2,090 matches
-
doctorului Czinner Își făcu simțite limitele. Nu Înțelesese cuvinte ca „apărători“, „porți“, „runde“ deși știa că se referă la jocul englezesc de crichet. Se familiarizase cu termenii În ultimii cinci ani, iar aceștia se asociau În mintea lui cu gazonul măturat de vântul sărat și supravegherea copiilor nedisciplinați, Încleștați Într-un joc căruia el nu-i putea pricepe miza, dar semnificația religioasă a cuvintelor În cauză Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva? Nu e vorba despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de ghicit, se uită în poală la unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
timp, căci s-a jurat să n-o mai recheme în amintire vreodată pe femeia aceea cu care a stat vreo opt luni în anul întîi de facultate; a cunoscut-o în foaierul unui teatru bucureștean; seara era plasatoare, ziua mătura culoarele și spăla scrumierele. Tot drumul pînă în oraș, retras în spatele cursei, în picioare, rezemat de bara de lîngă fereastră, Mihai încearcă un bilanț al femeilor cunoscute, un fel de retrospectivă pe un ecran aflat undeva în urmă, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cel mai bine este să iasă din încurcătură fără să se piardă de tot și fără scene penibile. Sticlele astea vă costă o sută patruzeci de lei spune tînăra, transformîndu-și aerul grav în surîs. Ana, du-te și adă o mătură face ea semn uneia dintre cele trei -, iar voi mergeți la rafturi. Pot să vorbesc cu șeful magazinului? întreabă Mihai, învăluind-o într-o privire plină de admirație pentru modul în care a știut să-l abordeze. Vă ascult spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de parbriz abia mai dovedesc să măture zăpada, ceea ce-l face pe șofer să încetinească uneori. Pe șosea au început să apară mici valuri albe, la curbe, ori între capetele podurilor de beton. La o curbă în pantă șoferul frînează, așteptînd să treacă pe lîngă el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Stanciu toată lumea se agită din cauza întroienirilor, uzina riscă să nu primească materia primă la timp iar dumneata tocmai dumneata, care n-ai ce face pe-o vreme ca asta! vii și-mi faci mizerie... Apropo: iar nu mi s-a măturat biroul, treabă-i asta?! Dacă se termină căptușirea cu plumb, avem ce face; continuăm montajul în hală. Ai ce face și acum. Iei grupa de mecanici și mergi la linia doua; sînt niște cisterne înzăpezite; trebuie aduse la rampa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
închipuie cineva că-s de paie! Mi-s muncitor! își ridică el palmele iar astea două și ce am în cap pot face oriunde față cu cinste. Și la nevoie, am și spate sănătos, la cărat saci... N-o să-i mătur niciodată biroul lui Stanciu decît dacă așa scrie în fișa mea de angajare. Sudorul rămîne cu hîrtiile în mînă, puțin neliniștit, în vreme ce mecanicii ies pe rînd, care mai de care mai nemulțumit, înjurînd vremea de afară. Deșteptule! îi șușotește unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el stă la căldură. Ia treci și ține-mi de cald, băiete, vede-te-aș ajuns cu fiica lui Săteanu, ca matematicianul cu fufa lui, pe care au întins-o destui, că și tu, prostule, ai oarecare suflet și-o să măture nevasta cu tine prin casă...; atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fotoliul. Unde? întrebă Teona nedumerită. La familia Săteanu. Vor să-și inaugureze vila mîine seară, după terminarea spectacolului la teatru, cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar vrea să măture fire invizibile de praf de pe birou nu știam pînă azi că Vlădeanu de la noi e consătean cu Theo. Indiferentă, așezată comod într-unul din fotoliile din fața biroului, femeia continuă să-și facă de lucru cu hîrtiile aduse la semnat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
loc sigur și a așteptat sosirea oștii inamice cu toate porțile orașului larg deschise. Armata condusă de Sima Yi a încercuit Xicheng. Observând că pe zidurile de apărare nu era nici un ostaș și că în fața porții era doar un bătrân măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit. Uitându-se spre turnul porții, l-a văzut acolo pe vechiul său adversar, Zhuge Liang. Acesta, potrivindu-și hainele cu calm, s-a așezat în fața unui guqin (un instrument muzical tradițional chinezesc cu coarde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bărbosu trebuie și el să se poarte frumos cu puștii, altminteri suportă consecințe, chiar dacă motocicleta e închisă într-un garaj, departe. Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul șef de sală la „Lido“, celălalt șef de unitate la „Drumețul“. L-am ajutat și noi, mai ales că știam ce plănuiește, iar planurile lui ne surâdeau tuturor. Am dus totul, până la ultimul ac, la tomberoanele de gunoi, am măturat și am spălat pereții cu furtunul. N-a fost greu să facem curat, fiindcă familia Pascu, având frigiderul plin cu cotlete, cașcaval, șuncă de Praga și whisky, nu-și încărca beciul cu saci de cartofi, butoaie de varză, gemuri, gogonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
uscate, și tot mai multe prăvălii mureau În piață, cu ferestrele și ușile acoperite cu placaje. Gunoaiele invadaseră Întreaga zonă, zăceau pe străzi și În rigole sau erau ridicate și spulberate de camioanele ce treceau prin apropiere, ca niște frunze măturate de vînt. Nopțile erau mai liniștite decît altădată și Îl auzeam Întotdeauna pe Jerry cînd venea acasă călcînd apăsat, Îi recunoșteam pașii pe scări. Ai lui erau mai puțin grăbiți, mai greoi și păreau mai istoviți decît cei ai celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate a operei lui Brantôme. Era o adunătură de oameni foarte pestriță, pentru că, spre deosebire de cafenele și de teatre care atrag o clientelă croită pe măsura mediului respectiv, această sală de licitații oferea lucruri prea variate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ani și ani de zile. — Mă tem c-o să vorbească. — Pe mine n-o să mă ducă el cu vorba! zise Rowe rîzÎnd, și se Îndreptă spre ușă. Dar În timp ce cobora scările, Își dădu seama că nu Înțelesese cuvintele ei. Reflectoarele măturau cerul deasupra parcului; fîșii de lumină pluteau ca niște nori pe boltă. Asta făcea ca cerul să pară foarte mic: Îi puteai pipăi marginile cu ajutorul luminii! În stradă plutea miros de mîncare, revărsîndu-se din bucătării, semn că oamenii cinau devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton, mașina mi-a derapat la intersecția de sub intrarea pe podul rutier Western Avenue. În câteva secunde, mă îndreptam cu o sută de kilometri la oră pe sensul opus. Când mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cum e urcat pe o targă ultimul dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau alți spectatori. Treceau printr-o spărtură din gardul de sârmă. Împreună urmăream cum cei doi ocupanți ai limuzinei erau scoși prin portiera înclinată a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe bază de săpun. La cincizeci de metri mai încolo, cei doi îngrijitori de noapte ședeau în dughenele de sticlă de lângă pompele pustii de benzină, citind reviste cu benzi desenate și ascultând un radio cu tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
obosesc și mă dureau mâinile, dar prinsesem gustul sângelui. Un picior în inimă aruncă colosul nefolositor pe jos. Am privit în jur, văzând chipuri neîncrezătoare, uimite, șocate. Probabil că toți se așteptau ca Alexandru Gheorghe să se ridice și să măture orașul cu mine, dar eram hotărât să nu îi ofer o asemenea șansă. Am plasat un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul intervenise, încercând să mă oprească, i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dezvălui nimănui, cu atât mai puțin Irinei și lui Valeriano, misiunea secretă ce mi-a fost încredințată: să descopăr cine e spionul infiltrat în Comitetul revoluționar, care pregătește cedarea orașului în mâna Albilor. În mijlocul revoluțiilor care, în iarna aceea vântoasă, măturau străzile capitalelor ca rafalele crivățului, se năștea revoluția secretă ce avea să transforme forța trupurilor și sexelor: Irina credea în asta și reușise să-l convingă nu numai pe Valeriano - fiu de judecător de district, licențiat în economie politică, discipol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece căutătorul de urme pe care l-au adus n-a găsit nimic. În plus a doua zi a plouat, iar asta a contribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceafă, și-a animalelor de casă. Un sat din Ardeal a plecat cu totul în Spania, luându-și popa și tăblița de la intrare, s-o planteze acolo unde ajung. Doi țânci au descoperit o bombă în curte. Unu’ s-a măturat cu totul, altul a rămas chior când o bătea cu lopata. Altul, de nouă ani, s-a spânzurat în magazie pentru că nu i-au dat voie să vorbească la telefon cu maică-sa, plecată la muncă. Un profesor de engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
arzi ca pe vite secerate de molimă, strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap? Îl ții în borcanul de nes? Dacă fără să vrea ei, săracii, au fost puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de să le strângi dinții în pestelcă, poate-au murit cu rugăciunea-n gură... ăia arși de nemți... făcuți săpun... Dar să te lași singur băgat în cuptor? Doamne ferește, câteodată nu ard cu totul și oasele care rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]