2,300 matches
-
În acel moment, pe maior Îl preocupa cu totul altceva. Dacă ar fi știut că e atît de simplu să ajungă În casa asistentei, și-ar fi pregătit din timp o a doua „rădașcă“, pentru a o planta sub tăblia măsuței pe care se afla telefonul. În acest fel, ar fi aflat cu cine se Întîlnește În timpul liber, ce vorbește, ce face, poate chiar și ce gîndește asistenta În aproape fiecare moment al zilei. Presupunînd că Joanna-Jeni era agent al serviciilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bucătărie și din dormitor constituia o chestiune strict privată; spăla vasele doar atunci cînd nu mai Încăpeau În chiuvetă. Masa de biliard ocupa mijlocul camerei de zi, unde În rest nu-l mai Încurcau decît două fotolii, despărțite de o măsuță ovală. Într-un dulăpior suspendat, care masca un mic seif secret Încastrat În perete, Își ținea felurite dispozitive profesionale și casetele Înregistrate, iar Îndărătul ușii era bicicleta, pe care o cumpărase pentru a face plimbări seara În satele din Împrejurimi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sufragerie și unde se afla de fapt masa de biliard, Îl văzu pe Pablo, În halatul de baie, răsturnat cu capul pe spate Într-un fotoliu. Adormise cu căștile casetofonului la urechi. Alături, pe mica servantă din apropiere și pe măsuța scundă de lîngă fotoliu, erau Împrăștiate casetele pe care le ascultase sau urma să le asculte. Maiorul Smith observă cu strîngere de inimă că erau chiar casetele pe care Înregistrase convorbirile doctorului Thomas cu cei doi agenți ai MSAMDR și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd trebui, la rîndul său, să-i arate maiorului fotografia alcătuită din cele două jumătăți, se pomeni Într-o oarecare Încurcătură, constatînd că nu-și amintea precis unde le pusese. Începură să caute printre casetele audio de pe servantă și de pe măsuță, apoi sub servantă, sub măsuță și sub masa de biliard, În dormitor, În bucătărie și În toate dulapurile și sertarele ieșite În cale, pînă ce, obosiți și demoralizați, se Întoarseră În Încăperea de unde plecaseră. Totuși, perspicacitatea maiorului Smith nu se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-i arate maiorului fotografia alcătuită din cele două jumătăți, se pomeni Într-o oarecare Încurcătură, constatînd că nu-și amintea precis unde le pusese. Începură să caute printre casetele audio de pe servantă și de pe măsuță, apoi sub servantă, sub măsuță și sub masa de biliard, În dormitor, În bucătărie și În toate dulapurile și sertarele ieșite În cale, pînă ce, obosiți și demoralizați, se Întoarseră În Încăperea de unde plecaseră. Totuși, perspicacitatea maiorului Smith nu se dezminți nici de această dată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așa o să te eliberezi, acum e momentul, ia uite ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o măsuță într-un colț. Ce bine era că în sfîrșit puteau să discute nederanjate de nimeni, să-și amintească de vremurile bune, cînd viața mai era încă de trăit. Dacă cineva le-ar fi spus atunci că vor ajunge în scurt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor. Nu cumva e vreun incendiu prin apropiere?,, Sau ................................................................................................... ,, Măsuța tresare lovindu-se de perete ca o apă ce se izbește de mal. Lângă pescarul de faianță, se află o farfurie englezească cu o scenă de vânătoare desenată fin pe toată suprafața. În mijlocul ei se află un măr pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
află o farfurie englezească cu o scenă de vânătoare desenată fin pe toată suprafața. În mijlocul ei se află un măr pe jumătate putrezit. O ramă ține captivă imaginea unui bărbat cu fața senină, Îmbrăcat Într-o uniformă de dragoni. Alături de măsuță se află un scaun bizantin, cu o pernă din catifea groasă, verde și roasă de vreme. O masă stil ,,Biedermeyer,, cu furnir maron, dă Încăperii un aer puțin studiat, mai ales că pe ea sunt așezate două sfeșnice masive din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea în picioare pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea în picioare pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă ea, pe o măsuță acoperită cu mozaic, era pregătită o tavă cu băuturi și trei pahare. Avertizată printr-un telefon, Antonia era gata. Antonia, care acordase o atenție mai mare decât de obicei înfățișării sale, era îmbrăcată într-o rochie verde închis, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
băut, Antonia. Mai puternică decât spaima mea de o posibilă „scenă” era durerea surdă și sfâșietoare de a le vedea pe cele două împreună. Îmi întinse un pahar, turnă și în celelalte două, așeză unul la capătul dinspre Georgie al măsuței situate între ele. Eu m-am oprit la mijloc, cu fața spre cămin. — Pot să-ți spun Georgie? întrebă Antonia. Am sentimentul că te cunosc deja. — Firește, răspunse Georgie, dacă doriți. — Și ești de acord să-mi spui Antonia? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am spus. Am desfăcut tirbușonul și am deschis sticla. — Mă tem că în felul ăsta încălcăm toate regulile tale, spuse Palmer. Poți să-l bei rece? Atunci toarnă în pahare și pune sticla lângă foc. Am pus paharele pe o măsuță din marmură roz de lângă ușă și le-am umplut. Am pus cu grijă sticla lângă radiatorul montat în perete aproape de podea. Desenul de pe tapetul galben deschis îmi juca înaintea ochilor. M-am întors să iau paharele. Antonia s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din stambă. M-am dus și am închis ușile care rămăseseră întredeschise. Mi-am dat seama că făcusem praf un zăvor. Am tras perdelele care erau și ele tot din stambă. M-am întors spre șemineu. În fața lui, pe o măsuță, se aflau două pahare, o sticlă de whisky și o cană cu apă. Mi-am turnat niște whisky, vărsând destul de mult pe masă. Am băut. Mi-am mai pus, am zgândărit focul și am așteptat. Încă din momentul de la podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
toate luminile erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spuse Alexander. — Trebuie totuși să recunosc că te-ai mișcat repede. L-am auzit pe Alexander râzând ușurat la celălalt capăt al firului. — Măcar o dată am știut și eu ce vreau. Am pus receptorul jos și am rămas țintuit lângă măsuță cu ochii la grădina cufundată în întuneric. Ploaia încetase și, în liniștea care se lăsase, se auzea apa picurând de pe ramurile magnoliei. Antonia intră și văzându-mi fața întrebă: — Ei, Doamne, dar ce s-a întâmplat? — Alexander, iubitul meu frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre pahare pe o măsuță, la jumătatea distanței dintre noi, și s-a retras pe poziția ei de lângă cămin. M-am dus, mi-am luat paharul și am revenit la ușă. Simțeam că, dacă m-aș apropia prea mult de ea, s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o pălărie nouă și avea o umbrelă subțire ca un creion. — Bună, zise ea vioi. Tocmai m-am întors și m-am gândit să trec pe-aici să văd ce mai faceți. Făcu câțiva pași și puse o pungă pe măsuță. V-am adus niște fructe de avocado. Le-am găsit la Harrod's și m-am gândit să le cumpăr, știți că nu se găsesc totdeauna. Sunt puțin necoapte, dar vânzătorul mi-a spus că în două-trei zile o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat la femeia În roșu fusese acum o săptămână, după ce am așezat bancnotele una câte una pe măsuță, În timp ce Dora Își asumă o mină ca cea a doamnei misterioase. Unde altundeva ar fi putut ascunde filmul, dacă nu În spatele acestei femei? Fără prea multă tevatură, m-am apropiat de tablou. — Bună seara, domnule Knisch. Reproducția se prăvăli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de-acum de ejaculatul între paginile lui Garter Belt (sau să fi fost, oare, Spiked Heels?). Începuse să plătească, și încă cu bani grei, câte o femeie, de preferință negresă, care să stea pe vine în pielea goală deasupra unei măsuțe de cafea cu tăblia de sticlă și să se cace, în timp ce marele magnat stătea întins pe spate, exact sub tăblie, și și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe măsuța de cafea. Mă-ntreb dacă nu cumva a trecut vreun copil pe-aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-o văd. Un bilet pentru menajeră. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poată fi deschisă dinăuntru. Se familiarizase dintr-o vizită anterioară cu Încăperea În care se afla. Era ceva Între un studio și un salon de modă veche. Înăuntru se aflau un birou, o sofa din catifea roșie, un balansoar, câteva măsuțe ici și colo, câteva gravuri mari, de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]