KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi, Mașa se aprovizionase și cu cartofi, și cu sfeclă roșie, și cu ridichi negre, pusese la păstrat și făcuse provizii și de morcovi, și de pătrunjel, și de alte legume, dar, cum primăvara Întârzia să apară, proviziile se terminau una câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
terminau și butoaiele cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și foarte plăcute la gust. Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi cu un păhărel de rachiu. Mașa aduse din cerdac șapte castraveciori de mărimea degetului mare, intră cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de-al doilea sau al treilea păhărel, Îl umplu și pe al treilea sau al patrulea sau al câtelea o fi fost, apoi, ridicându-l până-n dreptul ochilor săi neașteptat de triști, Îi cercetă conținutul. Când dădu cu ochii de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
apoi, ridicându-l până-n dreptul ochilor săi neașteptat de triști, Îi cercetă conținutul. Când dădu cu ochii de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și se grăbi să intre În bucătărie. Pe drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate de cordon ombilical!? Când Mașa reveni de la bucătărie, Extraterestrul Îi spuse: - De credință ne-am putut vindeca, dar de alcool, nu. Și să nu crezi că savanții n-au Încercat diverse soluții. Experiențele au mers destul de departe. Nu s-a ajuns la nici un rezultat. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
dar eu știu că poporul meu a băut vârtos și atunci când avea credință și se Închina lui Dumnezeu. Între acum și atunci, În acest sens, aproape că nu e diferență. - Luați, vă rog, și o bucățică de sălămior, Îl Îmbie Mașa, văzându-l Încruntat și ambalat În această discuție care nu prevestea nimic bun. Sau serviți măcar un ou... - Nu te deranja, Mașenca, spuse vizitatorul. Dacă o să mi se facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc pe inimă și mănânc de toate. - E cumva păcat la voi să te Înfrupți cu carne? Întrebă Mașa cu jumătate de glas. - Nu-i păcat, Mașa, dar nu-i sănătos. Noi suntem atei. La noi e permis orice. Și violul, și crima, și sperjurul, și trădarea de patrie. Numai că o parte din aceste lucruri nu sunt sănătoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc pe inimă și mănânc de toate. - E cumva păcat la voi să te Înfrupți cu carne? Întrebă Mașa cu jumătate de glas. - Nu-i păcat, Mașa, dar nu-i sănătos. Noi suntem atei. La noi e permis orice. Și violul, și crima, și sperjurul, și trădarea de patrie. Numai că o parte din aceste lucruri nu sunt sănătoase nici pentru corp, nici pentru spirit. Carnea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
când, prin rostirea unor incantații, hainele carnale cad de la sine și sufletul se ridică la Înălțimi. - Voi vedeți viața la modul strict biologic. Credeți că poate gîndi doar o bucată de carne, nu-i așa? - Cred că aveți dreptate, răspunse Mașa după o clipă de gîndire. - Nu vă puneți Însă Întrebarea, continuă oaspetele aproape fără să ia În seamă cuvintele femeii, la ce meditează această bucată de carne gînditoare... PÎnă și o piatră are simțăminte mai curate. Carnea la ce poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Că nu piere nimic din ceea ce ai trăit sau ai gîndit. Ci că totul se varsă În memoria primordială. Că timpul trecut și viitor s-au acum cu prezentul, formînd un adevărat cocteil Molotov, care va arunca lumea În aer. Mașa Îl privea cu suspiciune. Ce-o interesau, În fond, aceste teroii adacadabrante, din care nu Înțelegea mare lucru? Ce legătură aveau cu ea ființele bidimesinale sau unidimensionale, despre embrioni conservați În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aer. Mașa Îl privea cu suspiciune. Ce-o interesau, În fond, aceste teroii adacadabrante, din care nu Înțelegea mare lucru? Ce legătură aveau cu ea ființele bidimesinale sau unidimensionale, despre embrioni conservați În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu auzise În viața ei? „Degeaba Îmi vii aici și-mi Împui capul cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc și trăgând-o pe Mașa, ca În glumă, spre genunchii săi. - Ia te uită ce obiceiuri! făcu gazda. - Nici un fel de obiceiuri, ce rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc și trăgând-o pe Mașa, ca În glumă, spre genunchii săi. - Ia te uită ce obiceiuri! făcu gazda. - Nici un fel de obiceiuri, ce rost are să ne prefacem. Instinctele sunt instincte. Și apoi, dumneata, dragă Meșenca, faci ce faci și tot te freci cu fusta asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sex opus, oricât de rece și indiferent aș fi, nu rămân cu totul insensibil la farmecele entității opuse mie. Te asigur că instinctele mele sunt cât se poate de curate. Și spunând acestea, vizitatorul o strânse și mai mult pe Mașa de mijloc și o trase mai aproape de el. Apropierea aceasta nu prea fu pe placul Mașei. Vine unul și vorbește câte-n lună și În stele și deodată, nici una, nici două, se apucă să te pipăie peste tot. „Păi, degeaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
câte-n lună și În stele și deodată, nici una, nici două, se apucă să te pipăie peste tot. „Păi, degeaba vii tu din altă galaxie și ai pretenție că ești un spirit elevat, dacă ai astfel de apucături“, Își spuse Mașa, fiind chiar gata să adauge cuvântul „bădărănești“, când vizitatorul o Întrerupse: - Ce fel de apucături? Întrebă el. Nu cumva ai vrut să spui bădărănești? - Bărbații ăștia, o fac mereu pe interesanții, replică Mașa, desprinzându-i degetele reci, de culoare sinilie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
dacă ai astfel de apucături“, Își spuse Mașa, fiind chiar gata să adauge cuvântul „bădărănești“, când vizitatorul o Întrerupse: - Ce fel de apucături? Întrebă el. Nu cumva ai vrut să spui bădărănești? - Bărbații ăștia, o fac mereu pe interesanții, replică Mașa, desprinzându-i degetele reci, de culoare sinilie, ce se Încleștaseră pe brațul său. Toți sunt o apă și-un pământ. Cică au intenții curate, dar nici nu ai clipit bine din ochi, că au și pus mâna pe fundul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
greșești, spuse Extraterestrul, luând o bucățică de pâine de pe masă și vârând-o În păhărel. Eu nu sunt ca alții. Nu am nici o intenție. Am vrut doar să sparg monotonia ce se instaurase Între noi. - Toți vorbesc așa, Îi răspunse Mașa. Vor să spargă ba una, ba alta. Ba nu știu care zid, ba nu știu care monotonie. Le dai un deget și pe urmă nu reușești să mai scapi de ei. Vin după tine și În altă galaxie și, dacă nu-i bagi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
iertare, făcu Extraterestrul, cred că m-ai Înțeles greșit. Și uite, acum, din pricina asta, suntem stingheri amândoi. Urmează doar să ne acoperim rușinea cu câte o frunză, cum au făcut primul bărbat și prima femeie În fața lui Dumnezeu. Hai, vino, Mașa, nu te sfii, așază-te aici, pe genunchii mei, o Îndemnă el. - Phu, făcu Mașa, dacă nici nu m-am așezat și aveți pretenții, apoi după ce m-oi așeza, sunt sigură că nu mai plecați În vecii vecilor de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
stingheri amândoi. Urmează doar să ne acoperim rușinea cu câte o frunză, cum au făcut primul bărbat și prima femeie În fața lui Dumnezeu. Hai, vino, Mașa, nu te sfii, așază-te aici, pe genunchii mei, o Îndemnă el. - Phu, făcu Mașa, dacă nici nu m-am așezat și aveți pretenții, apoi după ce m-oi așeza, sunt sigură că nu mai plecați În vecii vecilor de aici. - Vai, Mașa, spuse Extraterestrul, misiunea mea e scurtă. Și dacă aș fi respectat Întocmai ordinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
te sfii, așază-te aici, pe genunchii mei, o Îndemnă el. - Phu, făcu Mașa, dacă nici nu m-am așezat și aveți pretenții, apoi după ce m-oi așeza, sunt sigură că nu mai plecați În vecii vecilor de aici. - Vai, Mașa, spuse Extraterestrul, misiunea mea e scurtă. Și dacă aș fi respectat Întocmai ordinul, ar fi trebuit să fiu plecat de mult. Și plecat În vecii vecilor... De ce totuși n-am profita și noi de ocazia asta unică În felul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pieptul meu o femeie adevărată. La noi femeile sunt, cum să-ți spun, nici una, nici alta. Și bărbații, la fel. De multe ori nu poți deosebi fusta de pantaloni și pantalonul de fustă. Cred că Înțelegi ce vreau să spun... Mașa se trase Însă cu un pas Înapoi și repetă: - Bărbații ăștia știu una și bună: Îți umblă cu mâinile pe sub fustă, apoi te Întind pe podea. Și asta indiferent dacă sunt de pe pământ sau de la capătul celălalt al Universului. - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]