1,030 matches
-
s-a urlat ŤSă se răstignească!ť. Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în neființă cu orice preț, chiar acela, suprem, de pierdere a mîntuirii sufletului". Frenezia cruzimii nu se oprește, prin urmare, la sfera mundană, încercînd a mînji și pe cea a nevăzutelor...
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
în lighean. Pândele i-a îmbârligat părul. Cand a încercat Gogu să se ridice, șeful i-a aruncat o mană cu sare în ochi. De usturimi, a început să geamă. Nu l-a ascultat însă nimeni. Între timp, Pândele îi mânjise cu o pană de gașca muiata în cerneală, vârful nasului, și-i lipise de el hârtia de înscriere. - și mai ziceți că nu vrea?! Vedeți cum pune singur degetul? Când s-a dezmeticit Gogu și a vrut să-și aranjeze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
însă că și puștii, nu le răspundea unul. Rar se mai întâmplă să mai fie prinsă câte o babă, să o ia pe sus și să o aducă la primărie. Acolo, nu mai avea scăpare. Se întorcea fie bătută, fie mânjită-n vârful nasului și înscrisă la colectiv. A doua zi, milițienii îi goleau curtea. Soarele și un vânt călduț dinspre miazăzi topiseră zăpadă. În salciile de pe malul apei, pleznise mugurul. Colțul ierbii și grâul semănat din toamnă, schimbaseră negrul pământului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
conflict armat în Crimeea. Nu au fost victime. De ce? Este simplu răspunsul. Nu putem lupta împotriva voinței libere a oamenilor. Este imposibil. Aș vrea să le mulțumesc acelor soldați ucraineni care nu au deschis focul și care nu și-au mânjit mâinile cu sânge. S-a vorbit despre intervenție, agresiune. Eu nu îmi amintesc niciun intervenționism, nicio împușcătură. Noi am oferit mereu cooperare. Vrem să lucrăm pe baze egale, dar nu am văzut reciprocitate. Am fost înșelați, am fost păcăliți. S-
Vladimir Putin, atac dur la adresa SUA. Crimeea este pământ rusesc by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41294_a_42619]
-
rețină: sterpele preocupări, plăcerile deșarte, grijile vane, atâtea lucruri vor să ne înspăimânte și să ne facă să dăm înapoi...” Întru dumirire și reculegere, Mai aproape de îngeri ni se propune ca un burete de balsamuri de șters frunți și obrazuri mânjite de poluarea zilei, încruntate de silnicia vremurilor în care au fost tălmăcite. Liniile ascuțite, dramatic hașurate, cu întretăieri aducând a eres ale graficei lui Eugen Drăguțescu întorc către Bizanțul nostru deschiderea către toate zările a poetului George Ciorănescu. Grea în
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
atâta fusese prețul biletului de intrare în muzeu, iar vreo jumătate de oră după ce am ieșit de-acolo am avut palpitații și mi s-a părut că, de după fiecare colț, va sări la beregata mea un actor cu hainele sfâșiate, mânjit cu sânge pe față. Până să intrăm în închisoarea cu pricina, fuseserăm prelucrați, timp de vreun sfert de oră, de un reprezentant al muzeului, care a insistat obsesiv, pe trei idei: “1) Nu-i atingeți pe cei dinăuntru și nu
Am fost reținută pentru cinci minute by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19082_a_20407]
-
când, când ieșea mai mult fum, se întorceau către noi priviri contrariate. Cam asta e, în rest, să vorbește pozele. Care nu vorbește ele prea mult, fiindcă băiatul însărcinat să le facă (cel fără demnitate, da) s-a ocupat de mânjit plăcinți și stins miniincendii.
Dezvăluiri din culisele unui spot by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19277_a_20602]
-
te-ai... că ai făcut dragoste. Sexy Brăileanca (căscând din nou, în timp ce își pe la ochi cu fard dintr-o trusă): Douăzeci. Patapievici: Douăzeci? Sexy Brăileanca (trântește pe jos trusa de farduri, niște culori sar pe fața lui Patapievici și îl mânjesc): Da, frate, douăzeci, ce, n-ai mai văzut femei făcând dragoste cu 20 dă bărbați? Patapievici: Memoria mea nu depozitează în ungherele ei o astfel de scenă, iar capacitatea mea de a plăsmui noi reprezentări sau idei, pe baza percepțiilor
Sexy Brăileanca şi Patapievici, într-un show preţios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19379_a_20704]
-
sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde în negura nopții. Odată cu dispariția executoarei, dracii izbucnesc în chiote de bucurie ca la o mare victorie. După câteva
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
avea un singur pantof ieftin de vinilin cu toc. Chiar în clipa în care femeia a tăcut, din cameră a zburat o pernă care a lovit-o drept în față. Țipetele au început din nou. Perna aterizată pe palier era mânjită de ruj. Atrași de gălăgie, ceilalți clienți au început să iasă pe hol, îmbrăcați în pijamale. A apărut și mama din spate. - Idiotule! Cine crezi tu că se uită la tine? Tu du-te la o mâță sălbatică să te
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet; În față să stau umil sau mândru, Aplecat ori drept. ....................... Sunt oare în stare (mă-ntreb ades) Să dau lui Zeus dintr-a mea cruce Ce-o port pe ghebu-mi mânjit de eres, Să-i plătesc suferința pe care mi-o aduce De când a-nceput ploaia bogată-n regres, De când viața mea încearcă s-o spurce Cu lovituri de bici și pe răni cu sare ades ? ........................ Răspunsul e unul și nu
DESTINE LACUSTRE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382662_a_383991]
-
Acasa > Literatura > Copii > MĂRȚIȘOARE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În timp ce noaptea începuse să mânjească cerul acelei zile senine de vineri, o felie de lună își lipise curioasă nasul de fereastra sălii în care se adunaseră copiii. Îi cunoștea, desigur, căci în fiecare săptămână își strecura razele pe deasupra rafturilor încărcate cu jucării, cărți și creioane
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba... Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă, E-o liniște ca
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
Toate Articolele Autorului Custurile scindară în brad felii și curg Reci valuri de rășină cioplite în amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n codru pe ramuri tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
unde-i plăcea să se joace cu verișorii lui de-a soldații. Cele trei surori îl iubeau nespus, el era mezinul, uneori tatăl le aducea de la bufet halviță, Dinu cu farmecul lui știa cum să obțină și partea surorilor lui mânjindu-se pe mâini fericit. -FRAGMENT- Referință Bibliografică: Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Capitolul I / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
coasa în mână, să secerați lumină, aveți menirea oarbă, de-a nimici darul ceresc, esența vieții voastre-i crima... blestemul pământesc..! Cu strigăte otrăvite, frecați a voastre palme, prostia omenaescă... va dat și în mână arme, ce adesea le-ați mânjit cu sânge, de creștini umili, voi ne obijduiți pământul, ne sunteți doar ostili! Așa cum ieri a fost, poate în veci n-o să mai fie..! Păgânii barbari, inundă a noastră sfântă glie! Ura și frica cresc ca și rădăcinile-n pământ
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
Vișoiu să lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul stepei, nefiindu-i pe plac toți oamenii, ci mai mult aceia care au arătat o deosebită plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
în acel ceas, / Doar capetele-au mai rămas. Lupul le puse în fereastră, / La fel ca florile în glastra. Rânjiți ai lor dinți se vădeau, / De parcă vesele râdeau Privind afară-ndepărtare, / Să vadă capra când apare. Cu sânge, lupul a mânjit / Pereți-apoi, căci a voit, Caprei, pe lângă necaz mare, / Să-i facă multă supărare. Molcom ca peștele tăcea / Iedul cel mic și-n horn ședea, Că frica îl încremenise / Și parcă sufletu-i pierise. Lupul văzând că nu-i nimic / În
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla întâlnită. Asta îi îngrașă: ciupitul. Furtișagul. Găinăriile, fiindcă nu sunt capabili de o lovitură în stil mare. Am curaj să las Banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
amândoi! Mereu ai ceva împotriva onorabilității funcțiilor. Numai fripturiști, le stă bine cu o fostă cocotă alături. O vei ajuta ca să-ți atingi scopul: denigrarea unui organ colectiv de conducere și nu izbăvirea Caravellei. În alt capitol, poate, o vei mânji și mai tare, se vor face asupra ei presiuni, se vor ivi tentațiile, mita, banul public, jocurile financiare necurate, doar de către cei din Consiliu știute... Coruptă, definitiv compromisă, se va sinucide. Sau se va întoarce, cât mai este încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot orașul părea căzut pradă freneziei. Să distrugi și să reconstruiești. Să-l dobori pe cel ce urcă și apoi să Încerci să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre ceruri. Și cred - întoarse capul mitropolitul - că, zicând acestea, sunt în asentimentul tuturor. — Așa e, așa e! - întăriră boierii. — Mulțumesc - le tăie Vodă vorbăraia. Să venim la ale noastre. Atunci, înainte de a fi mazilit, care din voi mi-a mânjit cărțile cu dohot? Boierii se uitară întrebător unii la alții. — Măria-Ta - se plecă din nou la urechea lui Vodă spătarul Vulture - lasă asta acum... îl prinzi dumneata p’ormă. — Măria-Ta - grăi venerabilul vel-logofăt Samoilă - dac-aș ști cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
teanc gros de bancnote foarte noi pe care i le dăduse Aisha. Tu ești șeful familiei și întotdeauna ți-am respectat hotărârile, dar fratele tău are dreptate, și să lași aici toți banii ăștia n-ar ajuta pe nimeni... Sunt mânjiți de sânge. — Dacă toți banii mânjiți de sânge s-ar abandona în deșert, n-am mai vedea deloc nisipul... - spuse buna femeie, zâmbind ușor. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face ca să-i „spălăm“ nu e ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe care i le dăduse Aisha. Tu ești șeful familiei și întotdeauna ți-am respectat hotărârile, dar fratele tău are dreptate, și să lași aici toți banii ăștia n-ar ajuta pe nimeni... Sunt mânjiți de sânge. — Dacă toți banii mânjiți de sânge s-ar abandona în deșert, n-am mai vedea deloc nisipul... - spuse buna femeie, zâmbind ușor. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face ca să-i „spălăm“ nu e ceea ce face tatăl lui Pino Ferrara, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]