332 matches
-
se înclinase ceremonios în fața Olimpiei. - Sărut mâinile, doamnă Rațiu! și-i duse vârful degetelor la gură. Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie. Era măslinie la față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață. Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului. Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
depășeau nivelul fetelor obișnuite, iar pe de alta, nefiind intelectuale prin tradiție, erau modeste. Lili, de pildă, cu părul ei căzut în cascade pe umeri, cu pălăria de paie largă, cu ochii ei negri, uniți prin îmbinătura sprînce-nelor, prin tenul măsliniu, grecesc, era cu adevărat grațioasă. Era un fel de Otilie oacheșă, care însă prevestea că avea să evolueze spre burghezie. Stănică mai pipăi puțin pe Lili, lăsând tamburinarea dinspre coapsă înspre genunchi. " Hm, comentă el mental, ce nepoată plinuță am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ashling cu tine. Această sugestie pornea de la ideea că Trix nu putea sub nici o formă să meargă înaintea lui Ashling. Este editorul tău adjunct. Ar trebui să afle cum se fac lucrurile, în caz că te îmbolnăvești vreodată. —Dar... Fața curată și măslinie a lui Mercedes era speriată de ideea că altcineva ar putea să calce pe acel tărâm sfânt. Nu erau prea multe rujuri gratuite de dat. Frica palpabilă a lui Mercedes, plus sentimentul de vinovăție pe care încă îl simțea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ochiul, prudent, În plicurile deschise, stătea doar În mijlocul Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca o regină în fața televizorului, așteptând să înceapă filmele acelea vechi, în care juca actrița care semăna atât de mult cu ea. Eu eram sigură că este chiar ea, aceiași pomeți proeminenți, aceleași buze frumos conturate, aceeași piele curată și măslinie, și eram sigură că în timpul nopților, când ne lasă singuri, merge să filmeze pe ascuns la filmele acelea, de aceea erau alb-negru, pentru că se filma doar noaptea, și de aceea nu se trezea odată cu noi dimineața, iar eu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni se poate alătura, femeia își dezvelește sfioasă un picior și zâmbește, are părul ondulat și trupul zvelt și măsliniu, apoi se aruncă repede în apa întunecată, dar mie nu îmi place apropierea aceasta, hai să ne întoarcem în cameră, îi șoptesc eu la ureche lingându-l, pentru a-l face să înțeleagă intențiile mele, o mai privește o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai nimic de pierdut. Nu am nici de câștigat, a mârâit el, practicile acestea păgâne nu sunt pentru mine, dar eu insist, de ce te deranjează, este medicină antică și naturistă, încearcă, iar acum îi va intra în cameră tânăra aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și cu siguranță nu va mai dori să primească pe nimeni altcineva după aceea, număr pașii femeii, plină de resentimente, o conduc în salon, unde se plimbă cu pași muți printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în general, în aceste fotografii toată lumea stă înghesuită în centru, în curtea casei sau în jurul mesei, privind spre farfuriile golite, dar aici cu toții sunt în mișcare, ca și când s-ar juca prinselea. Dintr-un colț al fotografiei îmi zâmbește un tânăr măsliniu, cu gropițe în obraji, nu departe de el se află o fetiță îmbrăcată într-o rochie cu umerii înalți, capul îi este acoperit de o mulțime de codițe, în celălalt colț, încercând să îi prindă din urmă, o femeie înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o clipă am impresia că nu ne va părăsi cu adevărat, mă ajută doar să dau jos hainele de iarnă, doar vara se va sfârși în curând, primele semne se făcuseră simțite în noaptea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Oare, În anumite privințe, așa-zisul frate nu semăna mult cu ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu semenul său. ZÎmbetul nici nu se potrivea cu chipul său Împietrit de dușmănie. Privirea Îi era pătrunzătoare, ochii păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar foarte blânzi. Venise purtând de mână doi băieți: unul cam de patru și celălalt de șase ani... În câteva zile am cunoscut toată familia. Soția lui, o tânără cu un păr negru și frumos, ce îi încadra obrazul ușor măsliniu, luminat de ochi verzi, a venit împreună cu două fetițe ceva mai mari decât frații lor...și un camion cu mobile și lucruri vechi. Păreau destul de săraci, dar arătau oameni cumsecade”... Aici, precum altădată la Bârlad, când Vlahuță sau Tutoveanu își
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Lagrange. Da acu ți-i pot zugrăvi pă larg. Inter nos, ăl mai simpatic ie bunelu. Acilea toți Îi zic Monsieur le Baron. Tipu ie dat și neluat: n-ai da un marafet pă el, că ie pirpiriu, scundac și măsliniu, da are baston Împletit și parpalac siniliu bine croit. Am vestea coaptă la primă mână că a văduvit și l-au botezatără Alexis. N-ai ce-i face, ăla ie și cu iel defilăm! Ca vârstă Îi urmează fiu Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aveau aceeași temă: moartea. Mi-aduc aminte de o compoziție în ulei, lipsită cu totul de tehnică, concepută dezordonat, haotic: doi pomișori înfipți în gol cu tulpinile drepte și subțiri de culoare cafenie, împliniți în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
barbă roșie. Cvartalul era sărac, evident, dar cinstit. Intimidat, polițistul Mancuso mai sună o dată și luând poziția pe care el o considera țanțoșă și oficială, întoarse spre spectatori profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu decât un trup pipernicit și măsliniu, cu pantaloni scurți lăbărțați și niște picioare ca fusele care păreau și mai goale din cauza jartierelor puse de formă și a șosetelor de nailon ce atârnau pe lângă glezne. Spectatorii rămaseră curioși, dar neimpresionați. Unii nu erau nici măcar prea curioși, aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
secret la acest caz. Îl poate chiar identifica pe unu dintre complicii ei. Cine altu’, lucrând singur, singurel, a găsit persoane suspecte, ca cele trei fete, și le-a adus la secție? Mancuso, cine vreți să fie? Pielea lui Mancuso, măslinie, se îmbujoră puțin, cu excepția zonelor care fuseseră zgâriate de auxiliarele Partidului pentru Pace. Acelea erau pur și simplu roșii. Am avut noroc, spuse modest Mancuso, dregându-și vocea. Mi-a semnalat cineva locu’ ăla. Și apoi, Burma Jones m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și trecu în zona rampei de acces a Orașului, întrerupând un trio format din trei polițiști metropolitani cântând „An Nou cu fericire”. Înăuntru decorul era același ca pe teritoriul Comitatului, cu excepția faptului că uniformele erau bleumarin - nu kaki și bej măsliniu. Danny se duse direct în biroul doctorului Norton Layman, asistentul șef al Morgii Orașului Los Angeles, autorul lucrării Știința împotriva crimei și instructorul său la cursurile serale de la University of Southern California în „Patologia medicinii legale pentru începători”. Pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avea un aer de peșteră: pereți acoperiți cu cabluri, reflectoare, aparate de filmat pe care cu rotile, niște cai anemici legați de stâlpi și lume care lâncezea, fără să facă absolut nimic. Chiar în mijloc se găsea un cort indian măsliniu, confecționat în mod evident din surplusurile armatei, cu simboluri indiene pictate pe fețele cortului cu lac roșu, de acadea, ca să dea impresia că ar aparține vreunei brave căpetenii. Asupra cortului și a celor patru actori care stăteau pe vine în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
săi de seamă să nu înțeleagă suferințele prin care am trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sub cheie. Cheile sunt la mine. Domnule profesor Lal, vă rog, acceptați scuzele mele. Fiica mea s-a purtat foarte urât. V-a făcut să suferiți. Sammler la lumina din hol văzu chipul șocat și dezamăgit al lui Lal: obrajii măslinii, părul negru, Îngrijit, strălucitor și pieptănat elegant cu cărare și barba uriașă, Întinsă. Insuficiența cuvintelor - nevoia de mai multe limbi simultane pentru a te adresa tuturor părților minții În același timp, mai ales acelor părți lăsate libere de comunicarea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fascinante. De aceea luase Shula cartea? Din seducție feminină? O singură specie: dar sexele ca două triburi diferite de sălbatici. În culorile războiului. Surprinzându-se și șocându-se reciproc În sălbăticie. Acest Govinda, acest gen de bărbat ușor, sprinten, mustăcios, măsliniu, fragil, zburător - un intelectual. Iar după intelectuali se dădea În vânt. Ei făceau ca lumea să rămână de seamă sub luna călătoare 1. Ei Îi puneau pântecul pe jăratic. Chiar și Eisen, poate, ca să-i recâștige prețuirea (printre alte motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru noi toți. Știam asta, nu era nevoie să mi-o explice acești naivi complici cu bandiții care tocmai ne jefuiseră. Când le-am spus de unde vin și cu ce mă ocup, s-au făcut deodată palizi, cu tot tenul măsliniu. - Și o să scrieți despre ce vi s-a întâmplat aici? Le-am răspuns: - N-o să scriu, fiindcă lucruri din acestea se întâmplă peste tot în lume, inclusiv în țara mea. Bravii patrioți s-au înseninat îndată și au început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]