322 matches
-
treptat, simte că se îndrăgostește. Nu îi spune despre domnul Fei, fostul ei soț. Însă în câteva rânduri face câte o remarcă ciudată: Adevărata sărăcie este să nu ai de ales în viață. Să nu ai nimic de ales în afară de măritiș, de exemplu. Să nu ai de ales, în afară de a fi prostituată sau concubină, să-ți vinzi trupul. Spune asta printre lacrimi. Yu Qiwei o trage mai aproape și o ține în brațe. Se trezește că a devenit nedespărțit de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să mâncăm la umbră de fagi și, dacă nu ar fi fost sfinția sa, am fi ținut-o așa până seara. Dar ne zorea să isprăvim că mai era mult până la Câmpulung. — Câmpul lui Lung, așa îi spunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și să mă amenințe că or să se facă chisăliță pe caldarâm, n-au decât să-și îngrămădească Seconalul până-n tavan - se prea poate să fiu nevoit să trăiesc săptămâni în șir terorizat de gândul că fetele astea puse pe măritiș s-ar putea arunca în fața metroului, însă, pur și simplu, nu pot, pur și simplu, nu vreau să închei un contract prin care să mă culc cu o singură femeie pentru tot restul vieții. Gândește-te numai: să zicem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cedat nici moartă. Până la urmă, tot el a cedat, de vreme ce a băgat divorț. Ducă-se învârtindu-se cu curvele lui, cu banii lui și cu munca lui... Ca și cum ea n-ar fi știut ce-i aia muncă. Nu doar cu măritișul, ci și cu munca o luase din pripă. De la șaișpe ani, da, în fabrica aia de pâine unde o băgase taică-său. În trei schimburi, da, pe bandă și-n gura cuptorului, de te frigeau pâinile la mâini prin palmarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine singură și de capul tău, de-o mie de ori mai bine. Era ca și cum ar fi luat-o de la început cu mai multă minte decât atunci când se prostise până într-atât încât să-și lase baltă școala de focul măritișului, iar numele recăpătat după divorț, Mirela Dogaru, parcă ar fi readus-o lângă taică-său și maică-sa și frățiorul ei Vlăduț, amintindu-i că mai are și familia asta, pe lângă cea a prietenelor. Începuseră s-o viziteze de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici până-n ziua de azi, nu s-au lecuit, ca să-și vadă fiecare de drumul lui. Oricât de rău le-o merge, tot bine le e împreună, dragostea mea, degeaba sărise ea de cur în sus că nu-i trebuie măritiș aici, unde sunt plânsul și scrâșnirea, unde nu te așteaptă nimic, decât numai umilință peste umilință și osteneală adunată peste osteneală, ba taci că-i bine, dragostea mea, păi, cum dracu’, proastă ea că s-a luat după Rafael, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
femeilor li se Întâmpla destul de des un anumit lucru, un lucru care nu le plăcea, un lucru pe care bărbații nu trebuiau să-l suporte (ca și toate celelalte). Orice ar fi fost, părea la o distanță destul de sigură, ca măritișul sau nașterea. Și apoi Într-o zi, la tabăra Ponshewaing, Rebecca Urbanus se urcase pe un scaun. Rebecca era din Carolina de Sud. Avea strămoși care fuseseră stăpâni de sclavi și făcuse canto. Când dansa cu băieții din tabăra vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
totul estraordinar. Oamenii de aici nu vorbesc nimic, mai ales nu politică. Voi trebuie să fi având acolo telegrame cari vă țin în curent asupra scopului // întrevederii, despre care pîn-acum nu știu nimic. Ce se mai întîmplă pe acolo, ce măritișuri și însurători se mai proiectează și pe cine-ați mai îngropat în vremea din urmă? În urâtul care mă lucrează orice știre e interesantă - gazetele puține cari-mi viu în mână le citesc din slovă-n slovă, până chiar și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
văd și de ceilalți copii. Nu era o concepție originală. În toată familia lui Stănică fetele se măritau foarte tinere, cu bărbați desemnați de cei bătrâni. Când o fată ajungea la vârsta de paisprezece ani, vorbea în mod liber de măritiș. Atât de tradițională era această normă, încît nici o fată nu se simțea nefericită, dimpotrivă, orice întîrziere o neliniștea. Fetele înțelegeau trebuința căsătoriei, nu se îndrăgosteau nebunește și iubeau numaidecât pe bărbatul ales pe calea rațiunii. Nu sufereau de altfel nici o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea de mână, și era numai de treisprezece ani, și de mică ce era, nici nu știa bine ce înseamnă măritișul. Noaptea întîi a început să plângă că nu vrea să doarmă singură, fără mă-sa, și a trebuit să rămână soacră-mea. Pe urmă, am luat-o cu binișorul și s-a deprins, dar sărea într-un picior și voia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu ceea ce nu provocă din partea lui moș Costache decât niște mormăituri incredule. Aurica îi vorbi de tragedia fetelor fără noroc și-i povesti întîmplarea unei fete "nici frumoasă, nici deșteaptă", căreia un unchi bogat i-a făcut zestre, înlesnindu-i măritișul. Moș Costache tuși violent și supse țigara, dar nu-și dădu nici o opinie asupra datoriei unchilor. Aglae înțelese că marea chestiune trebuia dezbătută direct între ea și bătrân, și într-o zi se așeză gravă ca un judecător în fața lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din nou în cursul anului 1307 c-un zel reînnoit la ajutorul fostei soții a lui Smiltzus ce-i era nepoata împăratului, ceea ce avu de rezultat că ea veni în capitală și puse la cale în persoană și împreună cu monarhul măritișul mai multor prințese din casa domnitoare. Aceasta îl supără pe Sfentislav cu atât mai mult cu cât tinsese cu mai multă asiduitate, deși-n zădar, de-a se încuscri prin căsătorie cu dinastia Paleologilor. Supărarea sa crescu și mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
golf! și va fi Îmbrăcat perfect pentru acea Împrejurare). LÎngă el, o stewardesă care grozav ar fi vrut să-și petreacă o vacanță cu el: fata era Încă la vîrsta aventurilor, zbura cu avionul și Încă nu se gîndea la măritiș. Dar a fost Întunecată complet de apariția lui Susan; părea puțin speriată, ca și cum ar fi Întrebat: unde m-ați adus? nu recunoștea locurile, Dumnezeu știe la ce se gîndise În ultimele minute. Frumoasă, desigur, nespus de frumoasă acum, cînd le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de bibliotecă, În vreme ce eu le țineam lecții de catehism unor puștani, sora mea mai mare se pupa cu băieți care o mîngîiau peste tot! Asta Însemna că nu mai era pură și castă și că nu va fi fecioară la măritiș? Nu Îi mai da ascultare tatei? Sora mea mai mare care mă ducea la școală cînd eram puști? Le dădea voie unor băieți să-și vîre limba În gura ei larg deschisă? Băieți care pe deasupra mai beau și bere! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aparentă. Se uita uneori la tata cu ochii unui vulcanolog care se Întreabă dacă vulcanul dă semne că o să intre În activitate. Nu era lipsită de experiență, nici În ce privește vulcanii care se trezesc la viață, nici În ce privește avîntul simțurilor. Înainte de măritiș, Își consacrase o bună parte din energie și din adolescență Încercării de a face În așa fel Încît mama ei să-și dea cît mai puțin seama că era Înșelată. Bunicul meu avea o legătură cu sora mai mică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să înțeleagă această rătăcire a minții, Hecuba le cere troienelor să întâmpine cu lacrimi ciudata veselie a fetei : plângeți ca răspuns la cântul ei de nuntă. Casandra îi arată că această însoțire va aduce pierirea comandantului grec : fii bucuroasă pentru măritișul meu regesc [...] regele aheilor, luându-mă, în mine va-ntâlni o soață mai ruinătoare ca Helena. Am să-l ucid și am să-i surp tot neamul, ca să răzbun pieirea fraților și a tatei [...] Acelora, pe care îi urâm mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții din cămin, ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l determine pe Oedip să revină la Teba de dragul Antigonei care a renunțat la perspectiva măritișului din dorința de a împărtăși soarta tatălui ei : Sărmana, jalnic, greu s-a prăbușit, așa/ Cum nici puteam să cred că-mi va fi dat s-o văd,/ Purtând de grijă unui orb, cerșind mereu,/ Rămasă nenuntită, vai, la vârsta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cergi Împletite, vedea totuși cu ochi buni ideea că fiică-sa putea deveni o competentă interpretă a claviaturii, Întrucît plănuia să o mărite cu vreun moștenitor dintr-o familie bună și știa că oamenii rafinați apreciau, la fetele bune de măritiș, anumite calități extravagante, pe lîngă docilitate și fertilitatea exuberantă a unei tinereți În floare. Aici l-a cunoscut Sophie pe unul dintre cei mai mari binefăcători și nași financiari ai domnului Valls: don Ricardo Aldaya, moștenitor al imperiului Aldaya, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
descoperite de-abia în ultimul timp, absolut întâmplător. Într-un cuvânt, despre ele se vorbeau foarte multe lucruri de toată lauda. Dar existau și răuvoitori. Unii se arătau îngroziți când pomeneau de numărul imens al cărților citite de fete. Cu măritișul nu se grăbeau; prețuiau cercurile pe care le frecventau, dar nu peste măsură. Faptul apare cu atât mai demn de relevat, cu cât toți știau orientarea, caracterul, țelurile și dorințele tatălui lor. Era aproape ora unsprezece când prințul sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generalul, deși nu era o persoană prea instruită, fiind chiar, dimpotrivă, „un autodidact“, cum îi plăcea să se caracterizeze singur, era totuși un soț experimentat și un tată dibaci. Printre altele, adoptase sistemul de a nu-și grăbi fiicele cu măritișul, adică de „a nu le sta pe suflet“ și a nu le deranja prea tare cu zbuciumul iubirii lui de tată pentru fericirea lor, cum fără voie și firesc se întâmpla la tot pasul până și în familiile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această inițiativă!) Dar acum, Afanasi Ivanovici, ispitit de noua descoperire, se gândi chiar că ar putea-o din nou exploata pe femeie. Se decise s-o mute la Petersburg și s-o înconjoare de lux și confort. Ratând planurile cu măritișul, îi rămânea altceva: cu Nastasia Filippovna putea face paradă și chiar își putea satisface orgoliul în anumite cercuri. Căci Afanasi Ivanovici ținea la acest gen de reputație. Trecuseră de-acum cinci ani de viață în capitală și, bineînțeles, în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ochii ei și nici la tine nu mai vin. Știi și singur că nu umblu cu înșelăciuni, pentru că întotdeauna am fost sincer cu tine. Nu ți-am ascuns niciodată părerea mea în această privință și mereu ți-am spus că măritișul cu tine ar însemna pieirea ei sigură. Și pe tine te-ar aștepta pieirea... poate, chiar mai neîndoielnică decât a ei. Dacă v-ați despărți din nou, aș fi cât se poate de mulțumit; dar n-am intenția să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când își râdea de el ca de un prost, îl ducea de nas iar el îi dăruia perle... Dar până la urmă toți suntem implicați, fiicele dumitale sunt totuși compromise, Ivan Feodorovici, fetele, domnișoarele din cea mai înaltă societate, bune de măritiș, ele au fost aici, aici au stat, au auzit totul, și în istoria cu băiețandrii sunt amestecate, bucură-te, ai fost și tu aici și ai ascultat! Pentru asta, n-o să-l iert, n-o să-l iert pe prințișor, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivanovna? Vreau să spun: n-ai mers nicăieri la școală, n-ai învățat la vreun institut? — N-am mers nicăieri, niciodată; am stat numai acasă, băgată într-o sticlă cu dop și din sticlă o să ajung de-a dreptul la măritiș; de ce râzi din nou? Observ că și dumneata parcă-ți râzi de mine și le ții partea, adăugă ea, încruntându-se amenințător. Nu mă supăra, și-așa nu știu ce se întâmplă cu mine... sunt sigură că ai venit aici cu convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să nu aibă importanță? — S-o fac fericită? O, nu! Mă însor pur și simplu; ea vrea; de fapt, nici nu-i mare lucru că mă însor: eu... Nu, n-are importanță! Altfel ar fi murit negreșit. Văd acum că măritișul ei cu Rogojin era o nebunie! Acum am înțeles ceea ce nu înțelegeam mai înainte și vedeți dumneavoastră: când stăteau amândouă față în față, n-am putut suporta atunci chipul Nastasiei Filippovna... Nu știți, Evgheni Pavlovici (șopti el coborând misterios glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]