2,022 matches
-
Aha, o prostie. Johan i a strâns mâna. Tu nu te mai Întorci, așa-i? Norul de licurici unduia Încetișor spre apă, iar lui Johan i-a venit să se-ntrebe ce s-ar Întâmpla dacă ar atinge apa și luminițele s-ar stinge, iar ei s-ar trezi În Întuneric. Ori poate că atunci noaptea s-ar schimba În zi. Cum el nu răspundea, ea a continuat: O să ncerci să afli ce s-a Întâmplat cu fratele tău? Nu, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zi din cele trei. Atunci am venit acasă foarte grăbită. Nu încetase ploaia dar mă plictisisem să tot stau în cofetăria aia. Era goală, murdară, bâzâiau muștele. El asculta plat, neguros și dintr-odată, la una din vorbele ei o luminiță de alarmă îl învioră. Era goală? De ce să fie cofetăria goală? Uite așa, ce întrebare de gradul zero. Mi se pare imposibil, la ora când se iese din uzină, când plouă și cu siguranță că nu fuseseși singura care uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în imagine, răsfrântă la ea pe retină, răsfrântă până în adâncul sufletului, dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o fi arătând așa, sub borul pălărioarei grena pe care ar vrea acum s-o tragă până peste bărbie. Ratase, ratase încă din start, n-avea nici un sens să-și mai facă iluzii de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își va strânge mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume să se întâmple? Și Sidonia, descoperită, tresărind în timpul jocului prea complicat al mușchilor faciali, o va privi printre riduri, două luminițe mici, umede, negre, iscoditoare. Va rămâne pe gânduri. N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh, slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să-și pună tot sistemul în cap. Eu am ținut la tine, măi, fată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apariția puțin câte puțin. O limbă enormă de flăcări se înalță spre cer. Luceafărul de dimineață, ultima stea a nopții, dispare treptat și se topește în trandafirul zorilor. Apele argintii sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un uriaș care abia așteaptă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
azuriu ca o imensitate de albastru; cerul, palatul lui Dumnezeu; cerul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; cerul în mii de nuanțe de albastru; cer de stele; cer ca o petală de miozot; cer căptușit de nori; cer fumuriu; candelabru cu luminițe de diamant; clopot uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; slovă, gând; floare anume înflorită; piramidă în inimile celor care o citesc; paradis al cunoașterii; laborator de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pulberi de făină; a pus apelor podișor de argint; a pus crengilor mănuși de puf alb; a pictat cerul cu nori de leșie; a oprit soarele să mai privească pământul; ape înghețate de cristal; covorul argintiu scânteind în mii de luminițe; copacii cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu-se în cercuri largi, legănându-se în valuri albe, transparente; fulgii căzând pieziș pe toboganul vântului; ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi mari se joacă de-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în urmă. Acesta era tunelul timpului trecut, a unei lumi dispărute. Am citit într-o carte că, înainte de a ajunge în viitor, trebuie să treci pe tărâmul trecutului. Incursiunea a fost scurtă, pentru că deodată în fața ochilor mi-a apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată din toate părțile de un fel de soare care te orbea, iar lângă ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă determinase să mai întreb încă o dată unde mă aflu. Și răspunsul veni tot așa de blând și de duios: Suntem o civilizație paralelă cu a Terrei, suntem o civilizație care luptă pentru a vă proteja. După aceea aprinse o luminiță mică și mă rugă să privesc. Într-adevăr, lumea din care veneam era lângă mine, dar mult mai mare și mai departe decât îmi închipuiam. Te rog, mergi! se auzi vocea caldă din spatele meu. Am să te duc să vezi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a Infinitului se află un mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun Vocile ar fi locul de naștere a toată șleahta de rubedenii ce le monitorizează permanent ca să le amintească mereu cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reia Părințelul, știi ce am mai simțit în clipa cînd făceam sensul giratoriu la Universității belindu-mi ochii la luminile de la Inter? întreabă, mijindu-și un zîmbet subțire în colțul gurii. Ce anume? face Roja pe curiosul, avînd în ochi o luminiță stranie. Că din felul în care manevrează în trafic, românii se urăsc de moarte între ei, îi răspunde Părințelul, ducîndu-și degetele mijlociu și arătător la tîmplă, mimînd țeava unui pistol. Nu încape nici o îndoială, adaugă, e limpede ca lumina zilei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sparte și anvelopele tăiate zace eșuat pe spațiul verde în dreptul soclului care susține borna de Kilometru Zero a țării. Într-un asemenea decor să te aștepți la tot ce poate fi mai rău, se gîndește, începînd în sfîrșit să numere luminițele roșii ale camerelor de luat vederi instalate ici și colo în balcoanele Intercontinentalului. Poporul român e obișnuit cu filme proaste, își spune, așa că încă unul în plus nici nu mai contează, i se pare. Eu zic să supunem la vot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era foarte familiar, pe zile de naștere, numere norocoase, și alte combinații pe care nu ți le pot explica începe să-i turuie, dar de ce ești mătăluță așa de curios? — Pentru că vă cunosc foarte bine, spune Patru Ace, avînd o luminiță misterioasă în pupile. I-auzi, încă unul care mă știe, de parcă eu aș fi oaia neagră a cartierului, că tot faci pe deșteptul așa fără să te-ntrebe nimeni, ia spune-mi de unde și pînă unde am eu senzația că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
valabile în mintea lui, tot ce dorea era puțină liniște, de ce ar fi interesat unul ca el să-i răscolească trecutul? Dacă se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îhî, vreau! Da cu mine nu vă jucați?, Întreabă Va nedumerit și frustrat de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu cu noi,y pentru că tații trebuie să aibă cuc, iar noi n-avem! Ghidușă și autoritară, cu o luminiță vrăjită În ochii ei negri, rotunzi și cu gene care-i depășeau sprincenele, Ruzânița decretă: Eu Îs mama! Tu ești tata și hai treci la treabă! Ce să fac? Tu nu te-ai mai jucat așa? Nț! Ne făceam că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
c-a trimis răspuns pe Pachița (sora Mariei, căsătorită În Verdeș!). Ce zici, ai timp să te-ntorci? Iei Mânza ca să mergi călare, că-i departe! Da! Lui Va i s-a părut că În ochii femeii a zărit o luminiță jucăușă când aceasta rostit: Mariniță-mămică, poate ar trebui să mergi și tu, să nu rătăcească drumu’, ce zici, te duci, hai du-te mămică! De, mămică, cum zici mata! Iaca mă duc ce-am să fac, nu?! Valerică a avut
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trebui să mergi și tu, să nu rătăcească drumu’, ce zici, te duci, hai du-te mămică! De, mămică, cum zici mata! Iaca mă duc ce-am să fac, nu?! Valerică a avut impresia doar sau chiar a văzut o luminiță jucăușă și În ochii fetei! Și-și spuse În gând: Copchile, o iei razna chiar acu’ când Începe școala! Hai, deșteaptă-te, inteligentule! Au luat briciul, au Încălecat pe Mânza, Va În față și fata la spatele său, au spus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ordinul lui Victor și spuse: Îmi pare bine că semăn cu cineva drag doamnei profesoare și Încerc să fac tot ce-mi cereți, așa a zis tăticu’? În miez de noapte, la marginea somnului, Va a crezut că vede o luminiță sclipind În ochii profesoarei. Profa Îl privi Într-un anume fel (oare cine-l mai privise așa de câteva ori? Aha, cealaltă profesoară, Marinița!) El n-a Îndrăznit să o privească precum cățelul-cerșetor, ba chiar la Îngrozit gândul. Doamna profesoară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ori pe scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea noaptea În chip de luminițe chinuite, șovăitoare, lunecînd prin aer la Înălțimea ochilor omului, osîndite să bată nouă hotare pînă la vărsatul de ziuă. Lumînăruca aia era bobul de jar al sufletului lor atîta cît să-și vadă drumul și să atingă țărîna cu tălpile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
murit povestind. Nici nu se putea altfel. S-a ridicat În coate, și-a așezat o pernă sub umeri și a Început să macine, nu despre America, nici despre diavolii mărunți ori uriași, cu atît mai puțin despre strigile cu luminițe În creștetul capului sau despre dăn țu ielile Frumoaselor ca niște vîrtejuri de raze În asfințit, toate făpturi văzute și Întîlnite, chipurile, ci despre cea mai primej dioasă peripeție, una la care nu asistase, a străne potului cres cut de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe marginea patului, privindu-l într-un anumit fel. Nu mai era privirea cu care îl întâmpinase la sosire, privire cuvenită unei cunoștințe oarecare, și nici privirea ironic-îngăduitoare, cu care-l sfidase adesea. În ochi i se aprinseseră parcă două luminițe, iar obrajii îi erau ușor îmbujorați. A, în două-trei zile cred că or să-mi dea drumul, îi răspunse. Mi-au făcut atâtea injecții, că o să-mi ajungă pentru toată viața!... În acel moment Victor se aplecă brusc și, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce la pârâu. Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi beau cafeaua la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru. Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]