KorAP: Find »[drukola/base=lungan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 12 >

284 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

la casa Didinei, gagica Stăpânului. Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe î! căra în spinare pe Nicu-Piele, care se afanisise. II înjura și-l smucea: - Mă, scoal', mă, trezește-te! Lunganul călca în străchini, dus de subsuori. Paraschiv îi veni bătrânului în ajutor. În frunte, mergea chiuind, cu o mână la spate și una deasupra capului, Bozoncea. Juca în drumul noroios și striga: Cardește-mi, cardește-mi, Mitică, Cardește-mi, de nu mă uita

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la mine. - Ce e? întrebase Oacă. - O să dăm gaură la o biserică, s-avem și noi de ciugulit până una-alta. O dată s-a-ngălbenit Gheorghe, că el era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să-l schimbăm? - Are el grijă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
poartă, pungașii dădură cu ochii de o fetișcană, năltuță și făcută bine, care mai mult alerga decât mergea. Coadele părului îi săltau pe spate ca niște hățuri. - Ia privește, Treantă, a zis Nicu-Piele. S-a uitat ăl bătrân. Bună bucățică! Lunganul o apucă de braț: - Und' ti-i drumul? Copila avea în mină o oală cu sfinți de cocă. - Mă duc să-mpart, a răspuns. - Mie nu-mi dai un bolindeț d-ăsta? Și-a scormonit-o cu ochii lui. - fti

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ei mic. - O să dau pe la tine, a mai zis Piele. Da unde stai? - Da de ce vrei să știi? - Așa, să mai trec câteodată să-ti tin de urât... - Nu mai spune? Gheorghe o dată a întors obrazul lui bătrân. - Ete-a dracului! Lunganul i-a dat un ghiont: - Taci, Treantă, că-mi strici ploile! S-a-ntors către ea. Hai, spune, neică, să-ti iau de-o rochie, niscai pantofi, c-oi fi goală pușcă, vai de vietișoara ta! - Ce inimă mare ai, să nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Boier după înfățișare. Avea haine-n dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură, a adăugat și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
urmă, le făcuse prețul. S-au mai tocmit. Nicu-Piele se uita la lucrători. Ăștia nu scoteau capul din lucrul lor. Luaseră banii și ieșiseră în bazar. Au băut cîte-un pahar de vin și până seara au umblat aiurea prin mahalale. Lunganului îi rămăsese gândul la Sinefta. Umbla cu capul aiurea. Nu mai asculta la ce-i spunea Gheorghe. Pe la nouă, s-au îndreptat spre centru, unde stăteau deschise vreo câteva cafenele. Orașul avea toate vitrinele aprinse. Focul lor aluneca pe trotuarele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pungașul. Copila era speriată, dar parcă-l cunoscuse. A deschis. - Cine e? De afară pătrunse frigul ușor și o ploaie de fulgi albi. - Eu, mă mai cunoști? îl ținea minte. - Nu mai puteai, veniși! Și până să mai zică ceva, lunganul a și pus un crac pe pervaz și cu al doilea a fost tocmai înăuntru. - Să nu se deștepte bătrîna! se văita ea pe întuneric. -Ți-e frică? - N-ai de unde să știi cât e de-a dracului! - Las-o pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și de-o mie de ori te păcălește cine nu te-aștepți. Hai mai bine să bem ceva, ehe, câte n-am văzut eu! Tu ești încă tânăr, și-ai să mai pătimești, numai minte să te-nveți! În ochii lunganului stăruia o părere de rău. - Nu mi-e de altceva, Treanță, nici că mi-a tocat banii, nici că i-am cărat ca un prost ce-a vrut și ce n-a vrut. Știu, muierea fuge tot la ăl de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe măsură și le-a făcut cîte-o probă. - Stăpânul zice că să fie ceva mai de lux, dădea cu clanța Nicu-Piele. - Cum nu? Am ceva extra... Stați... A scotocit rafturile, s-a urcat pe o scară, a scos marfa. Pentru lungan era mai greu de potrivit. Avea măsură mare, și hainele ședeau țepene pe el ca doagele. "Neamul prost se cunoaște și când doarme", gândea în sine Sandu. Au răscolit vreun ceas magazinul să-i găsească pantofi. Când au terminat, pungașii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
era, că a lui fusese, și-acum numai cu uitatul rămânea... Intră și starostele, că se îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate, și-o batistă curată la buzunarul de sus. I-a privit pe rând. A mai tras de spatele lunganului, s-a mai uitat chiorâș la ăl bătrân, pe la zece a terminat și Didina cu oglinditul. Le plăcea pungașilor! Afară, la poartă, așteptau trei trăsuri, plătite gata, să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ei, că ele nu erau băute, s-a supărat Sandu-Mînă-mică, le-a luat iar la dans. Nicu-Piele nu s-a lăsat nici el mai prejos. Juca otrăvile, le mai gâdila; le cărau de lângă bărbați. Băga boala în ele. Se uita lunganul la una ca la Fecioara Măria: - Coană, să n-am spor, ce-aș mai lăsa eu dracii-n dumneata! Potoapa râdea cu plăcere, că i-ar fi dat sufletul. - De, lasă-i dacă poți! Când o ostenea îi făcea cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ostenea îi făcea cu ochiul lui Gheorghe: - Mai ia-o și tu! Acesta se înființa, ștergîndu-și palmele nădușite pe pantaloni, obiceiul lui de neam prost: - Cucoană, hai să te mai fac și eu un danț! Și trăgea cu oblonul la lungan, care se învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai vedeau urmele zăpezii mieilor, murdare și înghețate. Pomii încremeniseră cu mugurii închiși. Un ger târziu stăruia deasupra orașului. Cerul negru și zdrențuit atârna peste prăvăliile negustorilor. Vântul rece smucea firmele de tablă. Pungașii, zgribuliți, căutau un client. Înainte mergea lunganul, după obicei, privind vitrinele pline și trăgând cu ochiul. Ce-i veni lui Nicu- Piele să se înghesuie într-un barosan! I-a făcut un vânt ușor drept în brațele lui Sandu. Acesta i-a băgat mâna în buzunar. Cum

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ușor drept în brațele lui Sandu. Acesta i-a băgat mâna în buzunar. Cum s-au încurcat, cum au făcut, că s-a gâdilat clientul și-a început să strige: "Hoții!" Până să se întoarcă, sergenții au pus laba pe lungan. Sandu-Mînă-mică -la urmat prin mulțime, făcîndu-se că nu-l cunoaște. Păgubașul îl lovea peste gură cu pumnii pe Nicu-Piele. S-au oprit tocmai la prefectură. Se dusese libertatea lui! Celălalt a rămas la porți, s-a uitat. Știa ce înseamnă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îl mângâie cu palma lui grea pe barbă: - Las', c-ai să spui tu și ce lapte ai supt de la mă-ta, n-avea grijă... S-a mai jurat și Gheorghe. Degeaba. Bătaia a început îndată. Întâi i-a lovit lunganul. În bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
roșiseră și se săltă din toți mușchii. Cei ce-l țineau se clătinară. Nu-l mai stăpâneau. Lovi ca un turbat în dreapta și-n stânga. Comisarul îl plesni peste glezne cu cizmele și-l doborâră. - Las', că spui tu! scrâșnea lunganul furios. - Nu spun! Nu spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu mâna lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
orb. Băgase mâna în banii de pomană. Nu zici că -la adus Dumnezeu pe Bozoncea tocmai atunci! -La văzut, cât era de-ai lor, -la înhățat de gât și i-a dat peste ochi vreo două. Toate astea le povestea lunganul, de față și el, abia ieșit din pârnaie, nimerit cu Stăpânul. N-ar fi fost nimic. După ce i-a numărat gologanii cerșetorului și i-a pus la loc, s-a uitat cu scârbă la ruda gagicii, și cu degetul mic

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei... V-ați făcut

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai fi și ce-o vrea de la sufletele noastre amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din cinstea lui și unui nătâng care păzea două căruțe: una cu pietre, și alta cu nisip, și, când i-a fost lui bine, s-a uitat la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Domnului să scăpăm și noi de noroiul ăsta, că eu una m-am săturat, a șoptit văduvei baba Mița, atunci picată și ea. Marghioala a îmboldit-o cu pumnul pe sub fustă: - Taci, s-auzim ce mai spune... - Căci, fraților, răcnea lunganul, țara românească nu mai poate de hoți și nătărăi. Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea. Drept care, domn' primar Rigo a început cu pavarea străzilor, adică cu cartierul dumneavoastră, care suferă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Rigo. Semnul său electoral arată așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla portretul unui bărbat între două vârste și dedesubt trei bastoane groase, albastre. Muieri, bărbați, copii se uitau ca vițelul la poarta nouă. Lunganul făcu semn celui cu toba să bată de câteva ori, și când acesta termină, se întoarse iar spre mulțime: - Atunci, fraților, ne-am înțeles, toată lumea la vot, pentru domn' primar! Trăiască părintele orașului nostru, primarul sectorului de verde! Toboșarul mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
când acesta termină, se întoarse iar spre mulțime: - Atunci, fraților, ne-am înțeles, toată lumea la vot, pentru domn' primar! Trăiască părintele orașului nostru, primarul sectorului de verde! Toboșarul mai lovi de câteva ori în instrumentul lui și mulțimea se împrăștie. Lunganul intră în cârciuma lui Stere, mai bău ce mai bău cu zidarii și, când termină să le împuie capul, se răsti la nătărăul care-l aștepta afară: - Vezi, ai grijă să nu ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Sunt blestemat. Sunt cel din urmă om, sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de Grubi... știu totul, mi-au smuls tot adevărul... niște fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

să cânte ceva. Avea o voce groasă, răgușită, venind parcă din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim chiar și în mileniul ăsta astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932

ca să vezi, cum era să mi se strice, mie, pânda de gâște sălbatice, din seara asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă, a sărit ca ars

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]