533 matches
-
Autorului ÎNCĂ VISÂND Încă o zi mi se strecoară printre degete cu unduirea vâscoasă a omizii cap-coadă pântec amorf nedeslușită transparență-n care mai întrezăresc printre spasme un rest din verdele speranței înghițit pe nemestecate și-mi înfloresc pe limbă mărăcini tot așteptând să cadă iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și răcorește rotunjimea de hangiță învăluindu-mă -n fuiorul de lumină sub care redevin cutezător descifrând în taina hărții peretelui scorojit de soare peste zi poarta
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > PE DRUMUL NOPȚII Autor: Anne Mărie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului prin ține am călcat pământul prin mine l-am fărâmițat deasupra și dedesubtul răsuflării cresc mărăcinii trandafiri ici colo crinii așteaptă primăverile și verile obosite de taine totuși câmpul este plin de maci locul meu unde este Doamne și unde să mai cresc pe pamant pragurile scunde întâlnesc nodurile frunții sub un maldăr de cuvinte blocate
PE DRUMUL NOPŢII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371542_a_372871]
-
cap,dar își zise că trebuie să fie calm. --Bine, rezolv eu problema asta cu lotul din baltă, dar acum, hai să mi le arăți pe cele din câmp! Așa era cum îi spusese maică-sa. Terenuri nelucrate, cu buruieni, mărăcini, mult pelin și porțiuni bătătorite de căruțe și tractoare. Chiar atunci trecea unul cu tractorul. Mărășteanu a sărit în fața tractorului cu mâinile ridicate, amenințând cu pumnul și urlând: --Înapoi! Înapoi, nemernicule! Nu vezi că ai călcat pe o proprietate privată
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
din grâul cel mai curat ! Unele, mai din greșală, pe lângă drum au nimerit : Sub călcătură de picioare și păsărescul ciugulit... Altele pe loc pietros, pământ puțin...au răsărit, Dar neavând o rădăcină, sub arșiță, s-au veștejit... Alte semințe-n mărăcini, din mâna lui s-au prăvălit... Spinii crescând, după o vreme, spicele-au înăbușit... Altele-n pământul bun, au ajuns și au dat rod Bucurând semănătorul și săturând un norod ! Una din ele-a dat 100 ; alta a dat numai
PILDA SEMĂNĂTORULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374031_a_375360]
-
aduci de pe mormânt trei flori, Îți faci un drum până la cer din spini, Cu trepte stând ca niște palmi de crini. Și te răsfir, și mă prefir, așa... Luna curgând de pe un colț de stea... O, dă-mi lumini și mărăcini de pus Pe pieptul meu, cănd zbori din el prea sus! Cuvântul meu, în palmă mea vei stă, Pe ochiul meu să te-nvelești perdea, Cuvântul meu, cuvântul meu, e greu Cu iadul tău pe iadul meu, mereu... Noi doi
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]
-
Acasă > Strofe > Valori > UMBRĂ UNUI CLOPOT Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului La umbră unui clopot vechi Încă mai crește iarbă gri, Cu mărăcini, perechi-perechi, Jilavi de ploi prea străvezii. Se-aude susurul discret De ape limpezi din izvor, Chemând toți cerbii-n menuet Să se adape-ncetișor. La umbră unui clopt vechi Stă poartă nalta, că din lut, Șoptind iubirii în urechi De colbul
UMBRA UNUI CLOPOT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375595_a_376924]
-
Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline cu mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Nu putea ști ce reacție vor avea câinii la apariția în
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
în afară de eu eu le arăt că am semne pe mine trei scaieți trei arbori de sequoaia răsturnați în mizantropia râurilor trei barde și un pod de cornul taurului pe piept tobele bat în tîmpla lunii cu degete din care curg mărăcini lovindu-mă în față în încheietura atingerilor cum ar trece uliul prin cercul de vrăbii răsturnând cuvântul sub el însuși numai s-ajungă numai sajungă altfel ne întoarcem din noi înșine foame a ghearelor Referință Bibliografica: În pântecul nopții / George
ÎN PÂNTECUL NOPŢII de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345817_a_347146]
-
veșnică euforie bahică. După evenimentele din decembrie (“Nu-i așa c-a fost lovitură de stat?!” mă tot întreba, în timp ce instalam antena), intrase în posesia a zece ari cultivați cu viță de vie nobilă, aflată între două haturi pline cu mărăcini, vie ce aparținuse colhozului. Rămăsese singura vie îngrijită ca la carte. Restul pământului era înconjurat de brusture și ferigi. Cărpănos cum era, în fiecare toamnă, după cules, ca să nu plătească pe cineva din pensia lui de cadru didactic, ara cu
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
în ceruri simt cum se strămută, liniștea pe dealuri e atât de mută! Unde sunt cosașii? Azi prin iarba arsă nu se mai aude șuierul de coasă... Mi-au plecat părinții, pleacă și vecinii și mă ard sub pleoape spinii, mărăcinii; drumurile odată dintre ei și mine doldora de viață sunt tot mai puține! Tu să-mi ierți durerea din poemul scris- m-am visat Acasă? fie-mi visul vis... M-am visat Acasă, Doamne, până când mă visez acolo singur și
CÂNTEC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347386_a_348715]
-
poieniță cu solul arid. - Cred că am greșit adresa, - se consolă de pustietatea ce trona în deplinătatea sa. - Iată ce-a mai rămas din plaiul tău natal! - tună o voce din Cer. Însetat, înfometat, amărât, dezamăgit și însângerat de la țepii mărăcinilor, străbătu pe rând zone sălbatice, de nerecunoscut. Dispăruseră satele și lanurile de grâu și porumb ce altădată se legănau în adierea caldă a vântului, apele secaseră, dealurile zăceau sterpe, iar versanții despăduriți alunecaseră la vale. Cu cât înainta cu atât
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
Te prind de mână: nu privi-napoi! Nu fă greșeala fără de scăpare, Urcăm Golgota asta, amândoi! Ți-e drumul greu, primejduit, picioarele ți-s aprig scrijelite dar chipul tău e luminos și privirile-osândite! Și de-o să cazi cu fruntea-n mărăcini lasă-mi, povara frunții tale! O cruce, fie și din spini să-ți duc pe-a vieții înspinată cale! Când soarele se va ascunde și de durere n-o să-l vezi, să-ți fiu alături, o lumină, și în lumină
ACELAŞI DRUM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348954_a_350283]
-
aveam de adunat rezervă de hrană pentru gâște și porci, până la prânzul din ziua următoare. O bună parte a prânzului o pierdeam însă cu o problemă care pentru mulți ar părea rușinoasă, dar nevoile s-au născut fără rușine. Scoteam mărăcinii din picioare, “adunați” în după amiaza zilei precedente și dimineața zilei respective. De multe ori îmi înfășurăm picioarele în cârpe sau mergeam pe varfete sau călcâie, după cum era situația. Încălțămintea mea se rezuma la o pereche de opinci din piele
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 3) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346978_a_348307]
-
de azi, putea fi hrana (de lux) a unei zile întregi pentru toată familia. Era o modalitate de a înlocui o ciorba de verdeturi sau nelipsitul lapte, (atunci când era) dar și norocul meu de a scăpa o după amiază de mărăcini. Ca în orice sat al acelor timpuri erau și anumite lucruri rare. Unul dintre ele era “Autobuzul” sau “Rata” cum se spunea atunci, unicul mijloc de transport care aducea acasă “orășenii” odată pe săptămână, joia. Joia, era ziua când, cu
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 3) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346978_a_348307]
-
îndrept, tot mai ostenit și împovărat, spre poarta aceea mirifică, prin care voi trece pe tărâmul celălalt, în lumea de vis și de dor a tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Înainte este doar un hățiș plin de mărăcini, în urmă vreau să las măcar o potecă, dacă nu voi putea mai mult!” (Alexandru Stănciulescu Bârda - Scrisoare Pastorală). De mai bine de unsprezece ani încoace, la aceeași editură apare și o publicație bilunară care se numește “Scrisoare pastorală” și
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
este mai mult de neviață. • Trăim prin reguli. Nu respecți regula, apare greșeala. Uneori sunt trist, alteori vesel - fără vreun motiv anume. Oamenii nu știu să aprecieze ceea ce au; li se pare important ceea ce nu au ... În viață te-nțeapă mărăcinii și te-agață spinii, dar mergi înainte. Ca bătrâni ne-așteaptă Lopaciov și Gropaciov, iar ca medicament: Cimitirol! • Să te ții de pahar / să nu cazi ... Ziua de Apoi va fi in viitor, iar Viitorul va fi în apus. Faci
AFORISME DE VIAŢĂ (I) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348415_a_349744]
-
vară. Apoi am rarit-o. Prietenii sunt și ei plecați în alte țări, părinții nu mai sunt, rudele sunt prinse cu ocupațiile lor... Peisajul îmi lipsește totuși! Mi-e dor de câmpurile cu porumb și grâu de pe marginea șoselei, de mărăcinii de la marginea satului, de iarbă uscată de căldură din șanțuri, de "nea" Sandu și "tușa" Tudora, "tata" Floarea, "moș" Marin... Nu doar "madame, monsieur". Mi-e dor să spun : "Mi-e dor!" Cu toate ca Belgia e o țară primitoare și bine
UN TALENT ROMANESC IN CAPITALA BELGIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345010_a_346339]
-
Spunând-Ajunge! -Pân-aici! Noi vrem mai bine/ Că-i normal. / Pentru noi toți. Pentru cei mici/ Dacă tăcem/ Noi suntem lași!/ Ne mulțumim cu cât ieșim/ După o pâine-n alte țări?/ Ca să muncim pe la străini./ Câmpiile s-au pustiit/ Și mărăcinii le-mpânzesc./ Pădurile s-au devastat/ Iar casele se pustiesc./ De ce-au murit acești soldați?/ Cum să nu plângi/ Când vezi că-i scris„Necunoscut”-soldat român/ Suflet curat de Dumnezeu trăiești știut/ Să-ți răsplătească jertfa ta/ Cu
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
se hrănea cu dor, se tămăduia cu dor, găsea sprijin în Pronie, nu-i trebuia nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit, deja cu brațe slabe și vedere istovită, depășise imposibilul. Ochise o pasăre
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
scris, iubite, Scrisori trimise aievea și-acum mucegăite. Caietul meu de suflet de dor s-a învechit. Și colile dintr-ânsul de timp s-au gălbenit. În cartea-mi, trandafirul s-a transformat în spini, În a mea amintire rămas-au mărăcini. Bucata-mi de suflet oare unde s-o caut? E greu. Spune-mi unde-i ascunsă, s-o pot găsi doar eu. Iar masa unde stăteam de vorbă, așezată-n pridvor, A-mbătrânit si ea, pierdutu-și-a un picior. Timpul trecut-a
ANII NOŞTRI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377992_a_379321]
-
-i cu ,, R “ la o adică, Lui de toate-i este frică, Fiindcă nu știe să zică, Nici macar că-l cheamă Rîca! Cucul Cucul veșnic a uitat Unde puiul și- a lăsat Poate-n cuib pe la străini Sau poate prin mărăcini! De -aceea de vreme multă, Singura jalea lui și-o canta! Rici-Arici, Prinre tufe mari și mici Far-a ști mă înțepai La picior, de un arici, Pare-a fi un ghem de scai, Pripasindu-se pe-aici, Ca să caute
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 CONTINUARE de TELA MOCANU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375897_a_377226]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ȘI MĂRĂCINII SUNT FRUMOȘI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://www.cuvantul-ortodox.ro/.../moartea-iisus-hristos.../ țip în mine ca o pasăre care și-a răscolit aripile în van atâtea vise
ŞI MĂRĂCINII SUNT FRUMOŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375166_a_376495]
-
cu răsărituri apetisante țip înlăuntrul meu ca un abecedar fără coperți calm mă înșir literă cu literă sub talpa ta păcălindu-mi inima că pot iubi pământ fără ca din el să răsară alte și alte rădăcini pline de spini și mărăcinii sunt frumoși undeva pe fantomele câmpurilor din jurul Bucureștiului nu știu țărmul acelei mări înnegurate dacă prinde aceleași rădăcini aceiași spini și aceiași mărăcini zgribuliți de adevărul nisipului din aripile îngerilor care au uitat să mai zboare ------------- oricum crucea tot spre
ŞI MĂRĂCINII SUNT FRUMOŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375166_a_376495]
-
că pot iubi pământ fără ca din el să răsară alte și alte rădăcini pline de spini și mărăcinii sunt frumoși undeva pe fantomele câmpurilor din jurul Bucureștiului nu știu țărmul acelei mări înnegurate dacă prinde aceleași rădăcini aceiași spini și aceiași mărăcini zgribuliți de adevărul nisipului din aripile îngerilor care au uitat să mai zboare ------------- oricum crucea tot spre cer ridică spinii acelei trădări pe care în fiecare granulă a timpului pământean o reînviem rostind trupul cuvântului care rănește curcubeul alb poate
ŞI MĂRĂCINII SUNT FRUMOŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375166_a_376495]
-
al doilea” Adam, Hristos (I Co 15, 22, 45), tocmai într-o discuție a morții Sale. Prin lemn, Noul Adam dă o „nouă folosire” a morții — așa cum îi place să spună sfântului Maxim — una făcătoare de viață.>> Referință Bibliografică: și mărăcinii sunt frumoși / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ŞI MĂRĂCINII SUNT FRUMOŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375166_a_376495]