288 matches
-
tuturor. În situația dată, Vasilica avea responsabilitatea încredințată și asumată să vegheze ca treburile casei să se desfășoare cât mai bine, fără niciun fel de întâmplări neplăcute. De fapt, obligația aceasta îi revenea în mod firesc, ea fiind cea mai mărișoară prezență între cei mici pe parcursul unei zile. Ea le rânduiește pe toate, ea îl verifică pe Ionuț dacă și-a făcut temele și îl trimite la școală, ea le împarte celor mici suplimentul. Bine-nțeles, când acesta era, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am crescut În spiritual credinței În Dumnezeu. De la cinci ani știam să citesc și primele cărți care mi-au căzut În mînă au fost cărți religioase. Mama mea era foarte credincioasă și pe mine și fratele meu, care eram mai mărișori, ne trimitea În fiecare duminică la slujbă la biserică. La Întoarcere discutam despre ceea ce ne citise preotul din evanghelie și despre comentariile pe care le făcea la sfîrșitul slujbei. Ajunsesem să cunosc multe lucruri despre religie și respectam cu sfințenie
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Găuri Negre, gunoierul Universului. Eva: Proiecție! Noi, Pămăntul și Sistemul nostru Solar, ne aflăm în “Galaxia Calea Lacteiei”. Priviți punctul luminos, căt de mici suntem, un fir de praf într-un Univers infinit! Galaxia în care ne aflăm este destul de mărișoară; are un diametru de 100.000 ani lumină, cu aproximativ 3000 de miliarde de ori mai mare decăt cea a Soarelui nostru. Galaxia noastră împreună cu vecina, Galaxia Andromeda cu vreo 2000 milioane de stele, au împreună în atracție gravitațională peste
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult prea ocupat cu scosul lemnelor pentru alții de prin pădurile din preajma localității lor de baștină. Bătrânul avea o vorbă a sa: Tăicuță. Iar, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pelicani, din cei mai mașcați. Flămânzi - de nici nu puteai săți Închipui, cum, o ființă, fie, ea, și pelican, poate să Îndure o asemenea flămânzenie! Și, de Îndată ce au zărit, pe sol, acea uscătură, care acum semăna cu o fostă, mai mărișoară, broască țestoasă, urgent veni În picaj, o apucă În gura-i cât o treucușoară de pe la fântânile lipovenești de pe nu tare departe de Dunăre, și lată cât niște lopățele pentru mânat barca, și se pierdu, cu ea, În zare, spre acolo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
parte a șarpantei catedralei din orașul italian Siena. 14. La ușa lui Poenaru a bătut degeaba. Nu i a răspuns nimeni. Dar, cum dinăuntru se auzea muzică ritmică însoțită de niște țăcănituri metalice, a intrat. Poenaru ocupa o singură cameră, mărișoară, cu un singur divan în ea. Într-un colț al camerei, lângă patefonul pus direct pe podea, o fată blondă bătea step, la disperare. În colțul opus, o altă blondă spăla ceva într-un lighean alb. Poenaru se odihnea pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
câștige de prieten, l-au întrebat: în ce an s-a născut? Deci, a urmat Cornel Braiu: povestește tătuca, precum că el le-ar fi răspuns: am fost adus pe lume, taman când venise în Țară, Vodă Cuza. Și eram mărișor când, Domn puternic și liberator și gospodar s-a rânduit Vodă Carol Întâiul Și acei tovarăși care umblau cu colectiva s-au mirat tare, făcând din buze: Țțț! Și iar Țțț! apoi i-au zis că: să trăiești, Moșule Braiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-au datu pe mâna ficiorului dumitale să o aducă, care să o bei sănătoasă. Pentru ciuboțele ce am trimes nepotului Răducanului scrii dumneata că-i sânt strâmtișoare, ce să facu: mi-au părut rău, dar îi voi face mai mărișoare altele. Și iată că ți-am trimes 2 sfeșnice, pe care am dat 2 lei polu. Să fii dumneata sănătoasă. A Dumitale soru, Catinca Racoviță...” După această încheiere a Catincăi, m-am oprit. Privindu-mă scurt, bătrânul m-a întrebat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca fetele... ia-l pe ăsta mai rotund, aruncă de-acolo, de unde încep trandafirii. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
biserica adevărată. Dar tot s-a întâmplat o minune... Au crescut stuful și papura pe malul gropii pentru fundație și sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă... - Cum sunt pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii mai mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și-i trebuie vreme să se-nvețe cu dumneata..., că pe urmă merge singur, de te minunezi. COSTEA: M-oi descurca eu, om bun. DĂNILĂ: Și cum anume, rogu-te? COSTEA: Mai ușor nici că se poate. Îl trag ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la-ndemână o ulcică de vin din care știu că-i place să guste. În timp ce se pregătește patul, intră Fata, cu o oală mărișoară și cu o ulcică, ambele smălțuite.) Ai venit, fată? Uită-te-n dulăpior și scoate o tabla, pe care să pui oala și ulcica. Scoate și-un ștergar mai mic. Aud glasuri și pași; înseamnă că s-apropie drumeții noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ofițerul său executant. ― Ce crezi? ― Nu știu. Un antrepozit, poate. Dacă n-o fi o parte dintr-un sas mult mai complicat. Da, este trebuie să fie! Tocmai am trecut printr-o ușă dublă, iar acesta este adevăratul sas. ― Cam mărișor pentru un simplu sas de decompresiune, zise Lambert. ― E o supoziție. Dacă locuitorii acestei astronave erau la scara navei lor, ca noi în raport cu Nostromo, un sas de această anvergură nu este o extravaganță. Dar recunosc că ideea antrepozitului are mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
astea, situația mă enervează mai mult decât ar trebui. Cu cât mă învârt în cercuri mai pretențioase, cu atât întâlnesc mai puțini bărbați interesați de persoana mea. În schimb, sunt preferata muncitorilor necalificați. Aceștia mă adoră: sunt micuță, am sâni mărișori, fața destul de drăguță, părul ondulat... Unul dintre idioții de pe-aici, pe care - n-o să vă vină să credeți - îl cheamă Tooty, mi-a spus acum vreo jumătate de oră că am un „păr nebun“. Mă uit în jur și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
meditații și atâta risc... care admitere la facultate e mai subiectivă ca admiterea la Teatru... dar nu pricep asta muritorii de rând, din film, din teatru, din reclame sau din vânzarea de case la unul, la altul. Intermedieri. Ia comisioane mărișoare, dar mai mici decât alea de la firmele imobiliare, vânzătorul se bucură că a scăpat mai ieftin, că rămâne cu niște bani în buzunar, mai face o curățenie, își mai cumpără omul ceva pentru noua casă. Știe totdeauna cine vinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-a dus acasă. A anunțat-o pe văduva că vrea să se însoare cu ea (ceea ce a bucurat-o) și se va stabili în țară - ceea ce a făcut-o să îl dea afară din viața ei. Avea o fetiță mărișoara și vroia să-i facă un viitor, ar fi venit cu el în Canada... Dar așa? Părinții l-au ajutat să se întoarcă acasă, dar nimeni nu îl mai vroia. Soția refuză să îl mai vadă - el divorțase de ea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
senin, semn că mâine va fi o altă zi, frumoasă. De când mă căsătorisem, ne făcusem un obicei ca În fiecare an, primăvara, devreme, să cumpărăm câte un purceluș pe care ni-l creșteau părinții mei. Până la Crăciun se făcea destul de mărișor și bun de sacrificat. Într-unul din acei ani când am cumpărat din nou un purceluș să ni-l crească, nu am uitat peripețiile prin care am trecut. Fiul nostru nu era Încă la grădiniță și pentru că nu avea cine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
poliție, de incendiu, taxiuri, toate teleghidate. Era luna martie și afară Încă nu se dezghețase bine pământul. Apăruseră ghioceii și viorelele; Îmi aduc aminte că În drumul de Întoarcere ne- am oprit să culegem ghiocei dintr-o pădurice. Purcelușul era mărișor, arăta bine, Îl alesese chiar fiul nostru; de cum l-am cumpărat l-am și botezat cu numele de Ghiță. Îl băgasem așa cum hotărâsem, Într-un sac, ca să nu se plimbe prin portbagaj să facă mizerie și daune. Nu ne-am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
perseverent În a căuta, ce treabă avea decât să stea pe internet, să-și găsească “perechea potrivită”? Își mută destinația la categoria 40-50 de ani și Își schimbă și modul de gândire: “o să-mi caut una cu un copil mai mărișor, dar să fie serioasă, să am Încredere În ea să fie de casă și să o văd că ține la mine, se implică În gospodărie”. Pe site a găsit și femei măritate care căutau mângâierea unui bărbat fiindcă erau separate
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă duc la prietenii mei după o jumătate de porc destul de mărișor. O iau pe scurtătură și nu mai povestesc cum domnul de la Asociația Nevăzătorilor (unde, peste zece ani, o să mă înscriu și eu) merge tocănind cu bastonul până la prima poartă, cum sună și strigă, cum vin doi bărbați de la nr. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
roșu, conturul mâinii lui Prodan, și atunci cu toții am făcut stânga-mprejur, am luat-o la fugă spre strada noastră, de teamă c-or să se ia după noi, însă ceilalți s-au mulțumit doar să arunce câteva pietre mai mărișoare după noi, din fericire nici una nu ne-a nimerit, și am mai auzit cum Romulus Frunză striga tare că suntem niște cârpe-n cur și avem sângele subțiat ca apa. În dimineața următoare, ne-au declarat război, aruncând în cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
durere mergând mai departe și cum în orice casă cu mai mulți copii părinții doresc să-l facă preot pe cel cu voce mai frumoasă, mama Ileana nu se lasă și-l îndrumă pe Savel la Seminarul din Dorohoi. Distanța mărișoară de ai lui îl mântuie cu dorul de casă, de raiul lăsat în urmă, și când află că iapa i-a îmbogățit cu un mânz, nu mai contenește cu scrisorile să i-l aducă să-l mângâie și i l-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cel care ne-a lăsat în manuscrisele sale amănunte despre moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, povestește în lucrarea “Istoria pentru Sfintele Mănăstiri Neamțu și Secu”, că mergând la Muntele Athos, pe la 1858, spre închinare, a aflat în Schitul Prodromul o parte mărișoară din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul. Interesându-se de la părinții schitului, a aflat că duhovnicul Nectarie de acolo, le-a 68 primit când a fost la Iași de la o bătrână din neamul Mavrocordaților, cu hrisov de la Grigore Ghica voevod, care a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Trecu seara. Trecu noaptea. Trecură alte zile, alte seri și alte nopți. Și alte primăveri, și alte veri, și alte toamne și alte ierni. Și alți ani, trecură atât de repede, încât, când își dădu seama că Blândețea se făcuse mărișoară, de vremea grădiniței, iar, mai apoi, de cea a căminului, se miră, cât de repede a putut să treacă timpul. Mirarea i-a fost și mai mare, când, a descoperit că Blândețea devenise elevă. N-a durat prea mult și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]