850 matches
-
-le mici cadouri cumpărate de el. Pe masa din bucătărie îl aștepta un platou mare cu prăjituri. Bunicul l-a luat de mână și l-a dus în grajd pentru a i-l prezenta pe noul membru al familiei - micuțul mânz. Era mic dar vioi și avea în frunte o pată albă ce semăna mult cu o stea. Bunicul i-a spus să aleagă el numele, dar cu grijă pentru că era fetiță „copilul” Bellei. Ce idee! -Bunicule, o va chema Steluța
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
cum din bălți ne-ar scoate buhaiul / și spre bolți ne soarbe niznaiul.» (Să ne ținem de sfinții ciobiți, p. 7), observă - în așteptarea „neantului, la derută“ - «când blând lumina bea cucută» (p. 8), dar și cum „sub el, moare mânzul“ «prin iarba de mirt a minimalismului» (p. 9), ori când, «oblic, pervers», «colți de iarbă / în colți de vers» rumegă vopseaua (în text, distinsul poet apelează la un sinonim al termenului vopsea, „germanismul imperial-habsburgic-reșițean“ pătruns în graiul bănățean-de-munte, Farbe > farbă
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului primește-mă în sufletu-ți primește-mă în sufletu-ți sunt miel cu spaima de cuțit abia mă-nlân și îl ascuți și deja morții m-ai sortit primește-mă în sufletu-ți sunt mânz cu spaima de biciuști abia mă-nalț printre murguți și mă-mpoveri, mă-nșei, mă-mpuști primește-mă în sufletu-ți sunt șoim cu spaima de juvăț abia mă-narip și mă muți în cușca ta pe-un vârf de băț primește-mă
DEDICAȚIE BASARABIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362572_a_363901]
-
exact ce vreau, strigam cu ochii scăpărând de mânie! Mă înfășca cu palma cât o lopată de după ceafă și mă trăgea într-o parte, gata să mă lipească de pieptul lui devenit din ce în ce mai uriaș, de la un an la altul. - Ho, mânzule, râdea de mine, cu literatura și pictura o să mori de foame! - Nu îmi place matematica! Eram încăpățânată? Foarte bine, dar el cum era? Îmi schimba profesorii ca pe șosete, da de se găsea vreunul destul de priceput încât să-mi bage
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
populară. De exemplu, ambele „neamuri” de populație amestecată rosteau numele multor ape, plante sau animale, în denumirea veche a limbii geto-dace: Timiș, Criș, Mureș, Cerna, Dunăre, Argeș, Jiu, Olt, Buzău, Prut, Siret etc., sau: brusture, mazăre, vatră, cătun, brad, barză, mânz, viezure și multe, multe altele... Adeseori, sau de regulă, concluziile istoricilor, mai cu seamă ale celor străini, erau dictate de anumite interese geopolitice. În acest caz, cred că ar fi oportun să facem trimitere la multe izvoare istorice, cel puțin
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
a rămas ușor plecată/ Ca să-L plângă pe Iisus.” Părintele Răzvan Negoescu care a vizitat Locurile Sfinte le-a făcut cunoscut credincioșilor că în cetatea veche a Ierusalimului se păstrează până astăzi poarta prin care a intrat Mântuitorul călare pe mânzul asinei - Poarta de Aur - poartă ce astăzi este zidită și se va deschide la cea de-a doua venire a Domnului Hristos. Ierusalimul Vechi, spre deosebire de cel nou, este înconjurat de jur-împrejur cu ziduri groase de circa 3 metri și înalte
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > OCHII ZEULUI... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Neadecvare Vai, stupoare ! Mânz împiedicat în galop Pierzând potcoava... Pisică blândă Nepoțica mea Mângâie pisa pe boț Pissss... zgârie rău ! Amantlâc Budoar la castel Baldachinul prințesei Bocanci de soldat Pedeapsă Un sărut strivit De umbra unei păseri Răsucită-n zbor Creație Coapse de roua
OCHII ZEULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347082_a_348411]
-
Bunicule îl pot mângâia? - întreba Mitică. Du-te și mângâie-l, simte că este iubit. Mitică îl atingea la început mai timid, apoi începea să-l mângâie ușor pe păr, ca să-l îmbrățișeze până la urmă de după gât. Peste câteva clipe mânzul se scutura și se apropia de maică sa. Cât e de frumos mânzuțul! - striga nepotul, cum îl cheamă? Cum îl cheamă? - repeta bunicul. Nu are nume, te-a așteptat pe tine să-i dai un nume care i se potrivește
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
să-i dai un nume care i se potrivește. Mitică se gândea câteva clipe, apoi cu multă înțelepciune rostea: Luminosul! Luminosul? - și de ce tocmai Luminosul, întreba bunicul. De aia că-i strălucesc ochii, dar și petele albe de pe spate... din mânzul acesta va fi un cal grozav, de asta i-am dat numele respectiv. Dar tu ce spui, bunicule? Tu mi-ai explicat clar de ce trebuie să fie Luminos acest mânz, așa îl vom striga de acum încolo, cădea de acord
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
-i strălucesc ochii, dar și petele albe de pe spate... din mânzul acesta va fi un cal grozav, de asta i-am dat numele respectiv. Dar tu ce spui, bunicule? Tu mi-ai explicat clar de ce trebuie să fie Luminos acest mânz, așa îl vom striga de acum încolo, cădea de acord și bătrânul. Luminosule, îl chema copilul, ca să se obișnuiască cu numele și cu mâna lui. Până la urmă mânzul ceda vocii prietenoase și îl accepta pe băiat cu mai mare răbdare
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
bunicule? Tu mi-ai explicat clar de ce trebuie să fie Luminos acest mânz, așa îl vom striga de acum încolo, cădea de acord și bătrânul. Luminosule, îl chema copilul, ca să se obișnuiască cu numele și cu mâna lui. Până la urmă mânzul ceda vocii prietenoase și îl accepta pe băiat cu mai mare răbdare. Apoi, l-au înhămat pe cal și au pornit spre pădure după lemne. Le plăcea să meargă împreună, se înțelegeau bine. Mitică savura simplitatea satului, faptul că putea
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
lemne. Le plăcea să meargă împreună, se înțelegeau bine. Mitică savura simplitatea satului, faptul că putea sta lângă bunicul său și de acolo saluta pe toți așa cum făcea și bătrânul; Bună ziua... bună ziua... Mitică se ținea acum și mai mândru din cauza mânzului, parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea căldura, privind mânzul cum alerga liber pe lângă maică sa. Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
satului, faptul că putea sta lângă bunicul său și de acolo saluta pe toți așa cum făcea și bătrânul; Bună ziua... bună ziua... Mitică se ținea acum și mai mândru din cauza mânzului, parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea căldura, privind mânzul cum alerga liber pe lângă maică sa. Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului au încetinit ritmul sus pe deal, așa se
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
și de acolo saluta pe toți așa cum făcea și bătrânul; Bună ziua... bună ziua... Mitică se ținea acum și mai mândru din cauza mânzului, parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea căldura, privind mânzul cum alerga liber pe lângă maică sa. Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului au încetinit ritmul sus pe deal, așa se apropiau de locul lor, de unde puteau să strângă
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
vroiau să guste din belșug, din liniștea locului, din zumzetul naturii. Astfel mai schimbau și câte o vorbă cu sătenii întâlniți. Ce faci Ioane ? - îl întreba pe bunicul un vecin, acum vii de la pădure ? Așa, așa, afirma și bunicul. Ce mânz frumos ai, măi Mitică, strigau niște copii de pe marginea drumului. Are coadă argintie și pete albe pe spate! Îl cheamă Luminos! - așa să știți. E un nume potrivit, își dădeau cu părere copiii, să ai grijă de el! Și așa
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
țară. Mitică se dădea jos primul din mașină și striga: Bunicule, am sosit! Între timp deschidea cele două aripi ale porții, ca să poată intra taică său cu mașina, în curte. Primul drum îl ducea către grajd, ca să-l salute pe mânz și pe cal. Între timp trecură trei ani din viața lor, mânzul a crescut, arăta ca și un cal. Când îl striga, mânzul își ridica capul și se uita în direcția lui. Era un cal deștept și îl iubea pe
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
sosit! Între timp deschidea cele două aripi ale porții, ca să poată intra taică său cu mașina, în curte. Primul drum îl ducea către grajd, ca să-l salute pe mânz și pe cal. Între timp trecură trei ani din viața lor, mânzul a crescut, arăta ca și un cal. Când îl striga, mânzul își ridica capul și se uita în direcția lui. Era un cal deștept și îl iubea pe Mitică. Cu supunere primea mângâierea lui. Bunicul l-a învățat cum să
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
intra taică său cu mașina, în curte. Primul drum îl ducea către grajd, ca să-l salute pe mânz și pe cal. Între timp trecură trei ani din viața lor, mânzul a crescut, arăta ca și un cal. Când îl striga, mânzul își ridica capul și se uita în direcția lui. Era un cal deștept și îl iubea pe Mitică. Cu supunere primea mângâierea lui. Bunicul l-a învățat cum să-l perie mai bine pe spate, iar mânzul stătea nemișcat de
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
Când îl striga, mânzul își ridica capul și se uita în direcția lui. Era un cal deștept și îl iubea pe Mitică. Cu supunere primea mângâierea lui. Bunicul l-a învățat cum să-l perie mai bine pe spate, iar mânzul stătea nemișcat de atâta plăcere. Din când în când dădea din coamă, semn de mulțumire. Cam peste patru ani, băiatul se afla chiar în grajd, când a intrat unchiul său, Nicolae: Ce faci măi, Mitică? De mult nu te-am
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
când a intrat unchiul său, Nicolae: Ce faci măi, Mitică? De mult nu te-am văzut! Ești harnic, văd că-l cureți pe Luminosul tău. Între timp l-a luat în brațe pe nepotul său, apoi s-a întors către mânz și începea să-l mângâie pe spate. Băiatul nu mai apuca să spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
-l cureți pe Luminosul tău. Între timp l-a luat în brațe pe nepotul său, apoi s-a întors către mânz și începea să-l mângâie pe spate. Băiatul nu mai apuca să spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care tocmai atunci a intrat pe poartă, îndrumând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba și vibra îngrijorarea în vocea sa, dar în locul băiatului, i-a răspuns nepotul: -Bunicule, pe unchiul l-a lovit mânzul cu piciorul, chiar în stomac... dar așa ceva nu a făcut Luminosul niciodată... oare ce s-a întâmplat chiar acum, bunicule? -Te-a lovit mânzul, chiar în stomac? Și tu nici nu poți vorbi și abia poți respira de atâta durere?...așa
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
îngrijorarea în vocea sa, dar în locul băiatului, i-a răspuns nepotul: -Bunicule, pe unchiul l-a lovit mânzul cu piciorul, chiar în stomac... dar așa ceva nu a făcut Luminosul niciodată... oare ce s-a întâmplat chiar acum, bunicule? -Te-a lovit mânzul, chiar în stomac? Și tu nici nu poți vorbi și abia poți respira de atâta durere?...așa te-a lovit?! Bătrânului i s-a urcat sângele la cap, i s-a întunecat privirea, a înjurat fără să știe ce zice
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
a ajuns la pădure, s-a înserat deja. Acolo, în sfârșit, putea fi singur să plângă, cum n-a plâns în viața lui. Nu-l vedea nimeni, nu trebuia să-i fie rușine. -Luminosule, ce păcat ai săvârșit?! Dragul meu mânz, tu ai un suflet așa de rău? ... nu aș fi crezut niciodată...săracul unchiul, dacă îl lovea pe cap, putea să moară... inima bătea alert, iar lacrimile îi murdăreau fața cum vroia să și-le șteargă cu mâinile murdare... sărăcuțul
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
face ceva rău, trebuie să-l și pedepsim... S-a oprit din țesălat că era vizibil, orice mișcare pe spate era dureroasă din cauza bătăii primite azi... doar îl mângâia cu palma și își culca fața mâzgălită pe spatele cald al mânzului... -Tu nu mai poți fi Luminosul ! De astăzi ești doar un cal obișnuit... Suzana Deac Referință Bibliografică: Luminosul / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]