284 matches
-
administrarea statului, directă sau prin intermediul latifundiarilor moșierești ori mănăstirești. Fiecare proprietar, răzeș sau moșier în cazul nostru, inclusiv statul prin pădurile învecinate Sânzănești-Muncelu-Corobănești sau Cociuba, era interesat să-și protejeze pădurea și să o exploateze rațional. Îmi aduc aminte, copil mărișor fiind, când mă lua tata să aducem lemne din pădure (pădurea noastră fiind în capătul de sus al ogorului de pe Dealul Lesa), eram impresionat cu câtă atenție ocrotea pădurea. Nu l-am văzut niciodată tăind un arbore viguros, ci numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
căni de apă și lăsăm să fiarbă la foc domol timp de o oră. Adăugăm mirodeniile, pastă tomată, merele tăiate felii subțiri, zahărul, cimbrul, usturoiul tocat și lăsăm să mai fiarbă puțin. Dăm deoparte, scoatem peștele într-un vas mai mărișor, sosul se pasează în alt vas, dăm gust de sare, piper și dacă mai trebuie, pastă tomată. Punem vasul la fiert și, când clocotește, adăugăm o lingură de făină dizolvată în apă rece, mai dăm câteva clocote. Turnăm sosul peste
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
300 ml de apă. Separat într-o cratiță fierbem o cremă dintr-un litru de lapte, trei linguri de amidon și o esență de lămâie. Lăsăm crema să dea două trei clocote și dăm deoparte. Într-un vas yena mai mărișor punem jumătate din compoziția de pesmet înmuiat, peste pesmet turnăm jumătate din crema albă, peste cremă punem restul de pesmet, iar deasupra turnăm restul de cremă albă. Peste cremă turnăm un sirop fiert, făcut dintr-o cană de apă, 200
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
săturam de bălăcit și înot, ne apucam și băteam cu pietrele în apă, apoi unii în alții, de pe un mal pe alt ul ori într-un anumit loc, să ochim, să chitim, cum spuneau u nii dintre noi, cei mai mărișori. Hai, la chitit ! Dar chititul cu consecințe nefaste, pentru noi și mamele noastre, erau momentele când pietrele aruncate nimereau în diferite părți ale corpului nostru. Ne alegeam cu capetele sparte, ochii învinețiți, șchiopi din lovitura picioarelor ori bandajați tocmai la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
burta. n am uitat, totuși, să las ceva pere și pentru mama, să o îndulcesc și pe ea, că prea era amărâtă săraca. De amintiri se leagă și o altă faptă copilărească, tot din perioada culesului fructelor. Eram ceva mai mărișor și aveam în grijă recoltatul de pe copacii din chiar bătătura casei noastre, doi vișini, trei cireși, patru meri trei peri, fiecare la timpul lor, dar cu efort minim, gândeam. Încă din timpul vacanței de Paști am și cotrobăit prin podul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un capăt la altul al rândurilor, avea în atribuții să observe dacă nu cumva am tăiat vârful plantei o crotite, și dacă găsea așa ceva, îndată eram pedepsiți; ni se tăia ziua de lucru. Îmi amintesc cum atunci când am devenit mai mărișor, cam prin clasa a VII-a primară am format o echipă de vreo 12 inși și am plecat la muncă tocmai în inima munților. Veneam acasă odată la o săptămână, de obicei duminica. Să ne luăm hrană, să ne schimbăm
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o vizită lui M. Sadoveanu. Trimite un om să anunțe, primim răspuns că suntem așteptați și într-o seară de august pe la ora șase suntem primiți de familia Sadoveanu. Scriitorul, doamna și copiii, Lia, Miti și Profira, care erau mai mărișori. Scriitorul, om voluminos și cu înfățișare impunătoare aproape rece, cu privirea severă. Cucoana Catincuța, bunătatea personificată, copii demni, Lia cam de vârsta mea, 16-17 ani, cu ochii frumoși, albaștri. Vizita noastră a durat două sau trei ore. Comino și Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
6 sau 8, stradă care de la Episcopie merge la vale spre cartierul Corni sau mahalaua ungurească, locuită de o populație de rit catolic adusă, se zice, de către Ștefan cel Mare ca lucrători pricepuți la plantarea viilor. Aveam aici o cameră mărișoară cu priveliște plăcută asupra orașului și dealului de la răsărit. Era în priveliște, îndeosebi iarna, oarecare tristețe, însă noi eram tineri și viitorul înaintea noastră. Eu lucram foarte mult și faptul acesta ne crea cele mai plăcute mulțumiri sufletești. Multă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la Cabinetul nr. 3. Am făcut chiar eu instrucțiunea acelui asasinat, în adevăr îngrozitor prin execuțiunea lui: aproape o întreagă familie de lipoveni a fost măcelărită cu toporul: tata, mama și un copil mic în pat, iar 3 copii mai mărișori pe scânduri. Nu a scăpat decât un băiat de 13 ani care dormea jos, în prăvălia de ceainărie. Motivul crimei a fost furtul, fiindcă totul era răscolit în odaie. Nu s-a putut preciza ce anume s-a furat. Un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dansatori și-și fac planuri de nuntă. Bătrânele se așază pe iarbă și comentează stilul tinerilor de-a se îmbrăca, de-a se comporta, de a-și trăi viața lor, lipsită de griji. Noi, când ne-am ridicat ceva mai mărișori, socotindu-ne intelectuali (în devenire) ne întâlneam în centrul satului și porneam ceva mai târziu la horă. Observându-ne grupul, fanfara abandona cântecul de dans și ne onora c-un marș de toată frumusețea. Cine era ca noi! Toate privirile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În arătarea care-i stătea În față pe cântărețul bisericii, bătrânul cu vocea cea mai frumoasă din ținut. Din buzele uscate ieșea un hârâit răgușit, aproape neomenesc. De la el aflase că toți copiii, de la pruncii de câteva zile până la cei mărișori, fuseseră Închiși Într-o colibă căreia Îi dăduseră foc. — Au bătut ușa În cuie și au tras cu săgeți aprinse În acoperișul de paie. și râdeau, blestemații... Eu eram În pădure să aduc lemne. Am auzit caii și urletele lor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acum, sub vigilenta supraveghere a celor trei bravi ostași români, mărșăluiau spre punctul de îmbarcare, adică spre gară. Drumul a fost obositor, anevoios, stresant. Calabalâcul pe care mama îl strânsese în grabă mare și ni-l repartizase nouă, celor mai mărișori, nu era chiar atât de greu. Însă bagajele acestea erau legate de mama cu niște sfori, cordoane și capete de funii pe care noi le-am trecut peste umeri pentru a face totul mai ușor de cărat. Ne dureau umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost la Arhivele statului, Bulev. Tudor Vladimirescu No. 46, Apart. 15, Iași 4. El Îi om cum se cade și vi le-ar Împrumuta ca să le copiați și să le restituiți. Casa de la Bogata o am pictată dar Îi tablou mărișor, voi aduce un fotograf s-o fotografieze și să v-o trimit. În ziua de 3 mai 1970 am fost la Televiziune la Suceava, luat de Dl. Ciornei . Și s-a anunțat de 2 (ori, n.n.) că se va da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de hectare de culturi. În anii ce vin, pe lângă canaluri, se intenționează crearea de sute de fântâni arteziene în stepe. 6 Iunie Copii. Două fetițe stau de vorbă cu Valeria. Una e la școală. Cealaltă încă nu (6 ani). Cea mărișoară mai bine îmbrăcată; a doua mai sărăcuț. Dorința lor e să se facă sanitare ori aviatoare, căci "va fi război", din pricina Americanilor și Nemților. Foarte drăgălașe și prietinoase. Oferă flori. Am să vă aduc și eu bomboane. Ba, zice cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nouă ani ai pruncului smuls de un vânt ursit pentru a fi supus inițierii devin o justificare din partea povestitorului pentru plâns: „pă unde călca, numai bolovani; unde punea picioru, numai bolovani. A-ncepu să plîngă șî iel pîn munți, copil mărișor, dă noo ani, cunoștea tot”. Chipăruș refuză să se nască, asemenea pruncului din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, motivul acesta fiind, conform lui Lazăr Șăineanu, specific doar basmelor românești. În cunoscutul eseu despre acest ultim basm citat, Constantin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Iftimie a avut un suflet bun ca de înger. Cea dintăi casă care am văzut-o eu a fost casa lui Vasile Sofroni Iftimie, unde m-a născut mama și unde am crescut pîna la 6 ani. Era o casă mărișoară, lungă ca de 5 m și lată de 4 m. Era joasă în pereți. La intrare avea o tindă, care n-avea pod. Cum intrai în casă în stânga era un cuptor mare să doarmă 10 oameni pe el. Cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși oameni din sat. Am eu veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că avea oi multe și a făcut o claie stog de fân mai mărișoară. V.S. Iftime era foarte nătâng. Ca să nu facă armata, a pus degetul arătător de la mâna dreaptă pe un butuc și cu stânga a dat cu barda și-a tăiat degetu. Mama mea sămăna mai mult cu tatăsu, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cel mai spurcat șatrar. În Baea am stat 2 ani la școală și am trecut tot in clasa întâi. În anu școlar 1895-1896 am învățat cu două copile a Dlui învățător Petru Cucescu, [7] un om frumos; pe cea mai mărișoară o chema Aglaia și pe cea mai mică Laurența. Amândouă erau foarte frumoase și au fost învățătoare la Piatra Neamț și amândouă îs în pământ. Și amândouă domnișoarele Cucescu cântau foarte frumos. Și mama lor Doamna Marița și Domnul Petru Cucescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
50 eurocenți ai acces la internet 20 de minute. Cred că este aceeași firmă care le-a instalat peste tot. Spre seară merg în satul din apropiere. Observ case cu ziduri din lut, din chirpici, ca la noi. Un sat mărișor fără nici un magazin, de nici un fel. Vreo patru copii se joacă în spațiul amenajat pentru ei la intrarea în localitate. Bine că mai există copii! Trebuie să precizez un fapt: în toate localitățile din Spania văzute de mine există spații
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
am lucrat, atâta primesc, deci, cartea de muncă - oglinda vieții tale. Asta este cel mai mult. N-am ce să comentez, n-am ce să spun că m-o dat, sunt foarte mulțumit. Singurul lucru, că am o pensie destul de mărișoară... mă deranjează că nu se țin ăștia de cuvânt, cu indexările, cu nu știu ce, cu salarii și de pensii, că trebuia s-o fi avut mai mare. Da’... și vă mai spun una și cu asta terminăm și îmi mai puneți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mesei, iar la etajul 1 și 2 erau câte 4 camere, mai bune la primul etaj și mai proaste la al doilea, pentru că erau mai mici datorită acoperișului înclinat care reducea din suprafața camerelor. La etajul 1 era un hol mărișor cu o masă, unde ne petreceam o bună bucată din timp cu pictura, sau cu un pahar de vorbă. Prima tabără la Moldova Nouă am avut-o tot sub organizarea d-ui Vintilă, îmi aduc aminte că era cazat la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a fi concepute actualele case de copii, "se vor primi gratuit toți copiii a căror familii nu sunt în stare a solvi retribuțiunea obișnuită". Aici, "copiii cei mai mici vor fi nutriți, curățați și feriți de orice vătămare; iar copiii mărișori, pe lângă acestea: 1) se vor deprinde cu rânduiala la ascultare și moralitate; 2) se va face cu dânșii oarecari încercări la lucru manual și la învățătură prin intuirea de obiecte plăcute; 3) se vor exersa, conform cu etatea, la învățarea citirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și Întâlnit odată și [m-a] luat cu el În mașină ca să-mi arate, În casa de odinioară, cu soția amazoană codoș lâtă la dușmani de un soț reformator al viitoarelor gene rații, să-mi arate pe băieții lui, acum mărișori și educați de un profesor-preot În spiritul dreptei ortodoxii; să-mi arate apoi biserica măreață de pe Colentina, cu cinci turle, ridicată din râvna lui aposto licească și cu gologanii precupeților din Obor care dau lipsă la cântar; să-mi arate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pavel, Epistola către evrei, 13, 4 AM CUNOSCUT DE APROAPE BUCUREȘTII DE ODINIOARĂ AI femeilor galante, cum le spune Brantôme, cronicarul lor indiscret și imprudent din Renaștere. și asta Încă din fra geda mea copilărie, căci sunt născut și crescut mărișor În mahalaua deo cheată a Gorganului, cu dumbrăvile ei ademe nitoare și ispiti toare, fiindcă erau presărate - la fel ca gră dina fermecată a vrăji torului Klingsor din Parsifal - cu cele mai dulci și otrăvitoare flori vii de pe lume, anume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tinerii mult timp după aceea. Bune-rele, erau distracția adolescenților din vremea aceea, lipsiți de televiziune și discoteci. Toate bune, dar nimic nu era gratuit. Iar noi nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era „blatul”, intrarea clandestină. Eram un grup mărișor de elevi, majoritatea de la internat, dar și câțiva din afară, cum era Dorel Moțoc și Butnaru Leandru, cărora le plăceau fiorii aventurii. Cunoșteam toate intrările dosnice la unele cinematografe cât și la Casa Populară și devenise un titlu de glorie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]