1,089 matches
-
erau înecate în lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau își strigau copiii pe nume. Ace de păr din aur și alte podoabe rămâneau în drum și nimeni nu se ostenea măcar să le ridice. Cosmeticalele și bijuteriile erau mânjite cu noroi, însă nici o pereche de ochi nu le privea cu regret. — Mai repede! De ce plângeți? Asta înseamnă să te naști ființă omenească. Vă veți face de râs în fața țăranilor! Katsuyori călărea printre palanchinurile și lecticile ce înaintau încet, zorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
i-a plăcut cel mai mult stăpânului nostru? Iar când Seniorul Nobunaga a pierit de moartea sa prematură, Hideyoshi a fost cel care s-a întors din apus pentru a-l ataca pe imoralul de Mitsuhide. Chipul lui Katsuie era mânjit de propria-i amărăciune. Dar n-avea de gând să se dea bătut, iar îndărătnicia i se manifesta până și din atitudinea fizică a trupului. Niwa Nagahide continuă: — Pe vremea aceea, tu erai implicat în campania din miazănoapte. Chiar dacă trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-vă fiecare câte un dușman respectabil și faceți-vă un splendid renume. Lsați-mă pe mine să fiu primul, murind în locul stăpânului nostru. Nu lăsați stindardul comandantului să cadă. Țineți-l sus, unul după altul! Astfel pregătiți să moară, războinicii aceia mânjiți de sânge înălțar drapelul spre inamicul care se apropia prin iarba de bambus. Luptătorii care veneau în direcția lor pesemne că erau oameni de o ferocitate negrăită. Înaintau neabătuți, demonstrând jurămintele pe care le depuseseră cu lăncile. Shosuke stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
li se risipi și toți oamenii se retraseră de pe țărmul râului. Se făcuse cam a doua jumătate a Orei Calului și soarele se afla la zenit. Era Luna a Patra, iar forma norilor indica apropierea verii. Toți soldații aveau chipurile mânjite cu pământ, sânge și sudoare, părând să fi luat foc. La Ora Berbecului, Ieyasu coborî din campamentul de pe Fujigane, traversă râul Kanare și inspectă oficial capetele de la poalele Muntelui Gondoji. Lupta durase o jumătate de zi și, pe tot câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un delincvent. Conștiința morală fiind rănită, comunitatea purcede la o acțiune de "normalizare" ce capătă caracter punitiv-preventiv: Da' ea muiere rea. Crezi că s-a lăsat? Nici gând. Și ce nu i-am făcut. Până și gardul i l-am mânjit într-o noapte cu catran. De râs am făcut-o. Și ea tot nu s-a lăsat. Tot fudulă umbla, tot cu nasul pe sus, tinerică și cu ochii verzi la lume. I-a spus și taica popa la biserică
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în Dobrogea și va primi-o din mînile unei comisii rusești. Astfel guvernul nostru înoată în ape rusești fără de-a trage din acest raport nici un folos, iar Camera zeloasă dezice ceea ce a zis, dezvotează ceea ce a votat, [î]și mânjește existența ei cu cea mai mare lipsă de consecuență care e cu putință și toate acestea numai pentru a se ține la putere împreună cu toată ceata flămânzilor. A presupune că toate acestea se fac din patriotism ar fi absurd. Se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
existenței acelui stat: o existență la care ținem și noi de dincoace de Carpați pentru multe și varii cuvinte. [24februarie 1879] ["UN ZIAR CU AL CĂRUI NUME... "] Un ziar cu al cărui nume ne-am ferit mai întotdeuna d-a mânji coloanele noastre aruncă iarăși niște insinuări neomenoase în privința partidului conservator. Dacă numitul ziar n-ar înfățișa decât numai părerile indivizilor ce-l dau la lumină, ar fi destul de obscur ca să nu ne {EminescuOpX 198} putem împiedeca de zisele lui, și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mână cârma statului și încrederea absolută a Domnului, făceau abuzurile cele mai revoltante. Boierii, ajungând fără putere și văzîndu-și viețele în mînile acestor doi ticăloși, sufereau toate în tăcere. Astfel a ajuns oamenii răi de pe timpul lui Matei Basarab să mânjească viața uuui om îmbătrînit în fapte mărețe. Dar cine erau acești doi ce organizaseră pe timpul lui Matei Basarab compania de esploatare? Unul, Ginea, zice istoria: era din Rumelia, om prost și neînsemnat, de meserie fierar. Venit de foarte june în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
declarăm solemn că nu se va găsi un singur membru al partidului conservator, unul singur, care să-și deie mâna de ajutor pentru a consfinți silnicia Tratatului de la Berlin, nici unul care ar primi a-l reprezenta, nici // care și-ar mânji viața și sufletul, vîrîndu-se între acești oameni și primind o parte cât de mică din neagra lor răspundere. Când s-a luat Bucovina, Domnul a protestat și și-a pierdut capul; când la 1812 s-a luat Basarabia, un fanariot
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vindecat decât peste luni de zile după eliberare. A ridicat din nou arma, dar n-a mai apucat să mă lovească, deoarece Lagerältester Otto deja a fost lângă mine, m-a ridicat și m-a bătut crunt - fața Îmi era mânjită de sânge. În seara zilei respective a trimis vorbă ca imediat să mă prezint În biroul lui. Mi-era groază de ce mi se va Întâmpla În continuare. M-am dus și, cu teamă, am bătut la ușă. „Intră”, am auzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Berecheș, primele litere al acestui Nemecheș fiind adânc ruginite pe tăblița indicatoare. Până la divorț nu trebuia să fiu văzut că am intrat în casa ei și am stat mai mult de trei minute. Petrică putea folosi acest lucru s-o mânjească cu noroi în fața instanței. Sunai a doua oară, fiindcă Matilda întîrzia. Îi auzii apoi pașii. Deschise ușa și când mă văzu... "Vă rog, zisei, modest, cu un glas de străin, aici stă..." Dar ea nici măcar nu tresări și nimic nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
percutante din partea feministelor. Imperialismul britanic și Anglia-ca-centru al lumii sunt expuse prin intermediul ironiei și al exagerării, în momentul în care ducele de Moray îl informează pe Orlando - reiterând teza barbariei a tot ce nu e "perfidul Albion" - că rușii se mânjesc cu ceară pentru a-și păstra temperatura corpului constantă. Și politica colonialistă a regelui William este aspru criticată printr-un personaj episodic: hanul care comentează că englezii au o reputație de colecționari de țări. Filmul oferă, în cuvintele regizoarei, o
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
Ce m-am mai înșelat, Dumnezeule! Vă spun cinstit, ca în fața morții, că putere mai bună decât puterea sovietică n-a existat nicăieri în lume și, sigur, nici nu va mai fi curând. Iar de defăimat - e ca și cum unii ar mânji cu păcură o fată frumoasă, ar silui-o, iar apoi ar spune: ia uitați-vă la fata voastră cea frumoasă! Așa e și cu puterea sovietică. Noi am siluit-o pe ea, nu ea pe noi. Și, apropo de sex
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
de-a face cu problema, reală și serioasă, așa cum am semnalat-o și eu în multiple rânduri, a antisemitismului în România. La mijloc e doar încercarea iresponsabilă a unor funcționari de a semăna confuzie, de a crea tensiuni, de a mânji persoane și de a surpa reputații cu unicul scop de-a mai palma o finanțare. Pentru ei, un Vadim e vital precum aerul. Mi-e perfect egal dacă d-nii Katz-Florian au să mă răstignească în post-it-urile din birourile lor (à
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache, ce necazuri ți-au bătut la poartă?" Și el ce să le spună? Că i-a venit fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ambalajul cutiei Candy Grrrl. Rămăsesem în picioare acolo. După o vreme, și-a ridicat privirea și a văzut că eram încă acolo. Mda, intră, a spus agasată, arătând spre o ușă închisă. Am bătut și am intrat cu cămașa mea mânjită cu tot în biroul domnului Coaster. Acesta era un cretin plin de el, scund și libidinos. De îndată ce m-am prezentat, a rânjit larg cu subînțeles și a spus: Hei, aud un accent cumva? —Mda. M-am uitat fix la fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut pe Aidan să întrebe: —Anna, am putea să o ștergem de-aici? M-am uitat la el, iritată de îndrăzneala lui. Chestiile astea impulsive merg când ai nouăsprezece ani, dar eu aveam treizeci și unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A râs lugubru. Știi ce, eu una m-am cam săturat. Știam aproape sigur încotro urma s-o ia Dianne. Era povestea veche, dintotdeauna. Avea să meargă într-o tabără de meditație pentru femei, unde umblă toate în pielea goală, mânjite cu vopsea albastră, venerând zeița-mamă, mândre că balcoanele le atârnă până la buric. Când nu dansau în vreo poiană pe lună plină, aveau să se distreze pe seama bărbaților așa că, la întoarcerea în Boston, n-avea să-și mai vopsească firele cărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
neașteptat. La fel ca și mișcarea prin care a dat cu coada în apă, amuzându-se, iar stropii mi-au sărit pe față. Am încercat să-mi șterg argintul de pe obraz cu mâna, însă n-am reușit decât să mă mânjesc mai mult. Până la urmă m-am șters cu mâneca, în timp ce ea râdea, sărind peste valuri și sclipind ca o imagine ce se îndepărta într-un vârtej de spumă, agitând valurile, ca un miraj instabil și amețitor. De ce râzi? am strigat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să plec. Dar nu ți-ai mâncat hamburgerul, i-a atras atenția Hugo în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Gândurile lui Hugo au fugit, o fracțiune de secundă, la Alice, despre care își închipuia că nu miroase niciodată a altceva decât a săpun. Pe cine îți vine să omori? Pe Fergus? Laura l-a privit cu niște ochi îndurerați, mânjiți cu mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-a cutremurat. Voia să-și omoare propriul copil? În ciuda șocului, a simțit un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că Stefan suferă de o mare și paralizantă depresie, lucru care m-a Întristat. Ce e și mai rău, mi-a zis că reproducerile lui cu stropituri, semnate, cele care au ca tușe finale lovituri de pensulă cu acrilic pur mânjite pe ici, pe colo cu mâna lui, se vindeau pe eBay Începând de la 24,99 dolari, stocul aproape epuizat, prețul incluzând și rama. După cum spuneam, destul de trist. Am mai avut și alți bărbați ca parteneri de durată și cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Moff era un dezastru total. Prietenul său din copilărie purta aceleași cămăși de safari și aceiași pantaloni trei sferturi largi indiferent de anotimp sau ocazie. Cât despre pantofi, ei bine, să-i numim mai degrabă bocanci de muncitor pe șantier, mânjiți cu noroi și pătați cu vopsea. Avea mâinile aspre ca ale unui muncitor de rând. Nu era genul de bărbat care să-i cumpere unei femei flori sau să-i spună vorbe măiestrite, spre deosebire de Harry. Părul lui Moff era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de DEET cu concentrație 100% cu pulverizator, de care se folosi toată lumea cu recunoștință. Vera, care purta sandale cu talpă solidă, Își Întinse soluția și pe picioare și, fără să-și dea seama, produsul Îi dizolvă oja coral, apoi se mânji pe celălalt picior, din nou fără să-și dea seama. Puțin mai departe, dădură de un drum desfundat unde aștepta un camion Încărcat, gata să plesnească. Ăsta are sigur peste cincizeci de ani, spuse Bennie. Doi tineri le făcură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la înălțimea reputației. Scriitorii sobri și motivați, cu basca pe cap în atelierul creației, inventați de noi și duși mai departe pe valul credulității studențești, arătau ca niște infractori, cu poliția pe urmele lor. Înotau prin dicționare și istorii literare, mânjiți de tiparul propriilor minciuni, încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]