395 matches
-
prada. Lupii erau siguri că vor devora totul, până și hamurile de piele. Când a sărit lupoaica la gâtul omului, acesta a trăsnit-o cu un foc de armă. Câinele înaintaș a ucis un alt lup, probabil, tovarășul apropiat al lupoaicei, un lup uriaș și sur. Câinele îi retezase scurt, beregata. Restul haitei a sărit să sfârtece leșurile celor doi lupi morți. Omul, calm, trăgea cu carabina foc după foc și de fiecare dată ucidea câte un lup. Câinii se eliberaseră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mâncați, am mai auzit eu, dar am spus că sunt simple basme, că lupul nu atacă omul, oricât de flămând ar fi. Dar în haită? Căci eu aveam de-a face cu o haită. E suficient să atace unul, deobicei lupoaica, după care se reped și ceilalți. Speram că nu vor îndrăzni să încerce să se înfrupte și din carnea mea. Oare de ce-mi tremură așa de tare genunchii? Mi-e frică? S-ar putea. Dar de ce să-mi fie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
peste mine și eu să stau sub ea și să gândesc că sunt fiul naturii, cu nimic deosebit de animale și păsări, de peștii din baltă și rața sălbatică... Nu credeam că pământul e în mod egal al meu și al lupoaicii din pădure... Singurul lucru care mă făcea să rămân mut de fascinație era cuvântul rostit de oameni. Obiectele nu-mi spuneau nimic, un scaun, un pat, un lanț, n-aveau pentru mine nici o semnificație, în afara aceleia că în pat te
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
planeta noastă pare a fi haznaua universului. Și animalele se mănâncă între ele. Dar numai omul folosește ura ca preambul. Din Cosmos, Pământul se vede ca o lacrimă. Suferința e vizibilă deci și de acolo. Unde mai găsim astăzi o lupoaică în stare să ne revigoreze? Cea mai agitată parte din viața păsărilor de curte e după ce rămân fără cap. Între arborii din pădure există emulație, nu concurență. La soare te poți uita... Asta grație poluării! Orice izvor este simbolul unei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
obediență colectivă. Poți alunga omul din patrie, nu și patria din om. Suntem tatuați de istorie. Epocile se schimbă, dar marile popoare ale omenirii tot nerezolvate rămân. Latinii sunt descurcăreți. Când le-a fost greu, au supt chiar lapte de lupoaică. Celula românească a rezistat le teroare. Nu știm dacă va face față și în libertate. Glisarea granițelor, de-a lungul istoriei, nu a fost decât un imens joc de puzzle. Cine nu știe să-și prețuiască patria să citească Istoria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Altele apar cu titlul de coloniae așezări după modelul Romei: Colonia Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa, Apulum, Drobeta, Napoca, Tropaeum Traiani, Potaissa, Romula. Viața religioasă Ilustrează Întrepătrunderea spirituală daco - romană. Aflați „sub semnul lupului”, autohtonii preiau de la coloniștii latinofoni simbolurile cunoscute: Lupoaica și gemenii, atestate prin reliefuri descoperite la Apulum și la Brâncovenești (jud. Mureș). Cultele din Dacia Traiană și Moesia se caracterizează prin varietate. Unele sunt Închinate zeilor și eroilor din Pantheonul elen și din cel oriental (divinități persane, egiptene și
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
din "cercul strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, trilogia Setea muntelui de sare și chiar și dramele cu subiect istoric Răceala și A treia țeapă. Încadrabil în valul post-absurd al teatrului contemporan, Marin Sorescu se poate alătura unor dramaturgi de prestigiu din țările din estul Europei, precum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmărirea. Suia pieptiș, în dimineața aceea... din Valea Idrici, sus pe muchea dealului Rediu Mârzac, în inima codrului, și străbătea încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de clar. Ochii îi ardeau ca doi cărbuni, blana avea sclipiri argintii, luciul palid al colților deveniseră, strălucitori. Pădurarul se uită adânc în ochii fosforescenți ai animalului. Și, pentru o clipă, i s-a părut că-l recunoaște
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din noaptea aceea, dinspre Bobotează, când s-a născut Anuca, și el a împușcat-o în picior. Și, iarași, cu o ultimă sforțare, animalul căscă larg gura, vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anuca, fata pădurarului „De ce mai ucis, Antoane... de ce, că nu-ți vroiam răul!“. Când se priviră, îndelung în ochi... amândoi aveau lacrimi. Anton ar fi vrut să plângă... să plângă ca după cineva drag, pe gâtul sur și lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină... se clatinară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ta!“. Deodată se învioră și mângâindu-i blănița ca argintul, zâmbi. „- Măi Surule, măi... tari frumos mai ești, măi!“ și-l băgă, cu grijă, în buzunarul da la surtuc. „Să ai grijă de el..!“, îi reveni în minte obsedant privirea lupoaicei. Oftă din adâncul sufletului, în semn că așa va face, și-și dădu drumul la vale pe potecă. Pădurea rămase învăluită în pâclă... într-o pâclă groasă, cu tainele ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima mea, ca să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a unui lup singuratic. Prin mintea-i activată de primejdie, moșierul recapitulă în gând, fără voie, tot ce știa despre lupi. „Urletul lupului solitar, semnalizează în căutarea unei perechi... Deobicei se strâng în haite de 3-5 lupi conduși de o lupoaică... În timpul deplasărilor, urletul lor constituie apeluri de vânătoare prin „coduri sonore“, prin care indivizi izolați intră în comunicare, transmițându-și, probabil, informații.. ș.a.“ - Nu se poate să fie numai unul!... murmură moșierul cu glas tremurat, uitându-se către pădurar. - Hm
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o vorbă îi apăsă arma în jos... și, se târî vreo zece pași în față. Apoi, cu o mișcare calmă luă linia de ochire, își pironi privirea pe lupul cel mai bine expus, care părea să fie conducătorul haitei, o lupoaică. El știa că în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din zile, Anuca a prins niște crâmpeie din șușoteala lor... „- Tată, i-a spus Anton bătrânului Toma, trebuie să-l ducim în păduri... de-amu!“ Anton era tot mai hotărât, gândul purtându-l în ziua aceea geroasă, când a împușcat lupoaica, n-a avut de ales, și Suru era doar de-o săptămână. „De ce m-ai ucis, Antoane !? ..i s-au părut cuvintele rostite de lupoaică înainte de a muri... Nu-ți vroiam răul, Antoane!“. Regretele îl mușcau de inimă... odată, s-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anton era tot mai hotărât, gândul purtându-l în ziua aceea geroasă, când a împușcat lupoaica, n-a avut de ales, și Suru era doar de-o săptămână. „De ce m-ai ucis, Antoane !? ..i s-au părut cuvintele rostite de lupoaică înainte de a muri... Nu-ți vroiam răul, Antoane!“. Regretele îl mușcau de inimă... odată, s-a pomenit strigând; „Doar, știi că n-am avut de-ales!“. - Ai spus ceva, Antoane?! îl întreba bătrânul Toma. - Nu, nu! ..mormăi el ceva în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă care ucide, așa cum i-a poruncid Dumnezeu... Și, gândul îl purtă în urmă cu peste un an, în ziua aceea geroasă a Bobotezei, când a împușcat lupoaica și i s-a părut că a citit în ochii ei... „el ți-i ursita... ai grijă de el!“, și se cutremură, din nou. * ...Suru se simți dintr-o dată, dezbrăcat de pospaiul domestic, dezlegat de om, și transformat pe loc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mileniile II și III, era menită să atingă cifra de un miliard. Ceea ce îi inspira lui Philippe Rossillon, neuitatul nostru Secretar General, spirit liber, deloc supus convențiilor, o interpretare pe care o ilustra năzdrăvan. îi plăcea să prelungească orizontal trupul Lupoaicei, emblema heraldică a Romei, iar gemenii adăugați sculpturii, la vremea Renașterii, se înșirau inumerabil în această versiune, deveneau un lanț perpetuu: chip de a sugera voios duzinele de herezi prin care dăinuie simbolic latinitatea. La Lupa Capitolina, bronzul celebru luat
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
sprîncenei și semnul ce delimitează fossa orbitală -, pentru toată această prielnică aderență la un parcurs plăsmuitor și tehnologic, Anna Maria Carruba, care a avut de restaurat sculptura, și-a dobîndit drepturi solide și în discuția cronologiei, a situării persuasive a Lupoaicei pe un anume palier al duratei istorice. împărtășite și de alți specialiști ai domeniului, în primul rînd Adriano La Regina, de la Universitatea Sapienza, care le publică în a sa "Colecție de noutăți critice", concluziile unui atare travaliu impun o spectaculoasă
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
în primul rînd Adriano La Regina, de la Universitatea Sapienza, care le publică în a sa "Colecție de noutăți critice", concluziile unui atare travaliu impun o spectaculoasă mutație temporală. Turnată fiind în ceară pierdută, o tehnică străină bronzierilor greco-romani și etrusci, Lupoaica se vede sustrasă antichității și restituită altui strat de vechime, - medievală, între Carlomagnul și artefactele de veac XII-XIV, de tip Hildesheim, Braunschweig - Leul din 1166, de proveniență guelfă -, Perugia - Grifonul și Leul din 1274 -, Orvieto sau Todi - Acvila teribilă de la
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
măcar o dată, ceva mai rațională. Admite că totul este o idee din a cărei contradicție ar trebui să rezulte dimensiunea care lipsește sânului femeii, să zicem un fel de supersân. Trebuie să înțelegi asta în sens dialectic. Gândește-te la lupoaica romană. La expresii ca: sânul naturii. Iar în ceea ce privește numărul, la Sfânta Treime. Sau la cele trei dorințe din basm. Cum adică m-ai prins? Eu asta îmi doresc? Crezi? Așa crezi tu? Ei, bine. Recunosc: când întind mâna în gol
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
picioare la comandă, umplându-se de sânge și vânătăi și pe care Mihnea îl aducea la petreceri pentru a cuceri fetele (nu-mi amintesc ca trucul să fi dat vreodată rezultatul scontat). Ne întâlneam seara în stația lui 31 de la Lupoaică și luam birturile la rând, supărați pe viață și pe sistem. Făceam Turul Franței la cârciumi: începeam cu „Doina“, cu scările de la budă în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corb sau broască. Evident, pare ciudat, dar nu trebuie să uităm că astfel de idei nu sunt chiar atât de departe de timpurile noastre pe cât s‑ar crede. Romanii erau convinși că Romulus și Re‑ mus fuseseră alăptați de o lupoaică la Roma, pe colina sacră a Capitoliului 5. Leul britanic are o existență adevărată în paginile lui Punch, iar cocoșul galic, în poezia franceză. Evident, acest fel de heraldică 6 este departe de seriozitatea 2 Cf. Ibidem. 3 Cf. Ibidem
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
care ajungeau până la 80 kg, iar cel mai mic este lupul arab. La toate speciile de animale domestice și sălbatice există diferențe de greutate de la un sex la altul, ele exprimând unele dintre caracterele de rasă. Diferența În greutate dintre lupoaică și lup este de 20 kg, dar cu toate acestea lupul mascul este mai suplu, falnic și mai mândru. Ochii la ambele sexe sunt sticloși, oblici și adânci, bine cuprinși de pleoape, cu o privire rece, severă. Distanța dintre baza
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
poreclit Întemeietorul statului lor - Mustafa Kemal, drept Lupul Cenușiu. Mai mult, poporul cecen a iubit atât de mult lupul din sălbăticie Încât l-au inclus În versurile imnului țării lor, rezultând din acestea că au fost născuți și Îngrijiți de lupoaice. Poveștile și miturile despre lup nu se sfârșesc aici, ele continuă cu altele tot atât de duioase și Încurajatoare totodată În lupta unor popoare Întregi pentru dobândirea libertății. Totodată, duioșia și docilitatea lupului se desprind pregnant din legenda brodată pe o lupoaică
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]