826 matches
-
mai gândească la nimic... Să îl simtă în ea. Apoi, să bea un pahar de vin roșu. După ce au făcut dragoste, s-a amețit un pic de la vin și s-a culcat din nou, întinzându-se cu voluptate în patul mătăsos, confortabil. Avea impresia că întreaga cameră se învârtește cu ea, că totul este un carusel al plăcerii... Ea, Julian, vinul... Atingerea cearceafurilor proaspăt apretate... Tăcerea. Înainte de a adormi, a mai apucat totuși să audă țârâitul mobilului lui Julian, precum și fragmente
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
prin iarba grea de rouă. — S-a întâmplat demult, murmură broscuța. Pe când era bărbat în putere moșu’ Niță, tatăl lui moșu’ Cicuță. Eu eram în vremea aceea cea mai frumoasă fată din sat. Înaltă, subțire, cu ochii verzi, cu părul mătăsos. Și aveam șaisprezece ani... — Plângi? întrebă Octavia, speriată. I se păruse că glasul broscuței s-a înecat în lacrimi. Nu, ripostă slab aceasta. Nu prea... Dar, vezi, e greu să-ți amintești asemenea lucruri fără să suferi. Ieșiră în poiană
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
atunci când acesta se răzvrătea și se sfădeau, vroind ca treburile gospodăriei să meargă după capul lui. Iuțman și nevastă-sa au trăit o durere mare în viața lor. Aveau cândva un singur băiat, Vasilco, copil cu părul bălai, lung și mătăsos. Era tare drăgălaș și iubitor de părinți. Și cum comuniștii i-au obligat pe toți copiii să meargă la școală, indiferent de distanță, l-au trimis și pe Vasilco al lor la școală. Copilul nu putea străbate zilnic douăzeci de
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
picioare. În afara casei gătită de sărbătoare era balconul plin cu flori de toate cele, cerdacul cu Leandri albi și roz, mușcatele, apoi curtea noastră mare, înfrumusețată ca o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul verde al ierbii mătăsoase, greblat cu grijă ca și cum mama ar pieptăna cosițele unei copile răsfățate și permanent zâmbitoare, cu pomii văruiți până la brâu: cireși, vișini, zarzări, meri, peri, gutui, pruni, piersici, deasupra cărora înmiresmau cerul și pământul, cu coroanele numai diademe, ca aurele Sfinților
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
n-aș avea puterea să visez, eu nu știu ce s-ar întâmpla cu mine. Toată viața noastră-i făcută numai din vise! Vise sunt și rămân toate pe pământ! Ia ascultă! Ascultară cu sufletul la gură; se-auzea susurul apei, foșnetul mătăsos al apei, mergeau pe malul ei printre sălcii plângătoare, miroseau mâțișorii și vântul îi scutura ca pe niște ciucurași. Se așezară jos pe iarbă, Mihai se trânti pe spate și privea cerul; nori albi, ca o enormă maramă de borangic
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
o frumusețe virginală plină de candori care-l făcu s-o strângă-n brațe și să tremure de emoție la atingerea corpului ei. Simțindu-i mâinile care-o cuprinsese peste mijloc, Veronica își lăsă ușor capul ei moale cu părul mătăsos și bogat pe pieptul poetului. Pentru câteva clipe se opriră toate orologiile lumii, numai inimile lor băteau în acea noapte la unison... Când ridicară capetele spre cer, Sfânta lumină le lumina calea șI stelele, martore la idila lor de dragoste
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
mâinii și culese flori de toate culorile... Se împodobise toată numai flori, flori albe, flori roșii, galbene, albastre, viorii... Se privi în oglinda apei, ce frumoasă era așa împodobită! Își despletise părul și-i venea până-n călcâie, un păr galben-auriu, mătăsos, era parcă o zână cu rochița ei albă, o zână din poveștile ei de copilă... Deodată se auzi o voce de bariton: „Ce-i cu tine aici, fetițo, pe teritoriul meu?” „Dar cine ești tu?” - întrebă ea cu curaj. „Eu
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
spre Cătărămești, spre Pârâul Luncii, ea, îmbrăcată tot mireasă într-o rochie albă-albă, cu cununiță de flori de câmp pe cap în loc de pirostriile de la biserică și prin păr cu beteală aurie, fuior de beteală căzându-i peste coapse prin părul mătăsos până la glezne, ea la brațul lui, cavaler și mire...Se jucau de-a nunta, seara, noaptea, până oboseau și apoi se trăgeau pe la casele lor sleiți de somn și de foame, dar beți de-atâta dragoste... Sau el când venea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ctitorie Biserica îmi pare o casă părăsită În curte năpădită de iarbă mătăsoasă, Cu razele filtrate prin ramuri ca prin sită, Ca o relicvă sacră din letopiseț scoasă. Clopotnița se-nalță tăcută și stingheră, Ca o remininscență se țes neauzite Vibrațiile calde venind din altă eră, Ca murmure ușoare de rugăciuni șoptite. A
CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348117_a_349446]
-
hand ‘She hasn't slept for a long time. [3] MAMEI Peste zile de-așteptare Printre arborii în flori Nu-i mai mare sărbătoare Că atunci când vine mama Că o umbră la feciori. Se oprește-n prag sfioasa Pe covorul mătăsos Și are-n mâini un coș cu mere Și luceferii din zori. Câte toamne vor mai trece Câte ierni și câte veri Mama va veni și sigur S-or aprinde lungi tăceri. După zile de-așteptare Nu-i mai mare
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
26 iunie 2012, în bucurie și FERICIRE am colindat alături prin grădina cântecului: Margareta Clipa, Viorica Flintașu, Elisabeta Turcu, Steliana Sima, Mariana Ionescu-Căpitănescu, Ion Fănescu. Sunt voci mari, inconfundabile, care, Slavă Domnului, vor dăinui peste timp. Cu vocea-i blândă, mătăsoasă, foarte cunoscută atât în interpretarea cântecelor, cât și în vorbire, FUEGO a știut cum să-și rânduiască la loc de cinste toți prietenii, dar și pe fiecare în parte. Și aceasta s-a întâmplat tocmai datorită misiunii nobile cu care
ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365805_a_367134]
-
prin somn din cauza câtorva câncece la modă! Și-atunci, cum scăpăm de coșmare? Întorcându-ne, firește, la linele melodii ce-au fost, la mirabilele melodii ce mai sunt! În ele trăiește puritatea ideii de muzică, suprema aspirație de fericire sufletească, mătăsoasa alinare a fiecărei fărâme corporale, dulcea moleșire a inimii încălzite de mângâierea sunetului sublim! Nu este un singur cântec al maestrului Marius Țeicu neluminat de aceste farmece ale muzicii! Toate sunt o formă de confidență cu oricare om, măcar într-
MARIUS ŢEICU. ZILELE ÎNSORITE, ZILELE ÎNFRIGURATE, BINELE, NEBINELE MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366023_a_367352]
-
să prindă fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le cerceteze cu mare curiozitate. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
să prindă fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le cerceteze cu mare curiozitate.Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
există Lumea și pînă la Sfârșit, Ne însoțește-ntr-una în tumult clocotit Iubirea, zâna sorții, de multe ori...învinsă Cu lacrima trădării, pe fața ei prelinsă. După cerul negru plin de norii grei, Vin nuferii luminii, dăruiți de Zei. O rază mătăsoasă mă-nvăluie acum Cu gândul plin de tine, pornesc iar la Drum. Apari ca o zeiță în strai divin, din Cer! Imi încălzești ființa cu raza-ți de mister! Pe-un câmp de gențiane mă porți și un parfum De un
EU TE IUBESC, IUBIRE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 928 din 16 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365353_a_366682]
-
treptat și umple sufletul și îl face să-și înalțe gândirea, să adauge speranța. Pesimismul are însă și partea lui prețioasă, au spus-o filozofii lumii antice și o spun și psihologii lumii moderne, făcând arta „mai subtilă și mai mătăsoasă”. Încă din antichitate se cunoștea că o gândire corectă se obține prin confruntarea raționamentelor contrare. Mai târziu, procesul de gândire care rezidă în analiza și discutarea argumentelor contradictorii a fost denumit dialectică - arta de a ajunge la adevăr prin dialog
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
ca pe un miracol al vieții. Doar noi puteam avea timp să observăm mugurii de floare, și puteam fi atât de extaziați de explozia de viață a naturii. Nouă ne plăcea să mergem cu picioarele goale prin iarba verde și mătăsoasă, ( ți-amintești?! ) și o căutam cu dor și disperare în fiecare colț de beton și ciment al marilor orașe în care noi locuiam, chiar dacă unul eram la un capăt de zare, iar celalalt la alt capăt de zare. Nimic nu
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
poți îneca în mulțime chiar și pe trecerea de pietoni. Poezia trece pe lângă broboanele halbelor de bere și zgribulită la umbra restaurantului preferă Anca Parghel și un pahar de vin... delirul surdinei La un semafor m-a atins cu părul mătăsos. Așteptam să spună ceva când m-a privit cu ochii aceia de tău, cuvinte memorabile, nemuritoare... Nu a spus nimic, A trecut mai departe. Mirosea a mere verzi, urma ei. Un ritm cu aromă de tei se-ndepărta cu pași
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
mână, adică cu nevastă-mea. Era crudă, avea doar paișpe ani, un mijloc subțire ca firul de trestie, și curgea apa Bucovului la vale, prin niște sălcii pletoase, și eu cu ea stăteam pe iarbă, o mângâiam pe părul ei mătăsos, din când în când îi dădeam câte un sărut și ea se făcea melc la sânul meu, și mă întreba: Tobit, ai să mă iei de nevastă, zicea ea, că sunt și eu ca și tine singură pe lume, n-
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
dar, cum nu putea pro¬nunța Lisaveta, ea îi zicea Deta! Ei, și Deta i-a și rămas numele! La maturitate Deta părea o corcitură de ciobănesc mioritic, era de talie mai degrabă mică și avea un păr lung și mătăsos care-i sălta pe spate când mergea. Era foarte ascultătoare și bărbată, dar când îi era prea foame, devenea foarte obraznică și nu se lăsa până nu obținea mâncare suficientă pentru a se sătura. Acasă, domeniul ei era podișca din fața
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Toate Articolele Autorului Nici un fir de păr nu va cădea din capul neprihăniților, spatele pisicii îndreptat spre orient, căpșuni la masa ultimei profeții răsturnate de nonsens, o schijă de sticlă diamant acum ce va ști aduce efectul fluture vântul favorabil, mătăsos de nisip. Referință Bibliografică: Ultima profeție (lui Peter Deunov) / Luca Cipolla : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul V, 06 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Luca Cipolla : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ULTIMA PROFEȚIE (LUI PETER DEUNOV) de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366498_a_367827]
-
06 decembrie 2015. Nici un fir de păr nu va cădea din capul neprihăniților, spatele pisicii îndreptat spre orient, căpșuni la masa ultimei profeții răsturnate de nonsens, o schija de sticlă diamant acum ce va ști aduce efectul fluture vântul favorabil, mătăsos de nisip. Citește mai mult Nici un fir de păr nu va cădea din capul neprihăniților,spatele pisicii îndreptat spre orient,căpșuni la masaultimei profeții răsturnate de nonsens,o schija de sticlădiamant acumce va ști aduceefectul fluturevântul favorabil,mătăsos de nisip
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
vântul favorabil, mătăsos de nisip. Citește mai mult Nici un fir de păr nu va cădea din capul neprihăniților,spatele pisicii îndreptat spre orient,căpșuni la masaultimei profeții răsturnate de nonsens,o schija de sticlădiamant acumce va ști aduceefectul fluturevântul favorabil,mătăsos de nisip.... III. ȘI PĂMÂNTUL DOARME, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015. Landa descojita a nuanțelor cerești și a hainelor fluorescente, negre de smoala. Secera dispare în turmă îndepărtată a norilor umflați sau subțiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
cum pe Pământ nu-i chip să fie. Eva: (însuflețindu-se la rândul ei) De necrezut ce potrivire! Același vis îl am și eu, doar că-n final mie-mi apare un șarpe-duh cu cap de zeu, care cu voce mătăsoasă și vorbe dulci ca un poem, mă-ndeamnă firea să mi-o țin și de urmări să nu mă tem. Abel: (adînc tulburat) O, dragi părinți neprețuiți, e minunat să poți visa! Dar un miracol se petrece când visu-n doi
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]