766 matches
-
și el însuși. Dacă Rozanov îi cerea să-i comunice lui George că nu vrea să-l mai vadă niciodată? Sau poate că Rozanov dorea ca el (Tom) să-l consoleze pe George și să-i ceară să nu se mâhnească prea mult pentru că el (Rozanov) era prea ocupat ca să-l mai poată întâlni vreodată? (Tom își putea imagina cum ar fi primit George asemenea solie.) Poate că Rozanov îi va cere să-l determine el pe George să publice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
străini intraseră pe poarta din spate. Ar fi vrut să-i explice lui Hattie ce se întâmplă dar nu vedea cum ar putea face acest lucru și nici să plece nu-i venea. Îi încolțise un nou gând care-l mâhnea cumplit: fără îndoială că Dominic Wiggins își închipuise - și avea, să-i spună și Nestei - că el și Anthea se duceau pe „Aleea îndrăgostiților“ ca să facă amor sub un boschet de păducel. Părintele Bernard o pierduse pe Diane, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hainelor. Emma plecase stânjenit. Văzându-l plecând, Tom simțise impulsul de a fugi după el. De bună seamă, amândoi făcuseră aluzii la noaptea de pomină, dar nu o discutaseră. Tom își dăduse seama că, pe de o parte, întâmplările îl mâhniseră foarte mult pe Emma și, pe de altă parte, el, Tom, ar fi putut apărea (întrucât făcuse o glumă sau două), că ia lucrurile mult prea ușor. Privirea severă a lui Emma părea să-l acuze de frivolitate. Tom simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum, desigur, își dăduse seama că așa ceva era necesar și vechea nedomolită furie începu iar să mocnească sub spuză. Vreau să spun... ceea ce ai citit în ziar... era adevărat? Nu, de la sine înțeles că nu! Jurnalism murdar, josnic - ne-a mâhnit profund. — Deci George McCaffrey nu a fost aici, în casă? — Mă rog, a fost, dar... Deci a fost adevărat, o parte din ce s-a scris e adevărat? Da, dar... Ai citit și celălalt articol, cel din The Swimmer? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ghem rochia care fusese călcată cu multă grijă și o vârî în sacoșa adusă de Gabriel. Pe loc, Gabriel se duse la fereastră ca să-și ascundă lacrimile. Știa bine că tendințele ei plângăcioase o agasau pe Alex. Oricum, era foarte mâhnită din cauza zilei de naștere a lui Adam (sâmbăta trecută), total ratată pentru că Brian refuzase dorința copilului de a lua masa în oraș la Câinele în Goană, un hatâr pe care Adam îl ceruse pentru prima dată în viața lui. Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
laudă că poți cuprinde în mintea ta puterea cea neînțeleasa a lui Dumnezeu?”{\cîte 16} Cunoașterea ființei dumnezeiești constă tocmai „în simțământul că ființă lui Dumnezeu n-o putem cunoaște”{\cîte 17}. Se spune ca Eunomie a fost atât de mâhnit de înfrângere, încât n-a mai îndrăznit să replice cât timp Sfanțul Vasile a fost în viață{\cîte 18}. Urmărind să instituie Crezul de la Niceea, a izbutit să clarifice, că nimeni altul până la el, sensurile teologice ale termenului consubstanțial. {\footnote
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
ferestruică la cei doi tineri slujitori rămași în vale: tineri, voinici, cu ochi de șoimi. Și așa, întărit sufletește, a zis: Ba, Măria-ta! Acum un ceas, au trecut pe-aici trei ciobani. Au aflat de înfrângere și s-au mâhnit foarte. Au auzit apoi chemarea din cornul Mărieitale și s-au bucurat. Zoresc să-și adăpostească turmele și să vină la oaste. Ca ei sunt sute și mii. De aceea, povața mea-i asta: nu închina țara. Luptă, luptă în
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
bine zis îngăduința nu e totdeauna un păcat, ea e de cele mai multe ori o virtute, îndeosebi la tineri. Bunătatea cu care un om ne tratează ne leagă de el; nu-i cedezi ca să profiți de el, ci ca să nu-l mâhnești, ca să nu-i plătești binele cu rău. Ce interes avea domnul de Pontverre să mă primească, să mă trateze bine, să vrea să mă convingă? Nici unul spre binele meu. Inima mea tânără îmi spunea asta. Eram pătruns de recunoștință și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și-o privesc față în față... / de n-ar veni imprevizibilă (...) / acesta-i jocul care-l joacă și Divinul (...) / ;accept și eu: cu mine însumi plin de cruzime!" (Gladiator), Mazochism? La acest joc straniu se gândea și Arghezi un Arghezi mâhnit în înlăcrimatu-i De-a v-ați ascuns. Un sonet al "satanicului" Baudelaire, Mortul vesel ("un mort libre et joyeux"), pare să-i fu sugerat lui Camus ideea unui eseu, La Mort joyeuse, pătruns de sarcasm și absurd. Din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
culturilor, mulți ne întrec de la distanță prin războaie grozave, prin rafinamente diplomatice, prin descoperiri tehnice care au schimbat fața lumii, în bine ori în rău; prin capodopere artistice, prin forme de trai cotidian de înaltă civilizație. Nu trebuie să fim mîhniți, să ne umilim, cum ar dori aculturnicii, să ne credem neputincioși, ci să ne bucurăm, pe cît e omenește posibil, de izbînzile altora. Îndemnul decurge chiar din „testamentul” mioritic. Fiecare cu zestrea lui. Noi, românii, am depus (și continuăm s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
n-o fi zor!”, „Vin mai târziu!”, „Fac pe urmă!” și tot așa. Era un băiat leneș și delăsător. Nu vrea să facă nici un lucru, nu vrea să meargă nici la școală. Vrea numai să se odihnească. Părinții lui erau mâhniți. Învățătorul îi spunea deseori: - Trezește-te și tu, băiete! Timpul aleargă. Ține-te după el! Cine își pierde timpul în lenevie își risipește viața, pentru că viața din timp este făcută. Băiatul nostru n-avea, însă, urechi să audă pe
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
bieții câini care nu-i făceau niciun rău, legându-le câte o tinichea de coadă și apoi luându-i la goană. Dar cel mai mare păcat al său era că își bătea joc de oamenii bătrâni. Bunul Dumnezeu era foarte mâhnit de purtarea băiatului, dar se hotărâ să încerce să-l schimbe și o trimise pe pământ pe Sfânta Duminică. Aceasta se preschimbă într-o bătrână sărmană și gârbovită de ani și se așeză la ușa bisericii în zi de sărbătoare
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
libertatea transcendentă a spiritului creator, care își imprimă cugetarea în făptură; și ceea ce numim finalitatea lumii nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum pe artist îl mâhnește adânc desfigurarea sau greșita interpretare a operei sale, tot astfel pe Creatorul divin îl mâhnește făptura care, abătută de la destinația ei, provoacă turburare și nefericire în armonia universului creat. După revelația creștină, păcatul sau răul din lume nu e un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumii nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum pe artist îl mâhnește adânc desfigurarea sau greșita interpretare a operei sale, tot astfel pe Creatorul divin îl mâhnește făptura care, abătută de la destinația ei, provoacă turburare și nefericire în armonia universului creat. După revelația creștină, păcatul sau răul din lume nu e un principiu subzistent în Creator, ci un accident apărut în limitele creaturii din propria ei libertate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-l văd. Și iată ne-au întâlnit un bătrân care se ducea în Egipt și i-am zis lui: unde este chilia lui avva Moise? Și ne-a zis: ce voiți de la dânsul? Nebun este." Deci auzind clericii, s-au mâhnit zicând: Oare cine este bătrânul care a grăit acestea despre sfânt?" Iar ei au zis: "Un bătrân purtând haine vechi, înalt și negricios." Atunci au zis: "El este avva Moise. Și pentru ca să nu se întâlnească cu voi, v-a zis
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mânia zeului împotriva Labirintului și de latura expiatorie a ofrandei pe care intenționa să i-o ofere. Noblețea dăruirii depinde strict de disimularea originii ei. Știa că dușmanul de moarte al meșterilor constructori e cutremurul, și că nimic nu-l mâhnea mai tare pe Dedal decât transformarea în pulbere a operelor sale ridicate ici-colo. Deasemeni, își imagina că cererea avea s-o compromită iremediabil în ochii atenianului, făcând-o să-i apară drept o desfrânată excentrică; totuși, nu avu de ales
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
soarta în vârstă mijlocie. A lăsat soțului jale, fără mângâiere, precum și tuturora și, mai ales fiicelor sale iubite, al căror hymeneu nu l-a auzit (nu le-a căsătorit încă, n.ns.), deși, au născut șapte. Aceasta este ceea ce o mâhnea prea mult în mijlocul bucuriilor sale. 1798, septembrie, 13". Pictura de pe pereții interiori a fost executată în tempera, dar s-a deteriorat. Repararațiile mai importante ale clădirii au fost cele efectuate în anul 1866, când au contribuit la aceasta și soții
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
acestuia, pământul rodnic, hergheliile, cirezile și turmele, oamenii de acolo, casa cea mare și înaltă. Dar n-a fost să fie așa. Iar Ahile a aflat de timpuriu care îi este soarta, însă prea timpuriul soroc nu părea să-l mâhnească în sine (în fond, și-l alesese singur), cât faptul că niciodată nu se va mai întoarce acasă, să-l primească acolo părinții, că trebuie să moară departe de tot ce-i al lui, pe un pământ străin. 120 Dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
colegi mai tineri, pe care nu-i dojenesc: vor regreta ei, toată viața (dacă au suflet și minte) că și-au dat frâu la "bube, mucegaiuri și noroi" , din ei, relativ la un om care a muncit susținut toată viața. Sunt mâhnit că unii frustrați varsă venin când ar trebui să viseze să ajungă ca mine. Și nu cu limbajul suburban se ajunge la respect și performanță ! Filmul "A FOST SAU N-A FOST?" cu TV Vaslui, sau o secvență a existenței
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
povestitor fără zvâcnirea talentului. Când nu e băgat în seamă, ori e geniu necunoscut, ori pustiu ! Dar TREBUIE CONTINUAT| fie și pentru că dă certitudini într-o muncă ingrată și deseori prost plătită, deși e frumoasă și de viitor ! Desigur, mă mâhnesc detractorii care sub acoperirea anonimatului (sub care vor tot rămâne) emit judecăți de... oameni tâmpiți ! Dar, Observ cu satisfacție că 90 % dintre nominalizați (cei care contează) mi-au fost elevi, activează sau au lucrat la acest grup de presă. 4
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
altora ca și cum ar fi ale lor. Sfinții Părinți recomandau fiecăruia să ia asupra lui ceea ce Îl privește pe aproapele său, să Îndure suferința Împreună cu el În orice Împrejurare, să aibă aceleași simțăminte ca și cum ar avea același trup și ar fi mâhnit el Însuși, când urmează o Încer‑ care pentru aproapele, sau după cum este scris În Scriptura sfântă : „... un trup suntem În Hristos” (Romani 12, 5) și : „inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fapte 4, 32). Nimic nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu sunt mulțu‑ miți, ci solicită imediat altele. Alții, cărora li s‑au Împlinit doleanțele, sunt de‑a dreptul decepționați, deoarece, cu toate că au obținut ceea ce au dorit, lucrurile nu au ieșit, totuși, așa precum și le‑au Închipuit. Se simt adânc mâhniți de a se fi lăsat duși de voința lor proprie, căci lucrurile nu se Întorceau În favoarea lor, așa cum Își Închipuiau mai Înainte. Cât de adevărate rămân astfel cuvintele Mântuitorului, Care a zis : „Știe Tatăl vostru cele de care aveți nevoie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Puțin înclinat spre introspecție și lirism, ca și I. Codru-Drăgușanu, călătorul știe să observe lucid și să comenteze aspecte felurite ale vieții sociale, să cântărească gradul de civilizație al fiecărei țări. Nu poate ignora contrastele, ce îl intrigă și îl mâhnesc. Ca și Dinicu Golescu, a cărui înrâurire transpare mai ales în primele însemnări, atenția îi este îndreptată spre tot ce ar fi putut să fie trecut alor săi ca învățătură. B. are darul de a scrie clar, energic, fără rigiditate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
predicativ (element predicativ suplimentar). Funcția de circumstanțial se realizează cel mai frecvent prin variantele: • circumstanțial de timp: „Și așa, luându-ne rămas bun de la gazdă... plecăm.” (I. Creangă) • circumstanțial de cauză: „Știind că și Lazăr a-nviat Voi să nu vă mâhniți, s-așteptați.” (T. Arghezi) • circumstanțial de mod: „Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri zburând La marginea mării.” (M. Eminescu) • circumstanțial de condiție: „Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins În calea timpilor ce vin O stea s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. În legătură cu sfera relativ amplă a posibilităților de comentare a unui conținut lingvistic, adverbele modalizante dezvoltă un registru amplu de valori semantice subiective: • certitudinea: desigur, bineînțeles, firește, fără îndoială, fără doar și poate, negreșit, sigur: „Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.” (M. Eminescu, I, p. 141); „Și poate că nici este loc/Pe-o lume de mizerii/ Pentr-un atât de sfânt noroc/Străbătător durerii.” (Ibidem, p. 185) • ipoteza (probabilitatea): probabil, poate, pesemne, posibil, se vede; • irealul: mai, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]