2,766 matches
-
conștiința este o apă limpede. Izvorul își sapă matca harnic, uniform, geometric, în jurul unui punct; punctul este centrul, acolo începe și acolo se sfârșește fiecare raționament, fiecare emoție, chiar dacă sufletul naște, inima cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am naufragiat între două intenții, pânza pansează rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă fermoarul? Tata a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El împărțea veștile împăturite pe din patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate cîte sînt ale mele nimic care să-mi fie mai scump și pentru care să am mai multă prețuire, decît acea cunoaștere a faptelor săvîrșite de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
petrecute în vremurile noastre și prin lectura neîntreruptă a celor din antichitate 7; și întrucît acestea toate le-am cumpănit și cercetat cu sîrguință și îndelung, după care le-am strîns laolaltă într-o cărticică, pe aceasta o trimit acum Măriei Voastre. Și cu toate că ea îmi pare nedemnă de a vă fi înfățișată, sînt totuși pe deplin încredințat că, în nobila Voastră bunătate, această operă vă va fi plăcută, considerînd că nu v-aș putea dărui un lucru mai prețios decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru a cunoaște văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaște bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuși principe, după cum pentru a o cunoaște pe cea a principilor trebuie să fii om din popor. Primiți, așadar, Măria Voastră, acest mic dar cu aceleași sentimente cu care eu vi-l trimit; căci, dacă îl veți citi și-l veți examina cu sîrguință, veți afla în el o dorință a mea fierbinte, anume aceea ca Domnia Voastră să atingeți măreția
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-l trimit; căci, dacă îl veți citi și-l veți examina cu sîrguință, veți afla în el o dorință a mea fierbinte, anume aceea ca Domnia Voastră să atingeți măreția pe care soarta și însușirile Voastre vi le făgăduiesc. Iar dacă Măria Voastră își va întoarce uneori privirile și le va coborî din vîrful înălțimii sale spre aceste locuri joase, va afla cît de nedrept îndur o mare și o neîncetată vitregie a sorții. CAPITOLUL I De cîte feluri sînt principatele și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care o poți înfrînge în mai multe feluri și cu ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărît. Principele trebuie să se ferească de aceasta ca de o stîncă în mijlocul mării și să-și dea silința ca faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ce privește chestiunile particulare ale supușilor săi, hotărîrea lui să fie irevocabilă, iar el să-și creeze o faimă atît de mare, încît nimeni să nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În ei singurul crîmpei de cer Înaintea căruia mirarea mea se Încumetase cîndva să numere stelele. Între Sfatul Popular și miliție Aveam paisprezece ani cînd am părăsit definitiv Ră teș tii. Aici Îmi petrecusem vacanțele, În casa din incinta pri măriei. Acolo crescusem, de acolo contemplasem și memorasem În bună parte curgerea luminii. Pe prispa acelei case, erau să mă doboare lacrimile la dispariția bolții de viță ce mă ocrotea În umbra ei și mă apăra de toamna de dincolo. Căci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și i-a pus, comuniști și lău tari laolaltă, să-i cînte Trăiască regele! Atunci umbla Îm preună cu Blidaru, ăsta a rezistat pînă tîrziu, pînă prin ’58, am văzut și eu trupe de securitate grupate la noi, la pri măria din Rătești. Au plecat de acolo spre Țara Codrului... Știu și eu cînd l-au lichidat pe Blidaru. Au trîntit securiștii un chef ca la cîștigarea unui război! Trei zile le-au cărat vin, slănină și cîrnați Geiger și Baumgartner
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
descrii chipul iubirii? Și cum ai putea să-L vezi pe Dumnezeu ?! * Tăcuse. Cu ochii larg deschiși, bătrânul urmărea puntea de lumină care urca spre cer. Într-un târziu, prinse să vorbească, iar glasul lui suna ca un clopot deasupra mării. Și atunci, pentru prima dată, am spus și eu cu el: "Tatăl nostru, care ești în ceruri... " * De atunci, în fiecare seară, când rămâneam singuri, bătrânul începea să-mi povestească despre fiul acelui Dumnezeu al străinilor. Uite, vedeți, I-am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Toader. Și, așa cum i-a fost Înțelegerea cu Petrică, a bătut de trei ori În poarta de stejar. ― Cine bate În poartă cu atâta Înverșunare la așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut al lui Petrică. ― Oameni buni, măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau Îs alții. „Ce părere ai, Undiță? Seamănă Tanda cu Manda sau?... „ Petrică s-a oprit din nou, dar numai pentru câteva clipe, care i-au trebuit pentru a se așeza mai bine pe scaun. Apoi a continuat: „Îi aceeași Mărie, dar nu cu altă pălărie” - mi-a răspuns pezevenghiul de Undiță. „După ce ți-ai dat tu seama că e aceeași patrulă?” „După felul cum Își purta boneta unul din rusnaci și după vârstă”. „Hopaaa”!!! - Îmi zic eu. „Aista Îi isteț
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe tavă? Da, serenisime! O văd și îngenunchez spre a-i săruta pământul sfânt odată cu pulpana Măriei Tale. Că de la Ștefan-slăvitul acest pământ n-a mai avut hodină și nici stăpân! Numai de ne-ar fi ajunsu cu bine la Iași! Că răzașu aista de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se va petrece nici măcar într-un vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Se interzice consumul mustului și al vinului cu desăvârșire. La fel și apa de foc fie ea chiar și de caise sau de pere pergamate, toate animalele și grânele întâlnite în cale se confiscă pentru hrana armiei noastre pospolite. Dar, Măria Ta, să ai în vedere că în fața noastră totul este numai un pârjol, a îndrăznit să-i atragă atenția generalul Potoțki. Călăreții trimiși în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile așijderi, grânele au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pustiit.. Ordinul rămâne ordin, generale. * * * Un plăieș bătrân, cam de ani 75, de loc de prin părțile Hindăului, frate mai mare pârcălabului de la Cetatea Neamțului, s-a prezentat în fața Măriei Sale regele de Polonia, duce de Lituania și suveran de Letonia. Măria Ta! Noi cetatea nu ți-o dăm! Bogății și grâne nu avem într-însa. Dar pușci, sacalușuri, obuzuri, plumbi, bolovani și catran avem câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm pe Măria Ta să nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Aș fi vrut să te fac fericit", o lacrimă i se scurge în apă. Acea lacrimă se evaporă și se ridică la cer. Celelalte scot sunete ca de cristal și se varsă una câte una. Coboară și se ascund în fundul mării, vrând să își îngroape durerea. Ele cântă de acolo, ciocnindu-se de valuri. În urma ei, Veneția petrece, cântând. · · · · Cupele de șampanie sunt așezate pe vârful muntelui cel mai înalt și stâncos. Abrupt și pe care nu trăiește nimic. Acel munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că noi vom putea să-i măcelărim cu bâtele țintuite până când nu vor mai mișca. -Viteazule Amar, dar asta este extraordinar, așa cred că vom reuși să sfârșim lupta cu bine, scăpând odată pentru totdeauna de acești păgâni. -Dacă și Măria ta crede în izbândă, înseamnă că nu ne rămâne decât să așteptăm în liniște ascunși pe toloacă și apoi să zdrobim dușmanul care ne calcă în picioare de atâta vreme. -Trebuie să înțeleg, viteazule Amar, că ai pregătit o socoteală
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nicio comunicare". N-a fost nevoie, căci însăși Maria Voastră ați rezolvat problema și încă foarte bine Cum? zise Împăratul. Și atunci Primul Ministru i-a spus amănunțit povestea de mai sus, pusă la cale de el însuși, conchizând: Vedeți, Măria Voastră, rezoluția problemei date: Oamenii sunt aceia care fac obiceiurile, iar obiceiurile stăpânesc pe oameni!" Încercați acum să spuneți poporului că totul a fost o născocire sau punere la cale și veți vedea că întreg poporul se va revolta și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întinerire a clasicismului "Favonius" cu propriele-i puteri și pe a sa socoteală, în 1926. După 3 ani, față de succesul obținut, este chemat să înființeze o mare Revista clasică, în 1929, pe care a crescut-o legînd-o prin colaborări cu toți mării specialiști din streinătate și pe care o conduce și astăzi. În tot acest timp, unica lui politică: lupta pentru clasicism, nu a șovăit o clipă, ci s-a întețit și mai mult. Afară de cursurile de la catedră Universității din București (unde
Din nou despre N.I. Herescu, când și de ce a plecat din țară? by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/7412_a_8737]
-
plutitor, Gee a declarat că este defapt un yacht. Acesta plutește pe patru platforme, fiecare fiind dotată cu propulsoare pentru a menține ambarcațiunea stabilă pe timp de vremea rea. Construcția este plănuită să se ridice la 65 de metri deasupra mării, ultimul etaj oferind o vedere panomarică. Pe puntea superioară se vor afla spații de relaxare, baruri, magazine și restaurante. Nigel Gee a declarat că ideea sa schimbă preconcepțiile în ceea ce privește arhitectura navelor maritime. ”Prototipurile ambarcațiunilor din viitor sunt adesea constrânse de
Clădirea plutitoare, viitorul vieţii pe pământ () [Corola-journal/Journalistic/68875_a_70200]
-
tot mai mult scrupulele de conștiință... Dac-o fi să îmbătrânesc, știți cum să-mi ziceți ? Să-mi ziceți Moș Virgulă." Ca să explice funcțiile dialogice ale vocativului, de pildă, Gheorghe Doca citează și cunoscutele versuri din „Doină", o dată așa: „Ștefane, Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta...", și a doua oară așa: „Ștefane Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta..." Această vrgulă după Ștefane poate fi înțeleasă gramatical sau stilistic; edițiile Maiorescu nu o au - dar este în „Convorbiri
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]