14,805 matches
-
prea musculoasă și rigidă și seacă (de pildă, visa numai cifre), iar Adriana, deși mi se potrivea întru totul, era la fel de frântă de oboseală ca și mine, așa încât de obicei tăceam împreună. În drumul de la gimnaziu la școala cu încăperi luminoase, pavoazate cu oglinzi uriașe, unde învățam să facem serii de piruete și tot felul de alte învârteli de mâini și picioare, aveam nevoie de un însoțitor, mai ales când treceam pe lângă zidul vechi al orașului, cam pustiu la ceasul la
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-un centru risipit în pulberi de lumină, abia mai pâlpâind, și-ntr-un târziu, de-atâta luminoasă osteneală uitând încet, uitându-se în toate, în aur tot și pentru totdeauna. Deltă Într-o vară, pe când alunecam cu vaporul pe un braț al Deltei Dunării, fiica mea mi-a fotografiat mâna dreaptă rămasă cu un creion între degete
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită din somn de vocea Arhanghelului. O rană e, deschisă foarte încet, pe dinăuntru. Un trudnic gând odihnindu-se, în sfârșit, o clipă în oboseala lui luminoasă. Un Drept, ajungând târziu să vadă fața lui Dumnezeu și pedepsit de îndată pentru că-a îndrăznit s-o vadă. Un... - Da, da... Dar uită-te bine la floarea asta. Nu trăiește decât o zi.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
în care trăirea concretelor în câteva repere ce și-au consolidat, cu timpul, pozițiile în scrisul său, și problematica rostirii/scrierii poemului se confruntă mereu, în jocul vecinătăților, depărtărilor, interferențelor, al participării vizând contopirea, al conservării unui spațiu al contemplării luminoase. Și al unor stări de spirit ce se împart, într-o expresivă ambiguitate, între sentimentul precarității și al trăiniciei lucrurilor, al consistenței și evanescenței lor, al solitudinii și nevoii omenești de comunicare și comuniune. Publicul românesc francofon, încă îndeajuns de
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
al zilei nu-mi pasă de falnice maluri ele stăvilesc încredere nimb strălucire nu-mi pasă că valul la ură îndeamnă în spasme pierzându-se o mărturie e pasărea că lumea poate să învie într-un zbor într-un cer luminos cât ai rosti o silabă nemărginit însă ca ruga unui poem Inscripție mă îndepărtez de duminica ta inventez un nume pentru fiecare piatră acolo în clopotul mării exersez nebunia de a fi calc în picioare culori interzise când sufletul unei
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
urcînd nu te mai poți întoarce - marea greutate e chiar ușorul, cînd te ridici, devii greul celeilalte lumi, te prăbușești în invizibil ca un sac cu bolovani. omul se face greu pe lumea cealaltă din cauza luminii: lumina venoasă, marii carpați luminoși de sub stern, luminile sumbre care-i umflă oasele. cine-a zis că omul nu-i lumină? ba chiar că-n nevăzut omu-i lumină, un cheag de lumini bolnave foarte. puține vor fi lucrurile pe care din cauza luminii nu le-am
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
o suflare lacomă. De la "Grădina", nu m-am mai putut opri! Există, în primul rând, o melodie, un murmur continuu al cuvintelor care au ceva blând, ușor stângaci, voit stângaci, în așezarea lor. Fraza cântă. Un fel de tristețe acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de frumoasă-n perisabilitatea ei infinitezimală, regretul ascuns într-un fel de voioșie a regionalismelor atât
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
descrierea ei. Cred că efectul ar fi fost mai adănc, mai tulburător. Dar poate mă înșel. * Desideriu, mi se pare că diabetic, citind pe Emil Gărleanu! E ceva profund cehovian ăn acest ultim roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact, cred că ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului o veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe. Ce
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
trotuar! Acesta nu mai este somn, trebuie să recunoașteți, ci suprarealism la purtător! Și mă obosește enorm! Ce bine e să fii trist într-o zi cenușie, mohorîtă, ploioasă, cețoasă. Ce chinuitor e să fii trist într-o zi superbă, luminoasă, de toamnă înaltă și limpede. Neînțeles de oameni, ai vrea măcar să fii înțeles de cer, de soare, de copaci. I-ai vrea cerniți cînd, încă o dată, sufletul ți-i ucis. Și cînd vezi că nimeni nu e cu tine, ca
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
ceva calm, blînd-senzual, un culcuș ocrotitor, o lectură-pansament. Și nu mă mai dumiresc de unde să scot cartea atottămăduitoare, cartea fragedă și pură, ușoară, străvezie, vesel deschisă-n fața ochilor mei avizi de fericire. Să stai într-o casă cu camere luminoase, răcoroase, așezată în mijlocul unei grădini, să-ți ai razele tale de lumină, credincioase, care vin la ore fixe să se întindă pe cîte un covor sau să se izbească dulce de vreo oglindă, să auzi o cișmea picurînd pe-o
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
e trei fără un sfert și în mod cert la fix trei bătăi de pendulă grea vor înțepeni în cer cocorii reci și n-or mai zbura în veci. Cerul în desfășurare asemeni unui planiglob Pe-această planșă vezi îngeri luminoși căzând în avalanșă. Zborul ca dorință Vai de păsările fără o aripă, vai de păsările fără o aripă, vai de ele, ceruri, căci au început să semene cu noi, oamenii! Taina Călătorul neobosit cunoaște taina pe dinafară: în cer nu
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
i-am spus despre vizita mea la Nicolae și despre Chris și Ștefan. - Eram sigură că Nicolae o să-ți dea banii, dacă stă în puterea lui s-o facă, a remarcat ea cînd am terminat. Ochii ei mari, albaștri erau luminoși și fericiți. - A făcut-o numai pentru tine, Alină, ca să te facă fericită, am subliniat. Te iubește cu adevarat. Alină a zîmbit ușor, gînditoare, fără să răspundă. - Următoarea noastră mișcare va fi să-l scoatem pe Andrei din casă Vasilicăi
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios; lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase părul și acum i-l iubea în tăcere. Fără conversați inutile... Iar la urmă, ca o trufă amară - gnossianna lăutarului. Un plînset gemut din cine-știe-ce voluptate
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
pe care nu mi-l cunoșteam. Tonul meu sigur produse o impresie falsă în urechea lui E. Lovinescu. Mă confundase cu o veche cunoștință a lui și convorbirea telefonică se înfiripă pe un diapazon nedorit. Îmi amintesc cu o claritate luminoasă, momentul în care am urcat scările pînă la etajul I al blocului aflat pe bulevardul Elisabeta, parcă zburînd, unde se mutase de curînd E. Lovinescu. Am sunat la ușă și m-am trezit înaintea unui bărbat de peste 50 de ani
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
de mitul Franței ("o țară de portărese", zice într-un articol din Antidoturi) cu care trăise la București și pentru care acceptase să fie "un evadat care fuge în uniforma gardianului". E o carte a revoltei, în care singurele puncte luminoase sînt copilăria (mai ales la moara de la Chapelle-Athenaise) și mama, și în care orice pas în trecut e, în realitate, o recădere în prezent a celui care avea, "în jurul lui 1940", o revelație asupra desfășurării războiului: "În ’43 și ’44
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
livadă înflorită". Vînzătoarele de flori se așază pe Calea Moșilor și în Piața de Flori, lîngă Biserica Sfîntu Anton. Ceva mai tîrziu sosesc oltenii cu cobilițele. Se recunosc după chemare, iar vocile care străpung aerul au același impact ca firmele luminoase ale magazinelor. Fiecare are strigătul lui, "după felul omului și după felul mărfii". Mircea Damian face o mică radiografie sonoră: "Uneori strigătul este ca un chiuit, alteori scîrțîie, alteori se-aude de departe, ca o doină". Efectul este de seducere
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Aș vrea să fiu limpede și pur, să vă pot scrie fericit despre Tom Sawyer și Huckleberry Finn, să-mi arunc sufletul în mari clipe luminoase, să văd iarăși printre cuvinte, leațurile subțiri, proaspete, abia geluite, ale gardurilor din copilărie, să vă fac să vă pară totul ușor, apropiat, simplu, la îndemîna celui mai leneș gest, să rîd din toată inima de rouă și să vă
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
nu-mi aduc aminte. Știu doar că am contemplat de departe, cu interes, impresionanta statură a suveranului, care era îmbrăcat într-o haină strălucitoare. Un bărbat frumos, armonios clădit, cu mișcări sigure, purtînd pe obraz un zîmbet cu o expresie luminoasă, pe care pînă atunci, nu l-am văzut altfel decît reprodus în fotografii din gazete, făcute cu ocazia a cine știe căror evenimente importante ale țării de la care nu trebuia să lipsească. Am deslușit în mulțimea personalităților care îl înconjurau
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
m-aș fi întors. afară, în mînă, umbrela începuse să se înfoaie ca puiul la apropierea mamei, mi-am ridicat privirea și am văzut deasupra cupola mare și neagră cît toate dogmele lumii. dedesubt, pe asfaltul umed, erau împrăștiate amprentele luminoase ale becurilor de stradă, semn că totul se întîmplase deja.
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
poeții atît de tineri? Să fie nevoie de poezie pe acolo, pe sus? Mariana Marin, Madi, îți mulțumim pentru că lași atîta frumos în urma ta. Claudiu Komartin eparte de a fi fost tiranică, prietenia Marianei Marin te cuprindea ca un năvod luminos, și se cerea respectată cu sânge și suflet. De la ea îți era permis să pretinzi totul, dar, o dată ce acceptai acest lucru, nu mai era loc pentru jumătăți de măsură. Răzvrătită în fața răcelii și a nepăsării din gesturile semenilor, Madi absorbea
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Ioan Es. Pop cu o piele metodistă și o carne catolică, pândite mereu de oase ortodoxe, dar mai ales de păcate pe care nici o religie nu le poate absolvi, cu ele umblam toată noaptea pe străzi, din pantelimon în vatra luminoasă și retur, atingeam momfa pe la margine, credeam că după trei dimineața spaima va ceda, și uneori se întâmpla și asta, dar rar. cel mai adesea dârdâiam până la ziuă; mă întorceam acasă numai când groaza obosea atât de mult încât îmi
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
că circulă din nou, am tot așteptat tramvaiul 56 pe la mine prin pantelimon. l-au așteptat și alții, n-avea grijă, însă nu a mai trecut pe-acolo. pe urmă mi s-a spus că ar umbla deviat prin vatra luminoasă. am stat multe nopți întregi degeaba, tremurând în vatra luminoasă. dar într-o noapte mi s-a părut că l-am prins. era o noapte mai mult decât noapte. se făcuse două și eram atât de treaz că picam din
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
mine prin pantelimon. l-au așteptat și alții, n-avea grijă, însă nu a mai trecut pe-acolo. pe urmă mi s-a spus că ar umbla deviat prin vatra luminoasă. am stat multe nopți întregi degeaba, tremurând în vatra luminoasă. dar într-o noapte mi s-a părut că l-am prins. era o noapte mai mult decât noapte. se făcuse două și eram atât de treaz că picam din picioare când mi s-a părut că îl aud. venea
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]