274 matches
-
știam, Clara păstra cartea lui Carax Într-o vitrină de lîngă arcul pavilionului. M-am Îndreptat Într-acolo tiptil. Planul meu, sau absența unuia, fusese să pun mîna pe carte, să o scot de acolo, să i-o predau acelui lunatic și să nu-l mai văd niciodată. Nimeni nu avea să știe de absența cărții, În afară de mine. Cartea lui Julián Carax mă aștepta, ca Întotdeauna, arătîndu-și cotorul din fundul unui raft. Am luat-o În mînă și am strîns-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e că n-am ajuns să-l cunosc În profunzime. Nu te lăsa. Era un bărbat foarte rezrvat și, uneori, mi se părea că nu-l mai interesau lumea și oamenii. Domnul Cabestany Îl considera foarte timid și un pic lunatic, Însă mie mi s-a părut că Julián trăia În trecut, ferecat cu amintirile lui. Julián trăia Închis În sinea lui, pentru cărțile lui și Înlăuntrul acestora, ca un prizonier de lux. — O spuneți de parcă l-ați invidia. — Există temnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ingineră handbalistă, frumoasă, masivă, lascivă, apoi, apoi nu se mai știe. Fănică vanitosul, harnic, eficient. O fi reușit, cine știe, să-și valorifice calitățile. Da, nu se văzuseră din tinerețe. Iși aminti de Gafton și de doctor și de Tolea, lunaticul, de toate visele vechi. — Nu te-ai schimbat, observă, plictisit, bărbatul. Citești, mai citești? Semn de nefericire, lectura, nu? Irina depuse broșura pe care o ținea în mână, se lăsă privită, îl privi, atentă. — Tu ai depășit această nefericire? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
legătură cu toate astea. A profitat de slăbiciunea lui pentru a-l atrage în această congregație din care nu se mai poate scăpa. Dau din cap politicos și mă întorc să-l văd pe următorul actor din acest spectacol al lunaticilor. Îl iau de mână pe Davey și îl strâng cu putere. Vreau să-i demonstrez un lucru acestui Jake. Că nu e singurul prieten al lui Davey. Și eu sunt. Dacă el crede că știe ce e mai bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
marginea ei. Eram pe aici pe undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe drumeagul pe care m am întors adineauri. Am mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai tare de frică. <Ce am să pățesc, fiindcă nu m-am prezentat cu caii pentru a duce tunul la cazarmă și acum uite
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se întorsese de la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
are mai mult talent! N-am să uit niciodată felul în care ne privea domnișoara Aurora Sticlaru în acele clipe. Pentru ea nu conta nimic, fiindcă nu înțelegea nimic. Îl privea pe bietul Maro zâmbind, așa cum ai privi un biet lunatic care explică tuturor cum că el este Dumnezeu. Aurora era absolut și definitiv convinsă că toată dreptatea din lume îi este alături și ne compătimea cu adâncă tristețe pe amândoi, întrucât bănuia că și eu împărtășesc părerile lui Maro. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Eu în fața Tatălui Ceresc”). Rostind zilnic Crezul, rugăciunea de mărturisire a credinței vom îndepărta de la noi duhurile răutății. Crezând în atotputernicia Sfintei Treimi, credem și în puterea Ei tămăduitoare. Ar trebui astfel, să zicem și noi așa cum a spus tatăl lunaticului: ”Cred,Doamne! Ajută necredinței mele”. Iar în ceea ce-i privește pe medici și alți terapeuți există un mare pericol pentru ei. Și anume acela de a cădea în păcatul mândriei, închipuindu-și astfel că vindecările le aparțin lor. Să fim
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
-și imagineze soarta lor și nu-i păsa. Între timp, Gajus descoperea că în acea vilă, ca și pe Palatinus, exista o bibliotecă liniștită. Îi dădură voie imediat să meargă acolo, iar el mulțumi, gândindu-se că faima lui de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un sirian zăpăcit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și călcâiul... ah! călcâiul ți-e neatins de ploaia ierbii. și cu toamna cea târzie, rămâne-vom pe vecie logodiți ca două paie. să nu mă uiți iubito peregrin în ploaie, mi-e inima a toamnă cu ochii tăi mari lunatici. câteodată... câteodată tremurul frunzei îl simt adânc în buze acolo unde nourii și țărâna își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puștiule, nu mi se pare că ești prea sănătos... — La naiba, ieși afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acolo? Mă lăsați să stau așa, ca proasta-n spațiu? — Să mergem la dânsa și să-i reparăm vehiculul, propuse Dromiket 4. În fond, e o tovarășă de-a noastră, n-o putem lăsa la voia întâmplării. Dacă dă vreun lunatic peste ea?... Avem o misiune, nu putem părăsi incinta, spuse Felix S 23. Să vină ea la noi, e mai democratic. Dacă doriți, pot să mă duc eu să repar, interveni sfios Stejeran 1. — Ia te uită, dom’le! făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
multă În sufletul meu eu te-am strâns - M-ai învins. {EminescuOpIV 309} AMÎNDOI Tu, ce ești zeilor suroră gemene, Cu linul pas, Nu are nimene un cânt să semene Cu al tău glas. Spune-ne cântecul ce-n nopți lunatice Adese îl cânți, Când luna tremură prin ceți apatice, Prin codri sfinți. SIRENA Vin-iubite! Conjura-voiu Cu-al meu braț al tău grumaz Și lipi-voiu a mea față De-arzătorul tău obraz. Vin-iubite, multe nume Mângâioase îți păstrez, Visul vieții mele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
peste față, vorbindu-i până când adormea. El pleca în somn doar cu gândul ca maică-sa să rămână și să-i vorbească până când se trezea. N-avusese timp s-o iubească. Doar se minunase de ea, ca de o făptură lunatică. Își aduse aminte de Zahra și tresări ca de usturimea unei înțepături. Maică-sa fusese luată de străinele de la cimitir. O vedea prin despărțitura de sticlă unde ar fi trebuit să se afle soră-sa, nevestele casei plus femeile de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se dusese acasă, la culcare, fiind sigur că bărbatul nu mai e în stare să facă nici un pas, pentru că, lucru cu adevărat neașteptat la un om de condiția lui, nu luase nici trăsură, nici birjă, în toate drumurile lui de lunatic. — Bag mâna-n foc că-i nebun, trebuie să întrebăm și la Mărcuța, și în Plantelor, la doctorul Șuțu, și la doctorul Marinescu-n Pantelimon. — Bravo, zici bine, Budacule, o să te rog să pornești chiar acum într-acolo. Până la amiază
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unui anotimp - de suflet, în primul rând -, înfățișări emblematice ale acestuia în arta literară: cromatica specială, copleșitoare, cocorii etc.: Dropii de foc prin spinii înfloriți./ Toamna-i delir de tantrice cromatici/ Prin parc iubiri bătrâne, singuratici/ Cocori uitați ai basmelor, lunatici / Pierind cu umbra-n spate, viscoliți... Volumul cuprinde o lirică reflexivă, în care eul se confesează, oferindu-i cititorului posibilitatea de a-i străbate angoasele, visurile, de a fi părtaș la hermeneutica iluziei, prin care face studiu de caz al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a rotit privirea încețoșată de jur-împrejur de parcă ar fi vrut să dibuie niscaiva urmăritori. Apoi, ștergându și fața udată de ploaie cu dosul palmei, a pornit mai departe... De nu l-ai fi știut, ai fi crezut că e un lunatic care a pornit pe ulița satului fără țintă, ca un strigoi. El însă știe că la ultima casă din sat - în marginea islazului - îl așteaptă răbdătoare Maranda, „fimeia” lui... Abia bleștea, dar mergea încet-încet, cătând - imaginar doar - cireșul din poarta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Împărăției, și tămăduind orice boală și orice neputință care era în norod. 24. I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi; și El îi vindeca. 25. După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea și de dincolo de Iordan. $5 1. Cînd a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul. 14. Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, și I-a zis: 15. "Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, și pătimește rău: de multe ori cade în foc, și de multe ori cade în apă. 16. L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece." 17. "O, neam necredincios și pornit la rău!" a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
specific răspîndit În Oltenia, nu cred că mai are vreo importanță, titlul putînd suna pînă acum astfel: Efectul razelor gama asupra vîzdoagelor. Pe de altă parte, traducerea populară românească a omis cu obstinație acel Man-in-the-Moon care-ar Însemna, după caz, lunatic, om din lună, sau chiar club al visătorilor, clubul pe care-l visează acea pe atunci nouă versiune a celebrei Blanche Dubois, mama lui Tennessee Williams. După cum se poate cu ușurință bănui din ce se citește, Tennessee a murit Înecîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după multă vreme, când părinții lui nu mai aveau nici o nădejde că băiatul lor se va mai întoarce, s-au trezit cu el în pragul casei...Acum, însă, nu mai era nenea Jănel cel plecat de acasă. Arăta ca un lunatic...Nu se uita la nimeni. Umbla numai cu ochii în zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cafenea plină de oameni dornici să evite ploaia tomnatecă. Bătrânul își privi ceasul. Un ceas de buzunar, iar Scriitorul fu surprins să-l vadă. Un ceas de buzunar, un bătrânel de modă veche care trăiește cu mintea în trecut, un lunatic care a ieșit la plimbare fiindcă este nevorbit. Și destinul mi l-a scos în cale tocmai mie. Tocmai azi. După toate întâmplările de azi. Asta este prea de tot... Încercă, din nou, să plece. - Vai, vai, vai... Ne-am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni de care e bine să te ții departe. Își împărțise odaia de la demisol cu maestrul. Cum ceilalți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Facul tății de Arhitectură să ridice baricade. „E degeaba !“, spusese Alexandru, privind amândoi pe fereastră, la detașamentele încolonate care veneau dinspre bulevard, răcnind ceva despre muncă și ordine. Încă nu se făcuse lumină, muncitorii fuseseră scoși din schimbul de noapte, lunatici și furioși, asmuțiți de cei de pe margine care îndrumau coloana. „Ce puțin a durat !“, adăugase Rada, privind pierdută către coloana care înainta ca o lavă. „Sau poate că nici n-a fost.“ Și încă nu văzuse totul, vulcanul avea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
află mereu în preajma stîncii tarpeiene de pe care oricum va fi aruncat într-o bună zi"165. Din aceste trăsături adesea calificate drept feminine, am tras o concluzie nu foarte agreată: mulțimea este femeie. Caracterul ei așa-zis emotiv și capricios, lunatic și schimbător, o pregătește pentru sugestie, la fel cum pasivitatea, tradiționala ei supunere, capacitatea de îndurare o pregătesc pentru devoțiune. Le Bon nici măcar nu a fost nevoit să inventeze asimilarea eternului feminin cu eternul colectiv. Mulțimile Revoluției franceze au fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]