1,012 matches
-
1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860) și al Principatelor Unite (1863-1865). În această ultimă calitate, a contribuit hotărâtor, îndeosebi printr-o activitate parlamentară excepțională, la votarea legii pentru secularizarea averilor mănăstirești (1863) și la impunerea legii rurale. Aproape toate căderile guvernelor liberale conduse de K. au avut drept cauză atitudinea sa față de situația țăranilor, expusă patetic în discursul din 1862, Pentru împroprietărirea țăranilor. După înlăturarea lui Al. I. Cuza, K. va
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
română a Istoriilor lui Herodot. Manuscrisul din 1732 conține, de asemenea, Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei, ce precedă toate tipăriturile lui D., începând cu psaltirea din 1673. Într-o manieră sugerată parcă de tiparul „clasic” al vechilor pomelnice mănăstirești, D. evocă apoi, în una din primele versificări originale ale literaturii române medievale - poemul cronologic despre domnii Moldovei, apărut mai întâi în Molităvnic... (1681) și reeditat în Parimii... (1683) - pe voievozii-ctitori, începând cu Dragoș, „descălecătorul”, urmând cu cei din neamul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă intitulată Temeiurile mănăstirilor și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. În primele patru, Cassian descrie viața din lăcașurile mănăstirești din Palestina și Egipt pe care o cunoștea din experiență directă (de aceea, opera poate fi studiată și ca o culegere de „vieți ale sfinților”), în timp ce în următoarele opt este aprofundată, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Gallia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă, intitulată Așezămintele mănăstirești și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. în primele patru, Cassian descrie viața din lăcașurile mănăstirești din Palestina și Egipt, pe care o cunoștea din proprie experiență (de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă, intitulată Așezămintele mănăstirești și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. în primele patru, Cassian descrie viața din lăcașurile mănăstirești din Palestina și Egipt, pe care o cunoștea din proprie experiență (de aceea, opera poate fi studiată și ca o culegere de „vieți ale sfinților”), în timp ce în următoarele opt aprofundează, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a păcatelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călugărului Helladius, care va ajunge ulterior episcop. Opera este concepută în strînsă corelație cu precedenta, fiindcă Ioan Cassian, după ce a descris înălțarea spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată așezămintelor mănăstirești era un îndreptar pentru înăbușirea dorințelor cărnii, aici sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvîrșită. Convorbirile nu sînt „dialoguri” clasice, ci instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
În plus, un drept de veto limitat, privarea prelaților de calitatea de membri de drept ai Adunării, votul universal (condiționat totuși, printr-o sintagmă vagă, de „poziția onorabilă” a electorilor). Prevederile referitoare la culte erau deosebit de radicale: pe lângă secularizarea averilor mănăstirești, dezideratele lui Boerescu priveau interzicerea „recrutării” de călugări, căsătoria civilă și adoptarea calendarului gregorian. Proprietatea avea să devină „sacră și inviolabilă” , ceea ce nu afecta Însă proiectul de reformă agrară, legitimat prin considerente de utilitate publică . Proiectul expus În La Roumanie
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
se ocupa de bazele istorice ale legii electorale, plecând de la documente din vremea domniei lui Miron Barnovschi, pentru a susține ideea reprezentării tuturor claselor sociale în Adunarea Legislativă. Tot el demonstrează, din punct de vedere istoric, legitimitatea actului secularizării averilor mănăstirești. Cu versuri, în care se străduia să ilustreze frământările din epocă, este prezent Gh. Tăutu, autor și de fabule înțesate de aluzii politice. R. Z.
TRECUTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290246_a_291575]
-
definiție include ecouri și din poezia de inspirație tradițională, scrisă chiar și înainte de primul război mondial, compatibilă fiind, de asemenea, cu accente ce aveau să se ivească după 1945: „otava nouă” din Început de toamnă, vinul cu mirodenii din Crama mănăstirească răspândesc miresme ușor de aflat și pe tărâmul poeziei lui Octavian Goga: „Părinte, vinu-i beat de mirodenii,/ dar cum n-alungi cu brațul ori cu plânsul/ și cu monahiceștile smerenii/ atâția diavoli ce se zbat într-însul?”. Adio la Târgoviște
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale protagoniștilor; a patra construiește un spectacol bahico-pantagruelic vrednic de Mihail Sadoveanu și de Calistrat Hogaș. Un călugăr în veșnică luptă cu diavolii pe care îi
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
nou curriculum monastic care durează și astăzi în mănăstirile ortodoxe din Răsărit. A întărit idealul pietății, a impus izolarea călugărilor de lume, a abolit fanatismul și autoflagelările și a formulat reguli precise - dar mai puțin severe - pentru viața în comunitatea mănăstirească. În Occident sunt celebrați ca întemeietori, doctrinari (și, am spune noi, constructori de curriculum religios), Athanasie și Benedict din Nursia. Cel dintâi a contribuit decisiv la răspândirea monasticismului prin intermediul pelerinilor occidentali care îl vizitau pe vremea exilurilor sale repetate la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reglementări ale vieții monastice, așa cum am anticipat, forme și tipuri de curricula educaționale? Ce legătură exista între viața astfel canonizată și proiectarea formării personalității umane cu ajutorul influențelor educative concepute rațional? Putem asimila mănăstirea cu o școală autentică? Existența unor „școli mănăstirești” începând din veacul al VI-lea nu dovedește, oare, diferențe radicale între cele două instituții? Nu cumva simbioza numită „școală mănăstirească” se baza pe un compromis funciar menit să le asigure supraviețuirea în condiții social-politice și economice neprielnice? Istoricii Bisericii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proiectarea formării personalității umane cu ajutorul influențelor educative concepute rațional? Putem asimila mănăstirea cu o școală autentică? Existența unor „școli mănăstirești” începând din veacul al VI-lea nu dovedește, oare, diferențe radicale între cele două instituții? Nu cumva simbioza numită „școală mănăstirească” se baza pe un compromis funciar menit să le asigure supraviețuirea în condiții social-politice și economice neprielnice? Istoricii Bisericii au tendința de a aprecia doar dimensiunea moral-religioasă a curriculumului monastic; în schimb, istoricii educației și ai învățământului atribuie mănăstirilor rolul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secolul al VI-lea, „mănăstirile erau tot atâtea școli, în sensul larg al cuvântului”2. Exista, desigur, un hidden curriculum, un null curriculum și un phantom curriculum care animau viața și formarea creștinilor. Dar a existat, pentru educația și instrucția mănăstirească, un curriculum formal, adică un autentic written curriculum? În mănăstiri se învăța știința practică a ascezei care conducea spre știința teoretică a contemplării 3. Cassian susținea că coenobium este o școală pregătitoare (iuniorum schola) pentru școala de grad înalt care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
XVII, Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., p. 531), Cassian scria: Die primis coenobii scolis ad secundum anachoreoses gradum tendere („Din prima zi de școală monastică, să se tindă către cea de-a doua treaptă, a ascezei”). 5. Despre școlile mănăstirești, în general, vezi colecția lui G. Bardy, „Les origines de l’école monastique en Occident”, Sacris Erudiri, V/1953, pp. 86-104; pentru completare (cf. Riché, op. cit., p. 339), se pot consulta: Vita Fulgentii (Vie de Saint Fulgence de Ruspe, traducere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
americane ale acelor vremuri își desfășurau activitatea imitând școlile europene clasice. Or, învățământul european tradițional se născuse și se dezvoltase în strânsă legătură cu sistemul ecleziastic. Primele școli europene din era creștină au fost, cum am arătat, școli ecleziastice și mănăstirești, a căror misiune era formarea de slujitori „profesioniști” ai altarului: școală a convertirii la creștinism și a răspândirii moralei creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice aveau o misiune precisă, care a permis stabilirea unui plan de învățământ riguros și universal
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în 1842-1843, 1847-1848. Atașat „partidei naționale” din Moldova, fruntaș al mișcării liberale, ia parte la evenimentele ce au loc aici în 1848, către sfârșitul lui martie. Director în 1849 în Departamentul Dreptății, va fi numit în 1854 vornic al averilor mănăstirești. În 1855 a fost ales președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași. În același an este trimis, împreună cu C. Negri, de domnitorul Grigore Al. Ghica, la Constantinopol, în chestiunea spinoasă a averilor mănăstirilor închinate. Întors la Iași în
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
, Alexandru (1822 - 27.VII.1881, Novaci, j. Gorj), poet, prozator, dramaturg și traducător. Fiu al lui Antoniu Pandele, slujbaș, apoi comerciant în București, P. nu avea prea multă învățătură și a ocupat funcții modeste la Comisia Documentelor Mănăstirești, la Consistoriul Eparhiei Buzău (1864) ori la Arhivele Statului din București. Cu o carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără bani, s-a dedicat compensatoriu scrisului. De-a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
Vulpii este, în fond, o poveste de dragoste desfășurată în peisajul exotic al capitalei otomane din anii 1863-1865, locul fiind și teatrul eforturilor întreprinse în special de Costache Negri pentru recunoașterea definitivă a Unirii Principatelor și pentru acceptarea secularizării averilor mănăstirești. Acțiunea are un ritm alert, grație și elementelor de roman senzațional (iubiri interzise, asasinate plătite, contrabandă cu arme, spionaj, răpiri, evadări etc.), iar decorul, fie că este vorba de Măgura Vulpii, de București ori de cosmopolitul și pitorescul Istanbul, vădește
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
și manuscrise inedite, studii de istorie literară și folclor, memorialul de călătorie Câteva ore la Snagov. Primește în acești ani funcții înalte: director (1862), apoi ministru al Cultelor (1863) și ministru ad-interim la Externe. Se implică în problema secularizării averilor mănăstirești, interesat de posibilitatea folosirii veniturilor pentru propășirea culturală; are o atitudine potrivnică guvernului, ceea ce îl determină să-și dea demisia din minister. Își argumentează poziția în broșura Étude sur les droits et obligations des monastères roumains dédiés aux Saints-Lieux d
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
13.V. 1806, Buda), istoric, filolog și traducător. Este fiul Anei (n. Neagoe) și al lui Stoia, protopop. Familia Micu a primit numele Klein (Clain) de Sad în urma înnobilării episcopului Ioan Inocențiu, fratele tatălui lui M. Elev excepțional al școlii mănăstirești din Blaj, Maniu, călugărit sub numele Samuil, este trimis în 1766 la Viena pentru a studia filosofia și teologia. Audiază și cursuri de economie, fizică, matematică, formându-și o cultură vastă, conformă cu aspirațiile sale, dar și cu principiile iluministe
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
intitulată „Areopag” discută exigențele mărturisirii Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis grecească). Lipsită de această finalitate, recuperarea arhivistică a monumentelor tradiției riscă să transforme Biserica într-un muzeu de antichități. Adevăratul creștinism se descoperă și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
universalitate”. Cu rădăcini în lumea „de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi că, între secolele al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unele cazuri de vagi preocupări matrimoniale 1? Vom continua să ne îmbătăm cu vinuri nobile și apă rece la mese rotunde despre ecumenism, organizate pe cheltuiala Comunității Europene? Se cuvine poate să ne resemnăm, dată fiind degradarea vieții parohiale și mănăstirești din ultimii ani? Să acceptăm oare fără reproș criza de comunicare a ierarhiei bisericești cu elita laicilor creștini din România, socotind că nici un demers cultural și duhovnicesc din partea tinerimii ortodoxe nu va conduce la o adevărată renaștere spirituală? Nimănui nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aceleași surde nemulțumiri față de o nemiloasă exploatare. Situația s-a înrăutățit sub fanarioți (1711-1821). Pe lângă servituțile economice - care, de fapt, însemnau sărăcie lucie -, țiganii sufereau din cauza unui statut social inferior. Ei erau robi lipsiți de drepturi pe feudele boierești sau mănăstirești. Până la legea dezrobirii țiganilor domnești și mănăstirești dată de Mihail Sturza în Moldova (1844) și de Alexandru Ghica în Țara Românească (1845), nelegiuirile n-au cunoscut vreo împotrivire oficială. Zece ani mai târziu, țiganii vor cunoaște aceeași izbăvire în ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]