422 matches
-
există o criză în fiecare zi. Nu faceți excepție: încordări cu furnizori de cablu, competiție, presă neprielnică, ordonanțe care v-au fost atribuite. Cum le gestionați? -Este o linie foarte fină între cauză și efect. Interpretările sînt cu atât mai lunecoase. Intact e interpretat în mii de feluri pentru că e puternic. Am demonstrat că un business românesc 100% poate fi înaintea marilor grupuri media internaționale. Nu e puțin lucru. Percepțiile, pe de altă parte, sunt importante. S-a vorbit mult despre
Sandra Stoicescu, CEO Intact: ”Vom răspunde atacurilor cu toată forța unui mare grup media!”. Interviu EXCLUSIV despre trustul care a învins grupurile internaționale by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80045_a_81370]
-
Ahmatovei sună însă paradoxal din gura unei poete care în 1946 era deja conștientă de propria imortalitate. La puțin timp după întîlnirea cu Berlin, asupra consecințelor erotice ale căreia cartea de față insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și perfidă, luna/ De din dosul porții, vede cum/ Pe o seară-ți vinzi pe totdeauna,/ Scrisul și renumele postum./ Te vor da uitării-adînci: icoana-ți/ Fi-va cartea moartă în sertar./ Nici o stradă numele tău, Anna,/ N-o să-l
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
sursa precisă, în direcția cauzelor legislative, administrative, economice, politice. E o investigație ce pornește dinăuntru, dintr-o stare de spirit a unui individ "oarecare" și tocmai prin aceasta exponențial, spre a opera necruțător în sfera vieții publice, de atîtea ori lunecoasă, amăgitoare, predispusă a-și mistifica propriile principii. Astfel "mama legilor" actuale, Constituția adoptată în 1991, este luată nu o dată peste picior, prin elementara confruntare, de o candoare insidioasă, a prevederilor ei cu fenomenologia socială arhicunoscută. "România este stat național și
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
Relația care se stabilește între cei doi evrei e foarte ciudată și interesantă. Ceea ce îi ține laolaltă este, în mod clar, constiinta unei identități etnice comune (nu sînt doar evrei amîndoi, ci și americani). Fidelman cedează, de fiecare dată, în fața lunecosului șnapan, dintr-un sentiment confuz de obligație, responsabilitate, solidaritate. Un sentiment pe care nici el nu îl înțelege bine și căruia îi dă ascultare fără să fie prea convins. Susskind știe prea bine acest lucru, ceea ce nu numai că nu
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
în București poate da o raita în Obor. E aici o stare de agitație și o vînătoare de oportunități de tot soiul, de o vitalitate amețitoare. Se vînd și se cumpără de toate. Dacă plouă, pe jos e o mîzga lunecoasa, iar dacă e uscat, curentul îți dă cu praf în ochi, prin atacuri neașteptate. Cerșetorii te abordează cu tonul controlorilor de bilete din autobuz, dinspre Hale vine miros de mititei și se aude o muzică de un optimism sfîșietor. O
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
am înțeles nimic. Dar a fost bine.// Am uitat ce-a fost rău. O ceață luminoasă./ E ce-am iubit. Sunt multe lucruri// Ce te rănesc. Puține mângâie. Și mai puține/ Intră în carne și își fac cuibul acolo.// Carnea: lunecoasă materie. Nu rămâi/ Decât c-un anume fior, cu muzica limfei/ Într-o dimineață de vară:/ O ceață luminoasă." (pag. 53) În paginile acestei cărți, Alexandru Mușina devine cel mai liric dintre poeții generației 80. El depășește inventarul modernist al
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
să ne inspire compasiune, pentru ca de la compasiune să trecem la iubire, acel orb sentiment ce-și are rațiunea sa, departe foarte de cea civic politică. Dar cum să nască și să întrețină compasiune insul cel mai realizat, mai volubil, mai lunecos, mai rezistent, dintr-o galerie de oameni politici în care mulți de tot și-au mărturisit apetitul, apetența, disponibilitatea pentru compromis? În delicata artă a ducerii de nas a mulțimilor - precum și de bruscă strângere a șurubului - dl I.I. avea un
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
mijloc. Oare m-am îndrăgostit, eu anul acesta, acolo în lumea mea de pe scenă? Alexandru Dabija Regizorul cu mare talent de actor, invidiat de noi toți pe la repetiții face anul acesta un spectacol ciudat, ascuțit, plin de MIRODENII, UN SPECTACOL lunecos, greu de apucat. E o felie din Shakespeare, din piesa "UN VIS din noaptea miezului de varăť. Meșteșugarii într-o posibilă nuanță. Ceva patetic și fascinant. Un loc unde nu mai știi nimic decât să fii copil și ŤVIU, VIU
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť. Al năibii de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiționată. Dabija - regizorul
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
ai dus vechea lume/ proptind-o cu picioarele tale și/ferind-o de prăbușire// iar acum la rândul meu ajuns în capul coloanei/ cu răsuflarea anilor mei în ceafă/ nu mai știu cum să-mi înfig eu călcâiele/ pe acest lunecos drum ce coboară// în timp ce cu vârful limbii culeg amintirea unui praf dulce/ de zahăr candel adus de tine din Ťconcentrareť/ în această hârtie mototolită/ de cuvinte amare". Ultima secțiune a volumului, Petrarca în gară la Avignon, este dedicată iubirii. O
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
poezie. Spre a nu se răzleți prea mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
ei să fie o mamă pentru Cecile, fiica ei și a lui Paul, aceasta fiind crescută de părinții lui Eluard). Emigranta rusă, care și-a confecționat autobiografii imaginare avea să fie astfel descrisă de soția lui Max Ernst: "Această creatură lunecoasă, sclipitoare, cu părul lung, întunecat, cu ochii orientali, voalați, arzători, cu membre subțiri și fragile - aducea cu o panteră. Nereușind să-l convingă pe soțul ei Paul să se aventureze într-o legătură cu mine, s-a decis în cele
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
dorinți se întretaie cu recea realitate) - de fapt trecuta și prezenta zămislire întâmplându-se la Neptun în dreptul vilei Stancu unde marea poartă botniță și zăbală de stabilopozi caraghioși întinzându-și pe țărm balele melanjului de spumă alge și meduze lentiloforme lunecoase simpatico-grețoase uneori îngogoșate în placente de petrol suprapuse și supraexpuse ca năzdrăvăniile din textele zise suprarealiste comentate de veleitari cu ochii încercănați împupilați ca un olimbic dedublat al oboselii și posibil începutului bolii de rinichi și atunci și acum mirându
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
și perfidă, înregistrînd de-a valma atît lucrurile cu miez, cît și prostiile debitate de la catedră. Nu le evidențiază nicicum pe acestea din urmă - nici prin "sic", nici prin ghilimele, nici prin semne de exclamare. Textul capătă astfel un aspect lunecos și straniu, putînd fi calificat ad libitum drept oligofren sau urmuzian: "Cronica lui Neculce s-a păstrat în 14 manuscrise (11 la București, 3 la Iași). Aceste manuscrise sunt scrise de mînă. De aceea au o valoare foarte mare și
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
am epatat-o ridicând cu un gest scurt și sigur piatra sub care-l văzusem de zeci de ori pe Mollah Internet că pitește cheia turnului. Ușa a scârțâit sinistru, înăuntru duhnea fermentat, iar scara de piatră era abruptă și lunecoasă. Urcam primul, iar ea lumina din spate cu bricheta. Sus, am ieșit în noapte pe balconul minaretului și mi-am văzut sub el, de partea cealaltă a străzii cu buticurile ei obscure și nenumărați trecători înturbanați încă fol făind nocturn
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am reîmperecheat, lângă cușcă, după ora închiderii, în vreme ce Marjan se învârtea nervos, scoțând răgete neputincioase, țicnit de adierile de stupru ce îi veneau de la noi. Leila mă călărea lângă cușca leului cu figura pocită, balansându-se din față în spate, lunecoasă pe dinăuntru și pe dinafară și gemând dulce, cum n-o mai auzisem, mângâindu-mă pe față și aplecându-se să mă sărute tandru, când brusc s-a oprit, zicând că trebuie să facă pipi. Am reținut-o de mâini
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în succesiunea de obiecte din lada care ilustrează coperta mai este un sigur pas până la închiderea narațiunii în bucla eternei reîntoarceri: transformarea eroului însuși în obiect care așteaptă un alt aventurier să-l descifreze. Andrei Oișteanu stăpânește materia bogată și lunecoasă a istoriilor sale în plasa unei inteligențe cristaline care nu lasă nimic la voia întâmplării. Ca orice om foarte inteligent, el nu se mulțumește cu inteligența sa, caută să treacă dincolo de ea într-o înțelepciune invocată de ritmul răbdător și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
își începuse acțiunea adresându-se în primul rând omului, acest aluat care trebuie (ne învață „marii dascăli ai omenirii”: Marx, Engels, Lenin și Stalin) modelat conform principiilor noastre... principii izvorând din... Dar Mircea Căpuștean nu se aventura niciodată pe terenul lunecos al amănuntelor, nu ne spunea despre care principii este vorba și cum ar fi ele aplicabile în „situația dată” (dată de cine? De revenit asupra acestei expresii cam... mistice! - nota autorului). Nu! Pentru că tovarășu’ Căpuștean era prudent. Și nici har
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
poate fi nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
jos cu ajutorul unor plicuri cu materiale pornografice care să pară că ar fi provenit de la membrii respectivului guvern. Concluzia lui Mallon: „Cu asta se ajunge, pentru a ne lega de un faimos titlu al lui Greene, în inima lucrurilor: posibilitățile lunecoase, insidioase, pe care le oferă poșta - modul în care, cu câțiva bănuți, poți să răspândești, de-a lungul și de-a latul globului, cele mai deranjante porniri și să te strecori nepoftit în casa cuiva. Multe din viața și din
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
perturbate de degrigolada sa, solidare cu derularea acesteia. "Pielea pămîntului" capătă un aer "indecent", "senzual", marea e promiscuă, oceanul e "bătrîn de-o oboseală/ Numită simplu nemurire", într-un "Orizont animal/ Și în rău și în bine,/ Adînc lucios și lunecos de mare/ în care soarele/ Se scufundă fără rușine" (Peisaj impudic ). Altfel zis Lumea însăși ca mecanism spiritual-material e pusă în chestiune printr-o grilă a unui ethos care, aplicîndu-se ca o încredințare umană, se izbește totuși de bariera incognoscibilului
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile de dincolo de balustradă se auzea un șuierat lunecos. Lanark rămase în ușa liftului și zise cutremurat: — De ce-am venit aici? Munro privi în jur. — Asta este secția cea mai mare de deteriorare. Pe cei moi și fără speranță îi ținem aici. Sînt destul de fericiți. Vino să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urma o încăpere cu o piscină. Printre ecouri hîrîite cîțiva bărbați și femei cu bronzul uniform pe care-l capeți doar prin expunerea la ultraviolete săreau în apă, alergau sau discutau pe margine. Lanark o luă la stînga pe gresia lunecoasă pînă ajunse la un zid străpuns de arcadele obișnuite. Urcă două-trei trepte și ajunse într-o cameră învăluită într-o lumină blîndă, cu fotolii din piele și covoare groase. Noakes stătea lîngă trepte și fuma un trabuc subțire, privind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alunecă greoi. Se împiedică de ele. Primul val nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt, și următorul, care e mai mare și apare din senin, îl lovește direct în piept, îl saltă pe el și-l poartă înapoi pe pietrele lunecoase, în apa de cîțiva centimetri. Se ridică împroșcînd cu apă, iar cămașa i se lipsește și-i scîrțîie pe piele. Rîzînd cu furie, o scoate și pornește din nou cu pași mari strigînd: — Nu poți scăpa de mine! își pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]