556 matches
-
păstrate În sîn ca o colecțiune de timbre și tresare iarba ținutului se desface În lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri cîmpul e tăiat de linii ca palmele [...] mestecenii fac mătănii În sîn se crucesc fulgere spintecă Întunericul ca un pîntec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea Înseamnă În același timp a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vindecarea oamenilor, precum și practicile magice, descântecele, vrăjile. Să ne închipuim că avem în față o astfel de femeie vârstnică. Descântătoarea e curată, spălată, primenită, îmbrăcată în strai strămoșesc, iar în acea zi a postit. Își face sfânta cruce, bate câteva mătănii, zice “Doamne ajută!” sau “Tatăl nostru” și apoi începe să descântece celui bolnav sau îndrăgostit. Să zicem că baba lecuitoare avea înainte, pe vreme când nu existau antibioticele de astăzi, un copil grav bolnav de amigdalită (gâlci). Foloseau, după priceperea proprie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
viitorul socru, înainte de logodnă și m-am întors la han, până când bătrânul, care vrea zor nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m au dus legat cobză la schit în munte: patruzeci de zile, post, mătănii și molifte. Am ieșit deacolo pocăit: m-am logodit și m-am însurat’’). Intenția naratorului în realitate, însă, nu este alta decât de a conferi întregii povestiri, în chip apoteotic, necesarul coeficient de mister fantastico-baladesc, element pe care l-a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
puțini sunt aceia care îl ascultă cu râvnă și evlavie. Așadar, să luăm aminte! 116. Să ascultăm și să ne rugăm Un creștin ortodox, intră odată în biserica din localitatea vecină, în timpul Sfintei Liturghii. Se închină pe la toate icoanele, făcând mătănii, deși în acest timp legile bisericești opresc închinăciunile, ca să nu se tulbure Sfânta Slujbă și, după oarecare foială prin biserică își găsi un loc mai în față. Curând dădu semne de plictiseală și se tot uita în toate părțile. Deși
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
care e dedicată Revoluției), refuzul de a se căsători la primărie sub simbolurile republicii (Marianne, portretul șefului statului și tricolorul), și să ceară dimpotrivă că în sala municipală a deliberărilor să fie un crucifix, sau, mai mult, să se citească mătăniile, din care o rugăciune era dedicată în mod special strămoșilor exterminați, să-și facă semnul crucii pe piept, întotdeauna în onoarea lor, chiar înainte de a primi comuniunea" (p. 244). Poate că o viitoare carte despre efectele sociale ale memoricidului, în
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
țopăie ca vrabia dintr-un picior, te doare gheara și o ții sub aripă, merge la cartofi, la ce mai este, o țigară, dă-mi o țigară! cînd mă prindea la călugări, la muncă, cu țigara, ia bagă cincizeci de mătănii! șaizeci! Pălărie intră și începe printr-o glumă, e liber? pe banchete și în tot vagonul gol, da, ar mai fi loc, continuăm pe logica absenței dialogului din conversație, atunci e grav, supraveghez cu strășnicie partea mea de priveliște, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe ele (inscripții?). Pereții sunt acoperiți în întregime fie cu cărți sau cu broderii, fie cu fâșii de mătase de un albastru strălucitor, pe care au fost fixate măști, cu expresii departe de a fi reconfortante. O sumedenie de coliere (mătănii?) sunt împrăștiate pretutindeni, claie peste grămadă în boluri, sau atârnând în fața unor pergamente desfășurate, a unor tablouri-mandala sau a unor fotografii făcute într-un loc cu numele foarte pitoresc de Kumbum. Mai sunt de asemenea convoaie întregi de animale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eu am avut așa un unchi în CC, dar a fost pensionat medical. Îl apucau tot mai des niște crize la care oriunde era, pe stradă sau aiurea, se așeza în genunchi și începea să se închine și să bată mătănii... Au trebuit să-l pensioneze, că era un membru de partid merituos și cu trecut revoluționar cunoscut. Dar Doamne, ce stafii îi bântuiau sufletul, ce fapte groaznice, grele și nedrepte îi sufocau conștiința? Mă cutremur și astăzi când îm amintesc
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Europa. Din călătoria cu acest avion ... am rămas impresionat de faptul că la un moment dat (seara, pe la orele 18) ... toți pasagerii s-au deplasat pe culoarul central al acestui vehicul ... unde ... minute în șir au stat în genunchi făcând mătănii în cinstea lui Allah. Singurul străin printre acești musulmani eram eu ... care ... pentru a nu atrage atenția ... a trebuit să fac același lucru. Și nu mint când vă spun că am făcut-o sincer ... și m-am rugat pentru acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
apă, le avea lângă el despuiete pe Lenuța și pe Fifi, care-l moșmodeau zicând: „Ce faci, mă, blegule, dormi? Hai, la treabă!“. Andrei C. a avut vreo două luni probleme de conștiință. Uneori, seara, în timp ce părinții și surorile băteau mătănii la icoane, ieșea în balcon și privea în gol. Iar în gol îi vedea tot pe chefliii lui și-l pufnea râsul. Andrei C. știa că toată povestea avea să sfârșească rău, dar era pentru prima oară când se simțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
proces: „Ne simțeam bine“. „Dar știai că era marfă de furat?“, a insistat judecătorul, iar Andrei C. îl asculta și simțea că pe dinăuntru moare de râs. „Adică - ar fi vrut să spună Andrei C. - era mai bine acasă, cu mătăniile, cu pereții unui apartament infect nezugrăviți de douăzeci de ani, cu surorile care făceau toată ziua colive, cu veșnica supă de cartofi și cu becul acela de 40 de wați din camera de zi?“ Pentru că era la prima faptă antisocială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sufletul pentru oile sale. (Ioan 10:11) Ești iubitor și plin de compasiune pentru noi, "oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-Te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Tea impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil al demersul meu disperat. Zici: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. (Matei 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frumoase și dichisite pe care toți locuitorii din satele vecine le admirau. Încă ceva deosebit de important: deportații erau de religii diferite, dar fiecare îi respecta celuilalt zeul tutelar căruia îi aprindeau tămâie și lumânări, făcându-i adânci temenele și cucernice mătănii... Fiecare cu Dumnezeul lui și cu sfinții lui. Nu! Nimeni nu încerca să-i impună celuilalt punctul său de vedere religios. Singurul pericol real îl constituia regimul comunist, care se străduia permanent să violeze conștiința și credința noastră milenară. Această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
risipite în revistele exilului. Între ele, ingenioasa Carte de bucate, publicată inițial în „Înșir’te mărgărite”, apoi în „Revista scriitorilor români” (9/1970), prezentând specialități precum „Limbă à la Princesse”, „Colțunași cu șteregoaie”, „Curcanul cu surdină”, „Costițe sultanine”, „Țipar cu mătănii” ș.a., dar și Amintiri din copilărie („Ethos”, 1/1943), un fel de poem în proză în care își reconstituie trecutul din crâmpeie pe care le ordonează după bunul plac („îmi amintesc ce vreau și cum vreau”). Aici povestirea este înlocuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife, București, 1992. Traduceri: Imnuri vedice, pref. Sergiu Al. George, București, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante); Texte alese din lirica sanscrită, București, 1973 (în colaborare cu Charlotte Filotti); Poezia Egiptului faraonic, pref. Constantin Daniel, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
musculaturii, participarea grupelor musculare la diferite mișcări, etc. f. Aparatul respirator: evidențierea semnelor subiective și funcționale (dispnee, tuse, expectorație, durere) se va face prin completarea anamnezei în momentul examinării. Inspecția va consemna eventualele sechele de rahitism (stern înfundat, în „carenă”, mătănii costale etc.), forma toracelui (torace globulos, cu diametrul antero-posterior mărit si spațiile intercostale lărgite, emfizem pulmonar, BPOC), deformații (cifoză, scolioză etc.); se va aprecia amplitudinea mișcărilor respiratorii, participarea mușchilor respiratorii accesori, tiraj, cornaj, tipul dispneei (inspirator, expirator, mixt). Palparea va
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
sfințenie cere mai întâi fabricarea unui clei moralist de tip puritan. Mutarea atenției de la chestiunea prefacerii noastre lăuntrice întru Hristos și a creșterii noastre în Trupul Bisericii către registrul obiectivabil de aparențe ale pietății (cum ar fi numărarea crucilor, a mătăniilor sau a baticurilor regulamentare din biserică) reprezintă semnul sigur al acestei derive. O religiozitate adogmatică, emoțională și sentimentalistă (cu hramul Veronica Micle și loc de pelerinaj la mormântul acesteia de la Văratec) pune în paranteză spiritualitatea liturgică și sobrietatea teologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prezenți, un portret : individ tânăr, dar de o vârstă incertă, ar putea avea de la 16 la 26 de ani. Oroarea absolută exhibată în public. Eunuc, niciun fir de păr pe obraz, gras. Pe mâna stângă poartă ostentativ un șirag de mătănii dintr-un plastic galben-verzui, fosforescent și este îmbrăcat cu o cămașă albastră, uzată, dar mai degrabă curată în ciuda a ceea ce s-ar putea crede la prima vedere. Tactica lui de cerșit era următoarea : se repezea hotărât către un grup mare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
feminine. Slavistul Georges Nivat, fin cunoscător din interior al Orto doxiei, notează într-un jurnal de călătorie prin Rusia contemporană faptul că, în cadrul acestei confesiuni, corpul joacă un rol esențial în înțelegerea credinței. „Corpul feminin este cel care pricepe, face mătănii, sărută icoanele, aprinde lumânări, dă acatiste pe care scrie numele morților săi care să fie pomenite de preot. (Nivat, 2004 : 281) O ultimă observație cu privire la corporalitatea feminină în pelerinaje : felul deosebit al femeilor de a se îmbrăca, respectarea unor coduri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prin care literatura se întipărește în ființa autorului însuși. În plus, forța de a supraviețui putea să vină și de aici. Memoria era ajutată de bețe de chibrit sau de un șirag de mărgele făcute din pâine, asemănător cu niște mătănii. Soljenițîn mărturisește că a compus în acest fel mai multe poezii, dar și piese de teatru, chiar în mai multe variante, pe care trebuia să le "șteargă" din memorie atunci când le înlocuia cu varianta definitivă. Un episod foarte semnificativ, legat
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trage de urechi" pe acesta din urmă: "Ești iubitor și plin de compasiune pentru noi, "oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Te-a impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil la demersul meu disperat..." Sau altă interpelare (nu este cea mai dură!), cu nuanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în miriște, tamponat în ceafă de sacul plin cu tizic, în timp ce comentariile ironice ale lui Mircea mă determinau să suplimentez eforturile pentru a reveni mai degrabă la starea de verticalitate. O, da' ce faci măi Titi, te-ai pocăit? Faci mătănii? Nu cumva ai de gând să te călugărești? Și izbucnea într-un hohot de râs, ajutând în același timp corpului meu să revină în poziție bipedă. Obosit, descurajat, epuizat de sarcina prea grea pentru slabele mele puteri, reușeam din ce în ce mai anevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
valorii care se exprimă prin acordarea titlului de living national treasures (comori naționale vii). Sensei Kanze e o astfel de living treasure. De cum am intrat În atmosfera nobilă, rafinată a casei familiei Kanze, descălțându-mă și Încercând stângaci să fac mătănii ca să imit onorurile gazdelor, am simțit spiritul disciplinei riguroase pe care orice școală de teatru Nô o respectă cu rigoare. Hideo, șeful castei, care e și actor și regizor, e un exemplu de autodisciplină fie că e pe scenă, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem la picioarele voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută de mătănii; m-am ales cu o ruptoare. Suntem blăstămați s-avem parte d-aiastă spiță de-i zice muiere: cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a peștelui... Și prea bine știau că la Domnul Ștefan "Vorba-i vorbă" și "Sunt lucruri cu care nu se glumește". Și se lasă o tăcere... Ștefan dă o raită încăperii, se oprește în dreptul mitropolitului Teoctist ce tot frământa niște mătănii. Sfinția ta nu-i în toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]