e lucrarea editorială a bucovineanului Gheorghe Gorda, intelectual ce mi s-a dezvăluit mie (cititorului comun) pe jumătate savant (istoric, lingvist), pe jumătate poet. Ba, greșesc
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
DOREL ENACHE -ANTREIAȘI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 218 din 06 august 2011 Toate Articolele Autorului Ei, au greșit !? M-am născut într-o zi de apus de vară, în care razele soarelui se mai hârjoneau prin luminișul brazilor ce fremătau fastuos deasupra satului, trimițând umbre adânci și liniștitoare peste casele oamenilor. Satul purta pecetea blagoslovirii dumnezeiești, de parcă raiul întreg ar fi știut de nașterea mea și că ea ar fi trebuit să fie un dar divin făcut
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
apoi a chemat camerista și a rugat-o să se dezbrace. După ce și-au schimbat hainele între ele, prințesa arăta ca o fată obișnuită și așa a pornit la drum ca să nu atragă privirile. Prima noapte a dormit într-un luminiș și a visat că a venit un pui de căprioară cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale, cu gloanțe grele. Puiul de căprioară și-a așezat capul în poalele ei și așa au dormit
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
deschid porți spre interiorul vostru, descoperă de ce sunteți, de ce faceți, de ce șovăiți, de ce reușiți, de ce vă bucurați, de ce pășiți în direcții greșite, neștiind sau cu bună știință? Dragostea te transformă într-o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... într-un luminiș în calea ostenelii, cu iarbă moale care se culcă sub picioare ... într-o zi în noapte și vis, cu ochii deschiși, o palpare, o lumânare și un gând travestit. Devii o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
de Dumnezeu. Vorba dămoală a măicuței satrețe - venită aici, în 1989 - pare o rugăciune. Ne mărturisește istoria acestui așezământ monahal, durat pe temelia de credință a unor creștini evlavioși, la mijlocul secolului al XVII-lea, lângă poalele unui deal împădurit, în luminișul poienii de pe firul argintiu al pârâului Văleni, nu departe de apa Topologului. „Prima biserică, aceea ce poartă hramul Sfânta Treime a fost construită din lemn, în înainte de 1665 de către Zosim schimonahul (Zaharia Grădișteanul). Până la războiul ruso-turc (1787-1792) a fost mănăstire
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
de idei. Bineînțeles că explicațiile, de fapt descrieri din puncte de vedere cel puțin șugubețe, erau date la și fiecare icoană a naturii. Dar vă scutesc de ele că doar Dan trebuia convins. Bușteanul zburător. Din copac în copac, din luminiș în luminiș, pe creste sau în adâncul văilor cei doi oameni de știință s-au lămurit cu unele realizări ale naturii în dezlănțuire. Pe drumul de întoarcere Dan a pus o întrebare firească: - Ai vorbit și despre lumină drept o
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
Bineînțeles că explicațiile, de fapt descrieri din puncte de vedere cel puțin șugubețe, erau date la și fiecare icoană a naturii. Dar vă scutesc de ele că doar Dan trebuia convins. Bușteanul zburător. Din copac în copac, din luminiș în luminiș, pe creste sau în adâncul văilor cei doi oameni de știință s-au lămurit cu unele realizări ale naturii în dezlănțuire. Pe drumul de întoarcere Dan a pus o întrebare firească: - Ai vorbit și despre lumină drept o energie de
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
a se regăsi în Dumnezeu și a se reintegra în ordinea Lui. Dar unde altfel va găsi omul curajul să se vadă așa cum este? Ceea ce, teoretic, pare aproape de neînchipuit, faptele ne arată că, printr-o surprinzătoare iconomie, este realizabil. Sunt luminișuri cu putință și în cele mai haotice complicații. Cu o trezvie lăuntrică mereu gata, cu simțul grav al existenței, cu înfocate strigări de rugăciuni, cu voință nezdruncinată de a rămâne credincios Marii Iubiri, cu smulgeri din foc și cu zvâcniri
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
de oră sunt deja ud bine, nu am haine de schimb la mine si observ că dacă păstrez ritmul alert nu îmi este frig. :)) După coborârea prin pădure începe urcarea pe niște culoare frumos delimitate, uneori prin pădure, uneori prin luminișuri, și ajung la ghețarul la care se poate ajunge și cu mașina, si realizez că azi e sâmbătă după oamenii în teniși, pelerine de ploaie colorate și cizme de cauciuc new style :)) Nu mai vreau obiective accesibile auto, de astă
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarba moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit. Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință?Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarba moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit.Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
înălțate spre albastrul curat al cerului senin, pe sub care conviețuiau și alergau, într-o desăvârșită armonie, imaginată de mine, poate, animale sălbatice de tot felul. Copacii erau atât de deși și de bogați încât nu-mi amintesc să fi văzut luminișuri. Casele, unele cochete și micuțe, altele în stilul tradițional al locului, se ghiceau mai mult decât se vedeau, ascunse pitoresc în marea de verdeață și oglindite în lumina feerică de început a apusului de soare, care mi-a părut a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
peste geană cu înfiorarea ei de blânde flori și-mi sună macii spânzurați de zori, iar timpu-mi dă vestirea lui vicleană. O urmăresc trecând spre depărtare și știu că nu va fi nicicând a mea, că locul meu e-n luminiș de stea Zidit în piatra dintre cer și mare. Leonid IACOB Referință Bibliografică: trecere / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 515, Anul II, 29 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TRECERE de LEONID IACOB în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358715_a_360044]
-
cireși sălbatici, sub care vara se ospătau mistreții cu fructele căzute. Iarba, atinsă de brumă, se întindea ca un covor alburiu până în vecinătatea lor. Pârâiașul, cu debitul sporit de ploile toamnei, se auzea clipocind ceva mai jos, loc în care luminișul se povârnea brusc, de sub stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte îl făcuse să tresară, fâlfâind moale din aripi deasupra, la mică înălțime. Se așezase într-o margine, pe un buștean
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > NIȚĂ ALU" DÂRĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Niță alu' Dâră Foșnete-n mâlc prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
05 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Diamante tăioase-n ochiul verde dau lumină momentului prin care zboară îngerii. De când cu lupii albi se urmărește prada o foame instinctivă cade-n grija căutării zilnice. Gerul și zăpada pornesc urletul nebun în luminișul înghețat al pădurii, vibrează-n urechile stelelor deschid ochii lunii. Un cerc de foc răsăritul în genunchi găsește oamenii cerând iertare, bucuros Dumnezeu se apropie. Îndepărtate marginile fără margini peste care nimic nu se surpă, ceru-i și el rotund
UN CERC DE FOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360293_a_361622]
-
îi ajunseră din urmă măcelărindu-i fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din dosul arborilor tronau fantasmele ispititoare ale nopții. Era lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn. Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat. Acest paloș fusese transmis din generație în generație și nu i se știa vechimea. În timpul bătăliei căpăta reflexe stranii orbindu
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
ușă, degete prinse...colacul...cu ghimpi...prosoapele...cu gelatină...la chiuveta, curge apă roșie...la fel și la duș...ca-n filmele de groază...dacă vrei să ieși, nu poți... Doar holul îl reprezintă pe proprietar. E pictat manual...un luminiș în mijlocul pădurii. “Măi, așa-i că fac bună cafeaua?” mă iscodește Liviu. “Daaaaaaaaa!!!!!!!!!! Se simte că-i cafea nemțească!”...îi spun, și mai iau o gură din cana mea de 3 în 1...că până la el, aroma se pierde. Timișoara
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
din susurul serilor târzii ale anotimpurilor secrete. Aroma de lumină taie ramurile copacilor goi. Rămâne doar cântecul iernii din care se face liniște și nemurire. Aș fi dorit să cumpăr gustul dimineților cu un surâs. Atât aveam la mine. În luminișul făcut de cocori aș fi dezmierdat patul moale al ferigilor cu mult gând în ele. La lăsarea serii aș fi adunat dune de crez și le-aș fi transformat într-un amestec suav de dulcețuri sălbatice. Te-aș fi lăsat
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]