2,918 matches
-
colaborările cu Tompa, Măniuțiu, Galgoțiu. Ușor absent, rănit fără vindecare în suflet și destin, culpabil mereu pentru ceva, neîmpăcat cu sinele, B.nu vrea decît să se caute prin scrisul său. Să încerce să înțeleagă ceva prin scris, să se mîntuiască, să poată trăi. Cred că Dimeny Aron prinde în interpretarea sa tot ce este esențial în personaj. Stranietatea, neliniștea, raportul diferit cu Soția, cu Corul, de pildă, sînt accente majore care îi definesc personajul, interpretarea. B.mi se pare rolul
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
cu un zîmbet pe față/ a venit timpul și a venit netimpul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față" (poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
oho, de păgânitate!... ( Nu pun la socoteală cum să se nască Fiul, dintr-o Fecioară !...) Dar creștinii aceștia sunt cam poieți... Mistici. Naivi. Copilăroși. Doi, cum să sufere El, să fie chinuit, răstignit, ca un om, și de ce, - ca să-i mântuie pe alții? - pe care chiar El, Dumnezeu, i-a făcut, - și-atunci Dumnezeu la ce să se mai amestece în treabă!?... Pe urmă, de ce ne bat capul mereu creștinii, cu iubirea lui Dumnezeu sau a lor față de Creator, când misiunea
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
de a se lăsa biciuit și răstignit? Ce fel de oameni pot fi aceea care pot înghiți asemenea gogoși doctrinare, dîn-du-le numele de minuni și chiar străduindu-se să le imite? Și pentru ce s-a făcut Dumnezeu om? Ca să mîntuiască creaturile pe care tot el le-a făcut? Ce fel de Dumnezeu e cel care, după ce a dat naștere supușilor, se pogoară apoi cu dragoste asupra lor spre a-i izbăvi, cînd de fapt nu ar trebui să le ceară
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
puritate tăioasă. piatră arzând, sfârâind pe firul invizibil al incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e ridicol să ne punem numele pe o carte. Și Nae, cît a trăit, nu și l-a pus. Obsedații de operă și rîvnitorii de tomuri simandicoase sunt victime ale unei optici vanitoase, căci își închipuie că antologiile îi pot mîntui la judecata de apoi. Complet fals: ei uită că înțelegerea este un substitut de mîntuire și că opera nu are decît însemnătatea circumstanței în care s-a născut. Trebuie să fim profund neîncrezători în noblețea creației cu ambiții de posteritate
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
martir. Un martir, azi, ar fi lipsit de audiență. Dacă nu ar promite rating, cred că și crucificarea lui Iisus ar fi ignorată de televiziuni - un simplu fapt divers cu un sectant nebun care pretinde că a venit să ne mântuiască pe noi, păcătoșii. Un halucinat, un închipuit între zecile de mii de halucinați și închipuiți care au reușit să extazieze o sală de câteva sute de oameni... Momentul '89-'91 a fost unic, nu are cum să se repete. Nu
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
se dau de Iordan, într-un mare năvod. Tot din tradiție aflăm că, înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el și astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că dracii, rămași fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne niciunul. În 15 august este celebrată și Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este ocrotitoarea marinarilor. La malul mării, dar
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul soborului parohial. Și pentru că Iisus a mîntuit lumea prin jertfă și prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au găsit că e mai profitabil să o izbăvească din nou prin sîngele altora. Al milioanelor de supuși care nu se arătau prea tari în credință și suficient de zeloși
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
romanului Sînt o babă comunistă! își conține, însă, în codul genetic textual, doza suficientă de umanitate. Și, independent de opțiunea sa politică, "baba" din paginile cărții e - exclusiv datorită lui Dan Lungu - o "babă de gașcă". În timp ce realismul socialist se mântuiește pe ultima sută de metri, transformându-se - într-un realism sociologic pursânge.
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
vacarmului din piața publică, este o tehnică de supraviețuire și un instrument de disecție în același timp. Oscilînd polemic între universul domestic, a cărui recuzită se scurge permanent din bucătărie în metafizică și retur, și speranța surdă că denunțul poate mîntui și de singurătate, și de prejudecăți, și de moarte, ea pune față în față imaginea crudă și reverberația ei aburită, tăietura dură și reflexul ei de lumină, fatalitatea realului și aspirația surdă către o altă lume, imanența brutală și visul
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea neștirbită, dar aspirația de a-și înălța frumusețea pînă la aceea a Creatorului însuși îl mîntuie acum de căderea în vegetal și de eșuarea în orice alt regn inferior. II. ...și Substanță Divină Au și calamitățile părțile lor bune. Din oarba dezlănțuire a acestora, care face uneori cît o iluminare, umanitatea își poate extrage reperele sale
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
putea înlocui ura cu iubirea, își spuse el cu multă abilitate avocățească, i-ar face și ei un bine, care ar veni ca o compensație pentru tot și toate. I-ar reda, în simplitatea convingerilor ei, posibilitatea de a se mântui. Luă de jos o pietricică și o aruncă spre o varză aflată la distanță; piatra se roti și-și atinse cu precizie ținta, iar el scoase un oftat de ușurare. Acuzația îndreptată împotriva lui însuși se redusese deja la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
s-a așezat lângă moș Dumitru. Pâcu încă mai avea de lucru cu ulcica lui de vin și o plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau în tăcere. Din când în când, udau îmbucătura cu vin. Când chersânul cu plăcinte a fost aproape mântuit și oala cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bună. Moș Dumitru și cu Pâcu au mai zăbovit în drum, să socotească cam de câte ori ar trebui să mai facă drumul la târg. Pâcule, dacă dă Dumnezeu vreme bună și pe noi ne ține sănătoși, în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru. Gândește-te, Dumitre, că acușica începe să vremuiască și va trebui să așteptăm omătul, că altfel nu prea poți ieși la șleau. Până a începe să vremuiască avem destul timp ca să terminăm
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
păzești o turmă de iepuri decât o fimeie.” Si acum gata cu poveștile! La culcare, până nu vă apucă și pe voi mâncărimea... Ploaia a pornit pe neașteptate. La început, ca o burniță, dar încet-încet s-a întețit. Cărăușii au mântuit cu greu de încărcat carele. După ce le au acoperit cu țoale, au răsuflat a ușurare. Abia de acum încolo începe greul, oameni buni - a vorbit Vasile Hliboceanu. La ce te gândești când spui asta, omule? a întrebat Pâcu. Mă gândesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se termine aici? Toader și Măndița s-o luat până la urmă și o avut un fecior - Lisandru - care la rândul lui o lăsat grea o fată din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mine. Stan al meu sufla de să-i iasă ochii, dar iasca nu lua foc și pace. Cu chiu cu vai, s-o aprins dragă-doamne și am pus-o între vreascuri...Au apărut două firicele de flacără și... s-o mântuit cu focul. Am luat-o de la capăt...Am încercat așa nu știu de câte ori, dar tot degeaba. Deodată îl aud pe țambalagiu: „Bade Costâne, lupchii se apropie de noi! Ce ne facem?” „De unde să știu eu? Vezi bine că nu pot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cât am putut mișca degetele; când au rămas țepene ca niște bețe, a început Goguță să chinuie singura coardă care i-o mai rămas. Si uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă pocnitură m-o făcut să înțeleg că Goguță o mântuit-o cu cântatul. Nu mai avea nici o strună! Am încercat să tăcem și să-i ținem pe lupi la distanță cu focul. Dar de unde? Dihăniile au început să facă iar pași spre noi. „Bade Costâne, încearcă matale pe coarda ceea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
găsit, Costache! a strigat moș Dumitru din poartă. Bine ați venit, dar rău v-am primit - a răspuns Costache, ștregându-și fața nădușită. Dacă ești sănătos, atunci îi bine. Ai numai puțină răbdare, că punem și noi mâna pe lopeți și mântuim treaba îndată... Inserarea i-a găsit osteniți, dar mulțumiți că toate treburile au fost puse la locul lor...Măriuța crâșmărița a făcut de mâncare pe gustul cărăușilor. După ce a terminat treaba, Costache s-a ocupat de udătură. Era firesc să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe al meu? Tu știi doar că marțea eu am drum la târg. Până eu termin ce am de făcut, hangiul poate să facă rost de jurnale. Și seara, când mă întorc, le ai teanc colea și gata. Așa ai mântuit o cu umblatul după știri. Ei, ce zici? Ți-o ieșit un sfânt din gură, moș Dumitre. Numai matale îți putea trece prin cap așa o treabă. Întrebarea este cum te răsplătesc eu pe matale? Că faptă fără răsplată... Apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dă-i apă și ovăz și ai să pricepi singur cum devine vorba cu rușii... Uite la el, Măriucă! Întotdeauna o știut să comande. Norocul lui îi că știe cum s-o facă. Cât ai bate din palme, Petrache a mântuit treaba și a trecut pârleazul, cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine pe unde ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse, doar pentru că el singur se ridicase, de la egoism, la cel mai înalt altruism, pentru că el singur ajunsese să înțeleagă că activitatea de întrajutorare în folosul societății este adevăratul țel al vieții omenești. De ce nu s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă de veghe o candelă aprinsă, rugăciunea prinde putere, spovada se împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă” (I Corinteni 7, 14). Tanti Alexandra „Se ruga mult pentru soțul ei, ca să-l aducă și pe el Dumnezeu la lumina cunoașterii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]