1,563 matches
-
misterul fatalității tragice. De multă vreme un film românesc, fie el și scurt, nu ne-a transmis cu atâta pregnanta faptul că autorul lui are, cu adevarat, talent. Hanno Höfer, ăn condiții normale, ar trebui obligat să debuteze, neăntărziat, ăn lungmetraj; dar cum noi nu trăim an condiții normale... Premiul pentru scenariu i-a revenit unui film fără nici o vorbă: My country (sârbesc), de Milos Radovic. O comedie muta, la o barieră, pe un drum de țară, ăntr-un câmp. Succesiunea gagurilor
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
pe care plutește, fellinian, o navă albă... Pe scena concertului cu "No Smoking", Kusturica i-a dedicat un cântec lui Fellini, "acest Shakespeare al secolului XX... Kusturica are, azi mâine, 45 de ani (pe 24 noiembrie), si a făcut șase lungmetraje, ăn șaptesprezece ani. Se considera, azi, un "francoiugoslav", pentru care Iugoslavia rămâne un concept cultural și o realitate emoțională, indiferent de schimbările de graniță ("an țara mea, există pauze cărora le spunem pace, dar războiul n-o să se sfârșească niciodată
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
aceea că autorii ar trebui întîmpinați mai degrabă cu flori și cu asistența medicală specializată, decît cu cronici! Florile i-ar reveni, în acest caz, în primul rînd lui Nicolae Mărgineanu, cineast de o nedezmințita seriozitate (aflat la al zecelea lungmetraj), un ardelean get-beget care s-a dovedit, iată, măi "ager" decît alți confrați dîmbovițeni, punînd pe picioare -, se pare, cu succes -, așa-numitul AGER FILM SRL (care e și unul din producătorii noii premiere). L-am intrebat, la conferința de
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
Photo", "Hook", "Patch Adams", "Toys" și "Jumanji". ROBIN WILLIAMS și-a împrumutat vocea pentru multe personaje din filme de animație, remarcându-se în rolul unui liliac în peliculă "FernGully: The Last Rainforest" (1982) și în cel al unui duh în lungmetrajul "Alladin" (1992). ROBIN WILLIAMS. Printre filmele sale realizate în ultimii ani se remarcă pelicule precum "Death to Smoochy" (2002), "The Final Cut" (2003), "House of D" (2004), "The Big White" (2005), "Everyone's Hero" (2006), "Mân of the Year" (2006
ROBIN WILLIAMS, un actor de comedie genial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21585_a_22910]
-
Rush" (2007), "World's Greatest Dad" (2009) și animația "Happy Feet" (2006) și continuările ei. Robin Williams a jucat recent în filmul "Angriest Mân în Brooklyn", alături de Milă Kunis, Melissa Leo și Peter Dinklage. Ultimul său proiect cinematografic a fost lungmetrajul "Night at the Museum: Secret of the Tomb", al treilea film din franciză "O noapte la muzeu", care va avea premieră în Statele Unite pe 19 decembrie. Recent, ROBIN WILLIAMS a jucat în sitcomul "The Crazy Ones", de pe postul CBS, rolul
ROBIN WILLIAMS, un actor de comedie genial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21585_a_22910]
-
Photo", "Hook", "Patch Adams", "Toys" și "Jumanji". ROBIN WILLIAMS și-a împrumutat vocea pentru multe personaje din filme de animație, remarcându-se în rolul unui liliac în peliculă "FernGully: The Last Rainforest" (1982) și în cel al unui duh în lungmetrajul "Alladin" (1992). ROBIN WILLIAMS. Printre filmele sale realizate în ultimii ani se remarcă pelicule precum "Death to Smoochy" (2002), "The Final Cut" (2003), "House of D" (2004), "The Big White" (2005), "Everyone's Hero" (2006), "Mân of the Year" (2006
ROBIN WILLIAMS, un actor de comedie genial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21587_a_22912]
-
Rush" (2007), "World's Greatest Dad" (2009) și animația "Happy Feet" (2006) și continuările ei. Robin Williams a jucat recent în filmul "Angriest Mân în Brooklyn", alături de Milă Kunis, Melissa Leo și Peter Dinklage. Ultimul său proiect cinematografic a fost lungmetrajul "Night at the Museum: Secret of the Tomb", al treilea film din franciză "O noapte la muzeu", care va avea premieră în Statele Unite pe 19 decembrie. Recent, ROBIN WILLIAMS a jucat în sitcomul "The Crazy Ones", de pe postul CBS, rolul
ROBIN WILLIAMS, un actor de comedie genial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21587_a_22912]
-
regia lui Drasko Djurovic, si de Emir Hadzihafisbegovic pentru rolul din "'The Death of a Mân în the Balkans". Regizorul sârb Bojan Vuletic a primit premiul special al juriului pentru producția "Practical Guide to Belgrade with Singing and Crying". Povestea lungmetrajului “După dealuri“ este plasată într-o mănăstire ortodoxă și se centrează pe deformarea psihică până la alunecarea în nebunie a unei tinere, exorcizarea ei și investigațiile ulterioare ale poliției.Filmul este inspirat dintr-o dramă reală despre care presa a scris
Cristian Mungiu, câștigătorul Marelui Premiu al Festivalului de la Herceg Novi by Brinzica Ioana () [Corola-journal/Journalistic/21642_a_22967]
-
documentar "Biography", prezentat în anii '60 de Mike Wallace, dar și emisiuni speciale pentru Național Geographic și serialul de aventuri "The Undersea World of Jacques Cousteau". Nominalizat de cinci ori la premiile Emmy, a câștigat acest trofeu în calitate de producător al lungmetrajului TV "A Storm în Summer" din 1970, al cărui scenariu a fost scris de Rod Serling, creatorul serialului "Zonă Crepusculara/ The Twilight Zone". Alan Landsburg a fost nominalizat și la Oscarul pentru cel mai bun documentar în anul 1972 cu
Alan Landsburg, un renumit regizor şi producător TV, a murit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/21945_a_23270]
-
ieși un film de zile mari. Să ceară imediat intrarea în producție, până nu-i fură cineva ideea!" Jean Negulescu face filmul - cu titlul Masca lui Dimitrios - și are succesul scontat. Manuela Cernat ne explică: "Din totalul celor 33 de lungmetraje - atâtea va semna Negulescu după ce Masca lui Dimitrios l-a lansat printre valorile de vârf ale Hollywoodului - 32 figurează în absolut toate cataloagele americane și europene Movies on TV și sunt cotate excelent, foarte bun și bun, după criteriile unei
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
generat un puternic organism ce mai include un festival pentru copii, o complexă bibliotecă, plus Cinemateca Ontario - care și-a serbat a 10-a aniversare. Asimilînd cu dezinvoltură revoluția digitală, selecția autohtonă a pornit de la o ofertă substanțială de 113 lungmetraje și 353 scurtmetraje. "Important este să ai talent și să dorești să comunici ceva lumii" a afirmat producătorul Jeremy Thomas într-un incitant dialog cu David Cronenberg. Maestrul a poposit în festival nu doar cu a new look tineresc, ci
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
pe ecran consistență și credibilitate. Tot un film despre copilul - care înseamnă pentru ceea ce îi dă viață nu doar un posibil viitor, ci, mai ales, o speranță de supraviețuire, de înfrîngere a unei boli necruțătoare - este și primul film de lungmetraj semnat de francezo-belgiana, cu strămoși islandezi, regizoarea Solveig Anspach, autoare a sensibilului Haut les coeurs (1999) un film energic și pozitiv "feminist", unde privirea documentaristă salvează de melodramatism o ficțiune în care Anspach a introdus multe elemente autobiografice. Elemente autobiografice
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
regia unui cineast britanic de clasă, Ridley Scott. Format de televiziune (BBC) și de filmul publicitar (detaliu pe care vi-l veți reaminti, poate, văzînd cum e montat Gladiatorul), Scott a fost descoperit de David Puttnam și lansat pe orbita lungmetrajului în '77, cu Dueliștii - o lovitură de maestru. În filmele care au urmat (cum ar fi Alien, sau Blade Runner, sau Thelma și Louise), indiferent de gen și de calitatea scenariilor, Ridley Scott a demonstrat, mereu, cît de bine știe
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
film tandru situat undeva între Arizona Dream și Micul prinț, al cărui principal merit e că strînge în 14', fără aerul că ar înghesui secundele unele într-altele, o poveste densă pe care o vedeam la fel de bine și într-un lungmetraj: cea a unui bărbat ciudat - văzută cu ochii nepotului său de 11 ani - care niciodată nu iese din casă, umblă doar în pijamale, scrie vedetelor de la Hollywood, ale căror portrete înrămate îi străjuiesc biroul, rămîne indiferent la strădania surorii sale
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
este că acest festival neprotocolar vine cu un program masiv ( și un catalog pe măsură: peste 300 de pagini, format mare!), un program serios, bogat și ambițios, cu cîteva sute de filme; pe lîngă competiția propriu-zisă (care a inclus 19 lungmetraje ), există și o competiție de documentare, și opt secțiuni paralele, și cinci retrospective. De pildă, o secțiune tentantă pentru participanții care nu cunosc recolta altor festivaluri e secțiunea Filmelor premiate (filme care au intrat în palmaresul unor festivaluri importante, în
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
și pentru opinia publică resorturile eșecurilor în serie previzibile și se perpetuează prin rotație la beneficii falimentarii. Dar victimele cele mai vulnerabile ale metodologiilor și raporturilor de lucru moștenite de la fostul regim sînt noile promoții de realizatori. Toți debutanții cu lungmetraje de după 1989 au fost descalificați pe această cale și scoși din circulație, cu excepția celor citați mai sus, care n-au depins pînă la urmă determinant de sistemul CNC - ONC și din nou CNC. Fiincă refuzul celor trei organisme care și-
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
producător particular reușește, iată, să facă ceva. E vorba de cunoscutul operator Ion Marinescu, care, după '89, a fondat propria casă de producție, Atlantis Film, care a dat, pînă acum, în colaborare cu francezi și cu belgieni, o serie de lungmetraje de televiziune. Desigur că n-ați auzit de Moarte prin procură sau de Pasiune mortală; titlurile sînt elocvente. Cinema de consum, firește. Și totuși, apare întrebarea: între acest cinema de consum și inactivitatea totală - ca să nu zicem moartea - nu e
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
Românii, un concept actual deși a fost inaugurat de junimiști, decât la televizor. Filmele bune și emisiunile culturale par să existe în interstițiile grilei TV, uneori pe fundalul unor paradoxuri. Mi-e greu să pricep, de exemplu, cum ajunge un lungmetraj ca Marele albastru (1988) al lui Luc Besson să fie difuzat la ProTV, campionul filmelor comerciale. E drept, vineri, la ora 00.30. Paranteză: cu toate că pare o ipoteză trasă de păr, s-ar putea alege ceva bun din această paradă
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Închei paranteza și revin. Ei, Luc Besson e considerat de mulți varianta franceză a lui Spielberg, și, ca și el, furnizează și filme comerciale și unele ceva mai profunde decât media. Or, surpriza mea este că pro-americanul ProTV difuzează acest lungmetraj care tocmai din punct de vedere financiar a fost un teribil eșec în S.U.A, unde a fost ciopârțit (la capitolul durată) și traumatizat cumplit (s-a înlocuit coloana sonoră a lui Eric Serra și i s-a trântit
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Nu aș putea califica acest film drept de artă cu inima împăcată, deși a luat César-ul în '89. Nu mi se pare suficient de elaborat și există incongruențe. Dar e o raritate dintr-un punct de vedere. Mulți regizori fac lungmetraje pe care le numesc "personale" și care sunt eșecuri tocmai din această cauză. Pe când Besson ia o poveste personală - dacă nu mă înșeală memoria, părinții lui erau scafandri, el practica acest sport și dorea să devină biolog marin - și o
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
sesizați abundența de conotații), e climaxul emoțional al filmului. Vorbesc de o secvență sensibilă, pentru că mulți regizori au înghițit eternele reproșuri ale criticilor pentru că inserau astfel de momente într-un mod gratuit. Or, tocmai acest lucru nu se întâmplă în lungmetrajul lui Besson. }i se pare firească o astfel de halucinație, iar modul în care e filmată redă epidermic senzația. Nu ai cum să fii surprins de faptul că acest contact cu marea este o necesitate vitală pentru Jacques și că
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
profunzime actelor personajelor, constituindu-se mai mult ca un mediu al ecourilor aferente decât ca o punctare. Sunt tentată să-mi revizuiesc atitudinea de la începutul articolului. Când vorbesc de "film de artă", dificultatea mi se pare un ingredient indispensabil lui. Lungmetrajul lui Besson nu e dificil, nu-ți dă dureri de cap sau teme la care să meditezi, și totuși inteligența acestui film ți se dezvăluie treptat, mai ales că îmbină o simbolistică de mare anvergură cu o doză enormă de
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
un film dacă acesta tratează materialul într-un mod ortodox și literatură bună care poate stimula o producție originală. Pentru ultima situația nu mă pot gândi la un exemplu mai bun decât Cărțile lui Prospero a lui Greenaway. Și totuși, lungmetrajul care m-a pornit pe firul acestei meditații a fost unul pe care îl consider prost, și care mi-a dat încă o dată senzația că poezia și poeții ar fi trebuit lăsați să odihnească în pace. Sunt conștientă că e
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
cum ți s-ar indica să mănânci fructe de mare, pentru că stimulează activitatea creierului. Mare, mare dezamăgire cu atât mai mult cu cât vine de la Peter Weir, autorul lui Truman Show, film în care jongla admirabil cu stereotipurile. Al doilea lungmetraj pe care l-aș lua în colimator este În căutarea lui Forrester. Regizorul este Gus Van Sant, scenaristul, Mike Rich. Forrester (Sean Connery) interpretează o celebritate literară uitată: a scris o carte bună cu mult timp în urmă, iar în
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
care au o istorie ce demonstrează că de obicei au opinii similare, s-au contrazis (Rosenbaum și Ebert). Primul comentează că filmul pune pe primul plan relația dintre Ted Hughes și Sylvia Plath, în detrimentul statutului lor ca poeți. Ceea ce încuie lungmetrajul într-o impostură, pentru că, fără poemele lor, nu i-ar păsa nimănui de soarta lor. De aici deduce că filmul și poezia sunt două arte incompatibile, singura excepție fiind Casa e neagră a lui Farrokhzad. Deși îi dau dreptate în
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]