259 matches
-
ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună în limină nu zenitul, ci nadirul latent, nu fenomenele, ci esențele, structurate grupal (autorul, matematician, se servește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-și facă adepți; se mulțumeau să supună, să înfricoșeze și, în loc de adepți, să facă victime; n-aveau nici răbdare să-i convertească la religia lor pe cei care nu le semănau și n-aveau nici încredere că oamenii pot fi mântuiți; de aceea preferau să-și impună credința cu ajutorul cobrelor cântecul șerpuitor care făcea cobra să se înalțe ținea loc de predică; nu discutau, dealtfel, nici între ei; poate renunțaseră demult și la cuvinte; poruncile se dovedeau mai limpezi date cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
exces. E adevărat, dar oare nu bigoții i-au făcut cel mai mare rău lui Dumnezeu? Din păcate, prea multe credințe au purtat în pântecele lor un martir gata să-i măcelărească pe cei care nu vroiau să se lase mântuiți. Dacă l-ar fi urmat pe Savonarola, oamenii ar fi ajuns să vadă în orice naștere un avort și să suspecteze orice profet că duce sub mantie un cuțit, că, isprăvindu-și de murmurat rugăciunea, va pronunța o sentință de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aude un cor anemic apropiindu-se.) Iaca și ceata Sfântului Terentie! Nu prea le poartă de grijă cum s-ar cuveni, după câte am aflat. MAVRICHIE: Măcar dacă și-ar purta de grijă sieși... (Grupul trece prin fața lor. Cuprinde câțiva mântuiți îmbrăcați la fel, cu cămeșoaie de un alb îndoielnic, sunt rași pe cap și calcă târșit, cântând ca vai de lume. În fruntea lor, Sfântul Terentie, cu o aură asemănătoare celei a Sfântului Mavrichie, bate tactul cu toiagul înalt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
autor profan, din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea prin asta că nu existau jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau osândit după cum ai făcut alegerea. Asta era, după părerea lui Paneloux, o erezie care nu se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri când nu prea trebuia sperat în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nici relația cu Davey. Urăsc să beau în fața lui și să-l văd cum se uită la noi cu o mutră tolerantă, ca și cum el ar fi vreun sfânt care îi urmărește pe păcătoși cu siguranța că el va fi singurul mântuit. Mai mult decât toate astea, îmi displace gândul că s-ar putea să-l judec greșit, pentru că sunt geloasă pe prietenia lui cu Davey. Accept sugestia colegului nostru, fiindcă nu am nici cea mai vagă idee despre cum se organizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face o spinare în California? O noapte petrecută lipit de poliesterul avionului mi-ar depăna întreaga poveste pe toate fețele ei. Acasă. Hai acasă. Deci, am zis eu, altă scrântită. Exact ce ne lipsea. Ce-i toată povestea asta cu mântuitul? Ce vrea să însemne mântuit? — Născut din nou. Fundamentalism, moșule, cel mai neșlefuit și proletar dintre toate crezurile americane. Nicodim, Ioan, 3. Dacă un om nu se naște din nou, el nu poate vedea împărăția Domnului. — Hă? — Biblia, moșule. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O noapte petrecută lipit de poliesterul avionului mi-ar depăna întreaga poveste pe toate fețele ei. Acasă. Hai acasă. Deci, am zis eu, altă scrântită. Exact ce ne lipsea. Ce-i toată povestea asta cu mântuitul? Ce vrea să însemne mântuit? — Născut din nou. Fundamentalism, moșule, cel mai neșlefuit și proletar dintre toate crezurile americane. Nicodim, Ioan, 3. Dacă un om nu se naște din nou, el nu poate vedea împărăția Domnului. — Hă? — Biblia, moșule. A citit-o vreodată? — Da. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
română începe și se sfîrșește cu simbolismul. (...) formația critică a lui Lovinescu e mai complexă și că cele dintîi valori asupra cărora cad privirile sale nu sînt cele simboliste. Nu vor fi nici cele din urmă” (v. E. Lovinescu - scepticul mîntuit, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, București, 1996, p. 209). Prețuirea lui Lovinescu față de modernismul lui Arghezi vine abia în urma campaniilor de susținere purtate de Aderca, Fundoianu, Vinea ș.cl. (o imagine elocventă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a secolelor XIX și XX ca simptom al vremurilor, traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001 Simbolismul european, I-II, studiu introductiv, antologie, comentarii, note și bibliografie de Zina Molcuț, Editura Albatros, București, 1983 Simion, Eugen, E. Lovinescu. Scepticul mîntuit, Editura Cartea Românească, București, 1971 Sorescu, Marin, „Patimile după Hurmuz”, în vol. Teoria sferelor de influență, Editura Eminescu, 1969 Stamatu, Horia, „Ciprian și Urmuz”, în Revista scriitorilor români, publicație a Societății Academice de la Roma, nr. 6, 1967, pp. 153-157 Stamatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de-a ajunge în țară-i. {EminescuOpIV 516} 67. PRESCURTARE DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ești pierdut!, Da, pierdut!... (strigând în fund.) Ghiță! Ghiță! Cațavencu: Doamnă, pentru Dumnezeu! (se uită n toate părțile.) Zoe: Ghiță! (cătră Cațavencu.) Nu te uita pe unde să scapi... Nu mai e scăpare: plastografii dovediți nu mai au scăpare... sa mântuit... Ghiță! Ghiță! (merge strigând în fund și sentâlnește piept în piept cu Cetățeanul turmentat.) SCENA VIII Aceiași Cetățeanul turmentat cu pălăria albă a lui Cațavencu Cetățeanul: (intrând și coborând foarte bine dispus) Nu e Ghiță, eu sunt... Zoe: Ce cauți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Apa și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
l-a exemplificat prin viața sa. În evanghelii, Iisus este omul real, iar CRISTOS ESTE ADEVĂRUL UNIVERSAL. Prudența hindusă a desemnat și ea prin numele "Buddha" atît omul care a tăit, cît și adevărul universal. Iisus este "mîntuitorul", iar Buddha "mîntuitul", întrucît și el a învins vanitatea lumii. Simbolistica exprimă acest lucru reprezentîndu-l pe Buddha înconjurat de un paravan format din cobre: șarpele învins, vanitatea înfrîntă devenită forță salvatoare și protectoare. Nu regăsim aceeași semnificație în șarpele lui Esculap, care își
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și epistemologice analitice la ortodoxismul deja încercat, cu triste rezultate, între cele două războaie mondiale. Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-a dreptul soteriologică (dar e vorba de mântuiți care nu se mulțumesc cu pacea interioară și spațiul privat, ci se duc în agora pentru a se bate cu pumnul în piept), și dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
s.n.]. Între bine și rău, între vulgar și nobil, există hotare perfect dense. Transsubstanțierea prin artă a acestor specii de vis necontrolat, de crepuscul de Ev. Pentru prefacere trebuie mâinile înflorite de la Cană. Mâini de olar sau pamfletar întuneca lucrul mântuit 3. Improvizația a lui Roderick Usher, ilustrează, până la un punct, poezia de inspirație, al cărui model suprem rămâne aiodos-ul homeric. Ion Barbu însuși vedea în actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul poetic inițial: cunună
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și creația, în sensul cel mai cuprinzător. Studiul muzicii semnifică pentru ei, cultivarea gustului - "al șaselea simt"; a acelei facultăți ce recunoaște frumosul, i.e., ordinea și armonia cerească, în opoziție cu rațiunea, care se ocupă doar de adevăr"46. Astfel "mântuiți, regenerați"47, oamenii își redobândeau condiția divină. Semnul iluminării, sugerează în continuare, poetul "Corbului", este o amplificare a intuiției, prin care poetul primește atingerea "conștiinței cosmice", fără a-și pierde, totuși, memoria fizică. La rândul lui, bergsonismul pornește și el
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în spațiul memoriei, în clarobscurul ce-i este caracteristic, realitățile ce o compun abia lăsându-se întrezărite. Este aceeași mișcare ce dă viață celebrelor versuri ce deschid ciclul ermetic: Din ceas dedus adâncul acestei calme crește,/ Intrată, prin oglindă, în mântuit azur, / Tăind, pe înecare cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joci secund mai pur. // Nadir Latent! Poetul ridică însumare de harfe răsfirate / Ce-n zbor invers le pierzi / Și cântec istovește, ascuns cum numai marea / Meduzele când plimba sub clopotele
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
desemna (filantropia). Dar ceea ce continuă să îi distingă pe creștini este faptul că ei plasează sursa iubirii în Dumnezeu. Odată cu creștinismul, imaginea omului despre sine s-a schimbat radical. A fost creat după imaginea lui Dumnezeu, este o persoană unică, mântuită, iubită. Termenul demnitate nu este menționat ca atare în Evanghelii, dar îl putem identifica prin transcriere. Credincioșii au interiorizat profund această va-loare și se inspiră din ea atunci când sunt batjocoriți, asemenea țăranilor englezi de la Marea Revoltă de la 1381: "Suntem oameni
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
încercare de restaurare a spiritului. Suprimarea păcatului anulează angoasa și o înlocuiește cu starea de extaz, de beatitudine. Providența, mântuirea, grația, sunt legate de păcat. Adam, omul primordial, „cade”, dar în locul lui, din el, „se naște” un nou Adam, cel mântuit. Existența, în felul acesta, se revelează ca fiind rezultatul unor înlănțuiri de contraste. Suntem conștienți de noi și de viața noastră prin angoasă, susține K. Jaspers, referindu-se în mod expres la „ situațiile-limită”. Raportul dintre păcat și angoasă, atât în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rafinat simbolism al culorilor. Celor trei mituri fundamentale ale cosmologiei Jocului secund le corespund trei culori-simbol ce revin obsedant, cu un rol funcțional determinat: realizarea unei maxime densități de semnificație într-o expresie lingvistică de întindere minimă". Albastrul e culoarea mîntuitului azur și însoțește spațiul/ mitul Oglinzii, Galbenul ce ține de mitul Soarelui și Verdele ca nuntă între Albastru și Galben - cum se și întîmplă și ne învață optica elementară - combinarea celor două culori are ca rezultat obținerea culorii verzi. "Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spațiu intim, un peisaj securizant. Este om al ordinii, un clasic prin structura intelectuală, drept pentru care în plan creator, cum subliniază și Eugen Simion, bunul-simț clasic învinge pe omul romantic din Heliade. Cel care a scris E. Lovinescu, scepticul mîntuit descoperă și remarcă giuvaieruri lirice într-un ocean de simple banalități preromantice și în unele locuri vag romantice, precum noroi de flăcări (inspirat comentat), sau tulburătorul vers: Lumina sa e vocea, prin ea vorbiți vederii și aș adăuga încă două
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]