353 matches
-
nu mă puteam reinvesti în personaje, nu puteam apăsa, într-un etern travesti, pe clapele umanității vorbind de fapt despre mine. Nu-mi puteam regiza intrările în scena lumii și nu-mi puteam exhiba, la adăpostul diferitelor măști, frumusețile și mârșăviile prinse strâns în mănunchiul unicului meu eu. Eul meu, asemeni eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gândurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filozofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că lichelele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalți la zona lor de umbră, la "lucrătură", la otrava instilată pe ascuns. Ele mizează pe clandestinitate, pe intrigă, pe turnătorie. Iar când sânt ajunse din urmă de propriul lor trecut, de mârșăvia tăinuită și făcută tocmai sub încredințarea pecetei tainei, când ceea ce a fost ticluit cu gândul să rămână ascuns este dat pe față, lichelele nu se căiesc, ci se grăbesc să dea explicații, de obicei extrem de sofisticate sau, mai rău, devin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
accepțiune socială, "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă, ci care s-ar sinucide dacă ceilalți ar afla ce a făcut. Dar dacă astfel înțeleasă morala nu este decât diversiune a suprafeței, incognito al mârșăviei, rafinament al camuflajului, unde începe adevărata morală? Pentru a-și căpăta o întemeiere, morala trebuie să părăsească spațiul conviețuirii sociale și să pătrundă în spațiul transcendental al privirii de dinaintea "privirii celorlalți". La Dostoievski, asta înseamnă să intri sub privirea lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primesc viața. Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai amintesc pe Procopius, Maximus și Eugenius care, pe durata domniei lor, au fost teroarea lumii? Toți, făcuți prizonieri, au stat sub privirea orgolioasă a învingătorului și (lucru foarte josnic pentru aceia care cândva au fost foarte puternici) au cunoscut mârșăvia sclaviei, înaintea morții de mâna dușmanului. Capitolul III Participarea militarilor la viața Bisericii 1. Miles Christi Creștinismul și-a declarat opoziția formală și intransigentă doar față de politeism și nu a combătut niciodată în antichitate oficial, cel puțin în mediul latin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a visa. De a spera. De a iubi. De a trăi. De a se naște din nou. De a trăi demn. De a învia. N-am să întreb acum, nici măcar retoric, unde e Dumnezeu și de ce îngăduie toate aceste mârșăvii ale celor „mari și tari", împotriva celor mici și neajutorați. Nu am dreptul eu, să pun în cârca lui Dumnezeu, mârșăvia oamenilor. Dumnezeu cică le-a făcut pe toate bine, așa scrie în Geneză, omul a pervertit lucrurile, pervertindu-se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
demn. De a învia. N-am să întreb acum, nici măcar retoric, unde e Dumnezeu și de ce îngăduie toate aceste mârșăvii ale celor „mari și tari", împotriva celor mici și neajutorați. Nu am dreptul eu, să pun în cârca lui Dumnezeu, mârșăvia oamenilor. Dumnezeu cică le-a făcut pe toate bine, așa scrie în Geneză, omul a pervertit lucrurile, pervertindu-se mai întâi pe sine. Ehei, Hitler a fost un dulce copil, ucigând milioane de oameni, pe simplul considerent că nu făceau
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu milioane de morți, colonialismul, arsenalele și loviturile nucleare și, în general, toate totalitarismele rațiunii. Răul s-a extins în lume după separarea politicului și a economicului de religie, de morală. Uitați-vă la știri : nu e oră fără vreo mîrșăvie. Uitați-vă în jur : lumea pe dos... Dar religiile nu înseamnă, desigur, numai morală. Așa cum spunea H.R. Patapievici, trebuie să considerăm împreună văzutele și nevăzutele. Există o dependență reciprocă între ceea ce are o existență individuală, sau substanțială, și cele eterate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
privirea lui, javrele turbate îl sfâșiau pe nătângul care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de negustori cu ocaua măsluită. Locul viermuia a marafeturi și mișmașuri... Peste tot, mustea a viclenie și mârșăvie. Tocmeala răspândea un iz acru de șarlatanie. Păcălit, străinul își căuta dreptatea în fața unui slujbaș. Dădea peste un agă nădușit care nici nu se scremea să-l asculte fără să știe, musai, de bacșiș. Îl apucau hachițele dacă nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
visul care îi tulbură somnul în fiecare noapte. Ziua, ar fi în stare să facă orice, chiar și ceva caraghios sau josnic numai să capteze privirile tuturor. Eventual în cadrul unei emisiuni televizate în direct, pentru a nu fi suspectat că mârșăvia și mârlănia care îl caracterizează ar fi cumva simulate. Toată lumea trebuie să-l considere important. Și nimic nu cântărește mai greu în afirmarea lui decât succesul. Odată cu egoismul, a crescut proporțional și orgoliul acestei făpturi mărunte. Desigur, în lumea materială
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dincolo de uman, într-atât suferința și spaima pogorâte peste lume depășesc puterile oricărei ființe omenești. Lear însuși ne spune că, într-o asemenea noapte, zeii ...pot s-aleagă Pe buni de răi. Să tremure mișeii Ce-au făptuit în taină mârșăvii Nepedepsite de judecători. V-ascundeți, mâini ce v-ați umplut de sânge. Și voi, sperjurilor, și tu, nemernic Ce faci pe virtuosul! Voi, tâlhari Înveșmântați în nevinovăție Dar ridicând atâtea vieți de oameni, Să dârdâiți acum! Nelegiuiri, Ieșiți din tainițe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne (a se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume și de mârșăviile pe care le generează orașul - Horațiu își va aminti de ele, ca și Petrarca, de altfel... -, filosoful pune temeliile libertății sale, își fabrică autonomia bucată cu bucată, clipă de clipă, răbdător. Tânăr sau bătrân, filosofia îți aduce întotdeauna satisfacții imense
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de fapt atât lucrarea, cât și pe autorul ei pe lista Otto* a idolatrilor lui Hristos... Ce se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care, probabil, n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fost un viol? Ai fi respectat codurile? - N-am violat niciodată pe nimeni - croatul se foia, supărat. Nici n-am asistat la așa ceva. - Poate că n-ai avut ocazia. Privirea lui Markovic era neobișnuit de răutăcioasă. - Și dumneata ai comis mârșăvii, domnule fotograf. Ai grijă. Aparatul dumitale a fost de multe ori un complice pasiv. Ori activ. Amintește-ți de fluturele dumitale blestemat. Amintește-ți de ce-s eu aici. - Diferența e că eu mi-am comis mârșăviile singur. Camera foto și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Și dumneata ai comis mârșăvii, domnule fotograf. Ai grijă. Aparatul dumitale a fost de multe ori un complice pasiv. Ori activ. Amintește-ți de fluturele dumitale blestemat. Amintește-ți de ce-s eu aici. - Diferența e că eu mi-am comis mârșăviile singur. Camera foto și cu mine. Punct. - E o Înfumurare să spui așa ceva. - Adevărat? - Ai avut noroc. - Nu - Faulques a ridicat un deget. A fost deliberat. Așa am ales de la Început. - Poate că greșești. Poate că dumneata ai fost Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
afectează destinele oamenilor. Din sală, spectatorul asistă la acest dezastru, descoperă simultan atât strategia pusă în aplicare, cât și efectele ei dramatice. Manevrele murdare ale lui Nero se răsfrâng nu numai asupra curtenilor, ci și asupra noastră, martori ai acestor mârșăvii. Suntem confruntați, în plan teatral, cu echivalentul unei scene de tortură practicate de o putere - comunistă sau nazistă - ce urmărește nu doar să smulgă mărturisiri, ci mai ales să sape încrederea în celălalt, în partenerul credincios. Nero vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde sunt o dovadă în acest sens). Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul maturității și al experienței, ce îi înlătură ființei inocența primordială. Pe de altă parte, culoarea maro este asociată cu pământul, cu noroiul, cu excrementele (vezi cuvintele respective), deci cu materiile murdare, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
a fraieri; fraudă; frig; fugi; gagică; găinar; gelozie; groaznic; grup de fete; haină; idiot; imoralitate; incapacitate; infidela; inimă; instabilitate; ipocrit; a iubi; iubitul; încerca; încrederea; înșelăciune; înșelător; jignit; jur; lacrimi; lașitate; lume; marketing; mereu; meșter; a minte; mințea; mișel; mîrșav; mîrșăvie; moarte; murdar; murdari; necredincios; nedemn; nefamilist; neînțelegere; nemulțumit; nenorocire; nenorocit; neplăcut; nerespectat; nervos; nervozitate; nesăbuință; neserios; nesimțită; nimic; nu mai fac; nulitate; obișnuință; obosi; omul; opinie; opoziție; oribil; oriunde; pa! pa!; parșiv; partener; pasaj; pat; păcălește; a păcăli; păcătui; păgubi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în care suntem supuși să trăim mizer și acum: e timpul cucerit de impostura tenace și perfidă". Nu poate accepta indiferența față de neomenie și ar vrea să trăiască "unde nu există ură, minciună, boală, trădare, unde nu există politică și mârșăvie". Știe, de asemenea, și nu uită niciodată, spre cinstea sa, că "democrația nu înseamnă mai multe avantaje, ci mai multă răspundere". Dar, întâi și întâi de toate, nu vrea să înșele și are curajul moral să se întrebe: "dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este acolo, totul trebuie lămurit. Timpul adevărului a sosit. Glumele, bancurile insidioase ale lui Ionescu (interpret Dorel Vișan), hipnoza prin care adoarme atâtea conștiințe se dovedesc ineficace acum, când dârzenia furioasă și dreaptă a nedreptățitului Livian (Liviu Rozorea) frânge crusta mârșăviilor. Ionescu, omul cu pălărie de paie și tranzistor ("Cânta fanfara militară!") apare în toată goliciunea lui de parvenit, asemenea manechinului adus la un moment dat în scenă. (Ion Calion) ...Regizorul Alexa Visarion împreună cu scenograful Vittorio Holtier a sugerat un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ruginind, cu tine am visat să intru în Paris) și-am dat să fug când... Alt chip, alături încastrat în zid, la fel de-atrăgător, la mine se holba: se numea Vilenie (azi numele-i se scrie Vilainie), era chiar Mârșăvia, mult pricepută în a-i batjocori pe cei ce merită respectul, din gura-i strâmbă ieșind ca șerpii clevetirea și injuria. Chiar lângă ea, un chip mai șters, pe nume Convoitise (i se mai zice și Cupiditate): e pofta de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
chip mai șters, pe nume Convoitise (i se mai zice și Cupiditate): e pofta de a pune pe ceea ce nu-ți este cuvenit, patroana hoților și a înșelătorilor, uzurpatoare de moșteniri și dornică de-mbogățire fără margini, prin forță sau mârșăvie. Privirea mi-a rămas țintită pe mâinile curbate ca o seceră, cu degetele care se împreunau precum un clește. N-am mers prea mult că buna ei vecină, Avarice (Zgârcenia) urâtă ca o ceapă verde, slabă și parcă neînsuflețită, în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a Iluminaților din Bavaria, care a ajuns s-o controleze. În această revoluție franceză, scrie Barruel, totul, pînă la cele mai înspăimîntătoare nelegiuiri, totul a fost anticipat, gîndit, pus la cale, deci statuat: totul a fost consecința celei mai cumplite mîrșăvii, pentru că totul a fost pregătit, provocat de oameni care numai ei trăgeau de acel fir al conspirațiilor îndelung urzite în societățile secrete, și care au știut să aleagă și să grăbească acele demersuri ce favorizau comploturile." Ținînd de același gen
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și se îmbogățesc pe seama proștilor, care apelează la ei; nu mi se par atât de necesari pentru societate; ar fi mai bine dacă pârâții sau nepârâții s-ar apăra singuri, cu probe materiale credibile, bineînțeles; avocații sunt foarte convinși de mârșăvia realizată de vreun pârât, de orice speță ar fi el, și din lăcomie pentru bani, merg până în pânzele albe și adesea izbutesc să facă din negru alb. Procurorii și judecătorii nu vorbesc atunci când amână la nesfârșit rezolvarea dosarelor penale ale
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
repede cu camionul spre un cimitir abstract și nu-i vezi cortegiul, să-ți amintești că și tu poți s-o pățești ca și el și să-l poți ierta. Spre șaizeci de ani Zaharia Stancu înghițea tot felul de mârșăvii și îl întrebam de ce nu rupe cu cei care îi otrăveau bătrânețea. Nu pot să rup, îmi răspundea, da, nu pot, ce să fac..." "Dar de ce nu? Ce vă împiedică?" Fiindcă nu mai am timp să mă mai împac" mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]