275 matches
-
dă cu aspiratorul. Și voi știți că eu nu suport zgomotul agregatului, orice fac, da’ cu aspiratorul nu dau. Știe și ea de când ne-am luat. Imediat după noaptea nunții i-am zis: Femeie, mă duc la piață, schimb o lustră dacă este cazul, bat covoarele de le ia dracu’, dau găuri cu bormașina În toți pereții, mut mobila dintr-o cameră În alta, da’ să nu văd aspirator În fața ochilor că mi crește tensiunea... Acu’ s-a-nvățat, mă lasă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
recunoscut chiar și în lumina zgârcită a crepusculului. Ce naiba? N-avem lumină? Blestemate întrerupătoare, zise Sergiu, care, neconvenindu-i lipsa luminii, se ridică, în timp ce Aneriu se așeză fără nici o vorbă la celălalt cap al mesei imense și vru să aprindă lustra puternic împodobită. Nereușind, căci nu era curent electric, mai înjură de câteva ori și se așeză înapoi. Nu avem curent electric deoarece tabloul și întrerupătorul general se află la subsol și e încuiat, iar singura cheie se afla la paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mi-a procurat o lanternă chinezească, dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz să înlocuiesc becurile cu unele slabe. De câte ori aprind lustra, mama se repede să tragă jaluzelele, să nu se vadă din stradă cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza, iar când își ascultă la tranzistor Vocea Americii, o sting nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cândva acolo o căsuță, în care trăia un băiat pe numele de Costinel. Când el s-a născut mama i-a murit. Fiind bolnav de icter negru, mai târziu i-a murit și tatăl, așa Costinel a rămas singur. În lustra lui sărăcie creștea în acea gospodărie un porc pe nume Mozorel. După ce a murit tatăl, Costinel nu-și punea multe întrebări, dar acele cu care își muncea gândul erau foarte importante; Cum se va descurca? Ce va face cu Mozorel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din România socialistă? S-a dus și cârciuma „Pomul verde“, unde se Îmbătau ofițerii topografi În frunte cu taică-tău, pentru că erau tineri și nu puteau visa altfel, ca să vadă frumusețea lumii, și Își tăiau cravatele și le atârnau de lustra bodegii și cântau, apoi se Întorceau acasă și tăceau spășiți, de parcă nevestele lor ar fi fost organele partidului, scârbite cum erau de atitudinea soților, care dezonorau uniforma de ofițer al marii armate române. Numai pușcăria din Bariera Ploiești a rămas
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Noi, aici, ne-am gândit la tot ce putea fi mai rău!... Ce-i cu plecarea noastră? Sper că nu au de gând să ne oblige să rămânem aici... Ar fi scandalos!... vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ea m-ajută când mi-e greu Și-mi este alături mereu. Petre Ramona-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala nr. 6. „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku orhidee înflorită, mama cu stropitoarea... parfum înrourat. Haiku peruș pe lustră... aprinzând lumina zambilele se clatină... Haiku mărțișor cu trifoi pentru mama oare, mă va ierta? Haiku mărțișoare cu inimioare de la colegi ziua-i mai prietenoasă! Haiku rochie nouă cu flori de liliac băieții vor fi încântați? Pintilie Mădălina, clasa a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cîteva notabilități utile, ca de pildă Dantec, procurorul din Brest, cu soția sa, Carline, al cărei uriaș regret era că nu avea titlu de noblețe. Armelle nu renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul din care picurase sînge. Arthus Încercă să schimbe subiectul, dar Carline și Armelle, fascinate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
catifelată și de elastică, se strică. Umbla cu pielea stricată peste tot, de câte scatoalce, în față și la dos, căpătase și mai și susțineau amândoi că ăla o iubește. Păi, cum s-o iubească dacă o ținea atârnată de lustră cu capul în jos, când nu-i găsea Carpați fără filtru și-o lăsa pe scări cu picioarele goale, fiindcă, i se părea lui, nu-i iubește îndeajuns ziarul. Cică ăsta era, în opinia lui, rostul unei femei. Să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic. Lustra Începe să se balanseze tot mai intens, apoi să se Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește de viața care-i place atât de mult. Începe să alunece În vis, ochii indigo i se golesc de gânduri. Eu stau Întinsă privind crăpăturile din tavan, din jurul lustrei, unde Încep să se cojească bucăți de gips. Până și tavanul meu are eczemă de la stres. Îmi imaginez un deget mângâindu-mi propria frunte și, cu hainele boțindu-se În jurul trupului, mă rostogolesc Într-un vis Încărcat. 06.07: Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei, totul poate fi reparat cu bani sau Își găsește rezolvarea prin osteneala mai mare sau mai mică a oamenilor aflați În slujba lor. Să păstrezi o vază sau o pendulă În cutie, să acoperi divanul cu huse, să Învelești lustra nu Înseamnă să faci la fel cum fac acei bieți oameni care, după ce au strâns bani la pușculiță pentru a-și cumpăra niște candelabre, le acoperă imediat cu o pânză groasă? Omul de bun gust trebuie să se bucure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mine ascultam răbdători cum visa cu ochii deschiși, analizând În detaliu fiecare colțișor al intimului, dar austerului apartament pe care Îl amenaja În gând pentru el și soția lui. Uneori lăsa frâu liber imaginației. Odată i se fixase asupra unei lustre costisitoare de la „Alexandre“, un magazin din St. Petersburg cu un sortiment de bric-à-brac-uri burgheze destul de penibile. Nedorind să se observe care era obiectul pe care și-l dorea, Lenski a spus că ne duce să vizităm magazinul numai dacă promitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a devenit reședința personală a șefului comandamentului german, Werther von R. Ne-au trimis și un inventar. Când s-au mutat primii locatari, au primit ca "zestre" o lustră Murano și un scrin baroc. Se presupune că au aparținut soților Cruceanu. ― Altceva? Locotenentul surâse. ― Vă așteaptă domnul Van der Hoph din Amsterdam. ― Mă așteaptă? ― Dădea târcoale imobilului. Când se pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
german, cunoscut amator de obiecte de artă, am avut sentimentul că un far s-a aprins brusc. M-am uitat din curiozitate și pe inventarul întocmit de Sfatul Popular atunci când casa a fost dată în folosință diverșilor particulari. Conținea o lustră de Murano și un scrin baroc rămase de la familia Cruceanu. Scrinul din hol pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și pe care era imposibil să nu se afle sticle cu apă minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite culori, carioci, rapoarte, volume de legislație, blocnotesuri, microfoane, telefoane, arsenalul obișnuit în locuri de acest calibru. Trebuie să existe lustre suspendate din tavan și aplice pe pereți, trebuie să existe uși capitonate și ferestre cu perdele, trebuie să existe mochete pe jos, trebuie să existe tablouri pe pereți și vreo tapiserie veche sau modernă, neapărat portretul șefului statului, bustul republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea senzația ori că dictează textul cu greșeli, ori că Iozefina scria greșit tot ce i se dicta. Cert e că deasupra lor, undeva lângă tavanul gletuit al bibliotecii, de care atârna lustra cu cinci brațe, ei, Iozefina și cu Gerard, erau extrem de aproape unul de altul. Chiar fuzionau. Gerard era tot mai convins că erau făcuți numai unul pentru celălalt. Deasupra ei, Afrodita, apărută intermitent, ca un abur ridicat ușor la tavan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat startul din orbite, iar inima a Început să lucreze la capacitate maximă, dând semne că ar putea pompa necesarul de combustibil nu doar unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Fiindcă mătușa a spus nu de mult că numai homosexualii se pupă cu persoane de același sex. De unde scoate băiatul chestiile astea, noi pe vremea noastră nu știam așa ceva! Păi, de la soră‑ta, n‑ai auzit? Plafonul se arcuiește - cu tot cu lustra la care s‑au spart deja două dintre suporturile de sticlă pe care sunt montate lumânările electrice - punâncu‑i capac lui Rainer, cu tot cu nevoile sale. Dar asta nu înseamnă că nevoile sunt nimicite, ci doar ferecate într‑o închisoare de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a fost frică n-am scăpat. Râd. Pârvu râde și el. - Nu râde, n-am lumină, se răstește Andreea la mine, ridicând un deget spre tavan. Ridic și eu privirea și văd că locul din care ar trebui să atârne lustra e acoperit cu o gâlmă de gips. - Hai, ia camera, pune-o aici. Andreea crăcănează un trepied la doi metri În fața senatorului. Înțeleg. Pârvu Înțelege și el ceva. Râde din nou: - Hai, mă Andreea, chiar așa? Chiar așa? Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]