331 matches
-
văzură ieșind. Își scoase un fel de batic din buzunar să-și șteargă anevoie nasul, căci folosea o singură mână, cealaltă ținea cu îndărătnicie punga la piept. Ce-o fi având în ea ? șopti Jenică. — Niscaiva bilete de loterie, rânji Maca. Nu glumi cu așa ceva, se înfioră Jenică. — Nici nu trebuie să aibă cine știe ce, spuse Tili, fără să-l slăbească din ochi. Niște chei, ceva mărunțiș... Ne caută și nu ne găsește. Știe că îl căutăm... Se apără... De ce nu s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și unde să fugă ? Cine-l primește ? Dacă bate la vreo ușă, ce să răspundă la întrebarea dinăuntru : cine-i ? S-a gândit, probabil, că într-o zi o să mai fie nevoie de el. Noi avem nevoie de el, spuse Maca. Nu e chiar ce și-a dorit... Bătrânul își făcu basmaua ghem și o îndesă în buzunarul pantalonului. Își trase cozorocul, privind cu atenție în lungul străzii. Ezită o clipă, căci urma s-o ia în direcția întunecată. Maca își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Maca. Nu e chiar ce și-a dorit... Bătrânul își făcu basmaua ghem și o îndesă în buzunarul pantalonului. Își trase cozorocul, privind cu atenție în lungul străzii. Ezită o clipă, căci urma s-o ia în direcția întunecată. Maca își iți capul de după coloanele intrării în parc. — Mergeți voi înainte. Eu vin din spate, cu motocicleta. Încă mai e lume pe stradă. Nu vă grăbiți, să nu care cumva să-l ajungeți. Asta, mai târziu. — Doamne-ajută, suspină Jenică. — Chiar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din spate, cu motocicleta. Încă mai e lume pe stradă. Nu vă grăbiți, să nu care cumva să-l ajungeți. Asta, mai târziu. — Doamne-ajută, suspină Jenică. — Chiar că ar fi interesant de știut ce zice Dumnezeu de chestia asta, spuse Maca, cu gândul la catapeteasma de pe care coborâse, cu capul în palmă. Ce ciudat ! își potrivi Jenică pasul după Tili. El de câte ori ne-o fi urmărit ? — Când eram puști ? — Da, pe vremea aia... Când mergeam la ștrand... și pălăvrăgeam vrute și nevrute... De câte ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înseamnă unul și același lucru. Am mai vorbit despre asta, suspină Jenică. Atunci mai întreabă-mă o dată ce sens are... Nu te mai întreb... șopti Jenică. Aș vrea, doar, să-l privesc în ochi... Când se apropie de casă, le explicase Maca, vă așezați de o parte și de alta. Nu-l lăsați să intre, îl îndemnați înainte, spre lizieră. Abia atunci bătrânul tresări, privindu-i cu spaimă. Iar spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apropie de casă, le explicase Maca, vă așezați de o parte și de alta. Nu-l lăsați să intre, îl îndemnați înainte, spre lizieră. Abia atunci bătrânul tresări, privindu-i cu spaimă. Iar spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca o palmă învelită într-o mănușă de plastic, îl năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca o palmă învelită într-o mănușă de plastic, îl năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu tine... Bătrânul se dădu înapoi, dar zidul îl opri. Cine sunteți ? bâigui. Vocea spartă îi ieșea dintr-un gâtlej uscat, care pierduse deprinderea de a vorbi. — Tu să ne spui cine suntem ! zise Maca. Și nu te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu tine... Bătrânul se dădu înapoi, dar zidul îl opri. Cine sunteți ? bâigui. Vocea spartă îi ieșea dintr-un gâtlej uscat, care pierduse deprinderea de a vorbi. — Tu să ne spui cine suntem ! zise Maca. Și nu te mai agita atâta ! O să-ți cadă șapca și n-o să mai rămână nimic din tine... Mergi, ți-am zis ! Veni mai aproape de el, încât bătrânul simți în genunchi vibrația roților. Ceilalți doi se apropiaseră, privindu-l. Făcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la piept. Nu era nimeni pe stradă. Casele aveau curți, ferestrele erau luminate, dar îndărătul lor nu se zărea nimic. Bătrânul mai încercă, printr-o mișcare bruscă, să se întoarcă, ieșind dintre ei, și să traverseze spre poarta casei lui. Maca îi tăie calea cu motocicleta. — O să vă dau pe mâna Poliției, murmură bătrânul. Hoților... V-am luat numărul de la motocicletă... Se întoarse și ridică pumnul spre ei. — Hoților ! strigă. Dar numaidecât gemu : Dacă mă lăsați în pace, n-o să spun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Poliției, murmură bătrânul. Hoților... V-am luat numărul de la motocicletă... Se întoarse și ridică pumnul spre ei. — Hoților ! strigă. Dar numaidecât gemu : Dacă mă lăsați în pace, n-o să spun nimic... — ăia la care spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și pe ăștia noi îi doare undeva de ce- ai putea să le spui... Bătrânul vru să replice repede, pe negândite, dar se înecă, tușind la fel de uscat. — De ce ne faci hoți ? întrebă Tili, împungându-l cu degetul în piept, acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunteți. Atacați lumea pe stradă... — Nu ne da idei, i-o întoarse Tili. Până acuma abia dacă te-am atins. Facem doar câțiva pași împreună. — Dar eu nu vreau să merg cu voi ! se smuci bătrânul. — N-ai decât, spuse Maca. Mergi pe stradă ca oamenii. Dacă nu vrei e treaba ta, moșule. Numai că vrem noi să mergem cu tine. Bătrânul își căscă și mai mult ochii, privindu-i miop. Dacă nu sunteți tâlhari, atunci ce sunteți ? — Niște prieteni vechi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Hai, marș înainte, până nu mă enervez... La capătul străzii se vedea felinarul roșu al barierei. Cineva apăruse pe trotuarul de vizavi. Bătrânul dădu s-o ia spre dreapta, dar se lovi de pieptul lui Tili. — Ajutor ! strigă, dar atunci Maca ambală motorul, așa că strigătul se pierdu în huruitul de drujbă al motocicletei. Bătrânul strigă iarăși, cât îl ținură puterile, dar cel de pe trotuarul de vizavi nu văzu decât un bătrân sprijinit de doi oameni cumsecade și un nebun care voia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puterile, dar cel de pe trotuarul de vizavi nu văzu decât un bătrân sprijinit de doi oameni cumsecade și un nebun care voia să arate cât de tare se aude motorul lui. — N-ai pe cine să chemi în ajutor, spuse Maca, domolindu-și motorul. Nimeni nu-ți datorează nimic. Mai degrabă dumneata, tovarășu’, ai lăsat în urmă câteva datorii... — De ce-mi spuneți tovarășu’ ? speră bătrânul că nu era chiar ce bănuise. Am trăit s-o aud și pe asta ! exclamă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
anume spuneau. O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele una de alta, ca să împiedice fuga, care legau mâinile, ca să împiedice dezmorțirea, care legau timpanele, ca să împiedice gândurile. Bătrânul, fără să vadă dincolo de silueta hirsută a lui Maca, auzea vuietul surd al umbrelor care se înmulțeau, ivindu-se de după granițe, ziduri, porți zăbrelite, garduri de sârmă ghimpată sau valuri de pământ. Și luna lumina diferit. Unele umbre întunecate veneau de acolo de unde trupul și umbra sunt totuna, având
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gratiilor. Altele nu aveau nici formă, nici culoare, cum nu pot avea decât umbrele spaimelor și durerilor. Bătrânul simți împrejur toate acestea și, fără să se poată stăpâni, le răspunse cu spaimele lui. Se lăsă să cadă, ghemuit, pe trotuar. Maca se apropie și-l împunse cu vârful cizmei. — Scoală-te ! spuse. Doar nu vrei să cărăm noi, în locul tău, tot ce-ai făcut. — Să-l iertăm... șopti Jenică și parcă în rândul umbrelor se auzi un freamăt de nedumerire. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hainele îngroșate de praf, sudoare și sânge, pecetluite cu urmele vătămărilor ori spațiilor concentraționare, erau ele însele mărturii. Veneau, fără să se apropie și fără să vorbească, dar mărturisitoare. — Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea să ierte ? Silit de tăcerea din jur, bătrânul se ridică anevoie și o porni înainte. Mergea împleticindu-se, de parcă ar fi urcat povârnișul unui deal. Pașii îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
schimonosi. Respirația îi ieșea fierbinte pe nări. Din albul ochilor țâșni o privire necruțătoare. Întinse pumnul spre ei : — Vă cunosc... scrâșni. Credeați că nu vă cunosc... Vă știu pe nume pe fiecare... Nenorociților... Coate-goale ! Așa credeai, mă ? se întoarse spre Maca. Dacă-ți lași lațele astea nespălate, ziceai că n-o să te dibuiesc ? Și ăștilalți... De cine vă ascundeți voi, mă ? — Așa se vede de la tine ? Că ne ascundem ? — Că faceți pe voi de frică. Așa se vede... Unde ați fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ulucile gardului. Ceilalți, în loc să-l smulgă, făcură un pas înapoi. Spaima îi dădea putere bătrânului. Închise ochii, lipindu-și obrazul de lemnul crud. Tili se apropie de urechea lui. Nu te poți răstigni cu spatele la oameni. Nimeni nu te crede... Maca îi șopti ceva la ureche și ceafa moșului zvâcni brusc. Se întoarse și privi la umbre cu ochii măriți de groază. Umbrele purtau măști. Ale aceluiași chip care era al celui de-al patrulea. Bătrânul se dădu un pas îndărăt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un fel care îi întoarse întrebarea. Polițistul mai înaintă câțiva pași, în urma lui veniră un bărbat în haină de piele și un alt polițist care rămase în prag, blocând ușa. Omul în haină de piele privi câteva clipe la Maca și la haina de piele care nu semăna cu a lui. — Unde erați acum o oră ? întrebă. Nu ăștia, arătă spre cei doi care își înecau nălucirile în pahare. Voi trei, unde erați ? — Luați-o mai ușor, interveni bătrânul Coropciuc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăștia, arătă spre cei doi care își înecau nălucirile în pahare. Voi trei, unde erați ? — Luați-o mai ușor, interveni bătrânul Coropciuc. Dar nu reuși nici cu o parte, nici cu cealaltă. Ce treabă ai dumneata ? întrebă, la rândul lui, Maca, privind cu dojană la Jenică, pe fruntea căruia se adunaseră broboane de sudoare. Omul în haină de piele făcu un semn scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce treabă ai dumneata ? întrebă, la rândul lui, Maca, privind cu dojană la Jenică, pe fruntea căruia se adunaseră broboane de sudoare. Omul în haină de piele făcu un semn scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă de el, privindu-l cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat în haină de piele ca să fii șmecher ? Îl îmbrânci înainte ca lui Maca să-i dea prin cap să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă de el, privindu-l cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat în haină de piele ca să fii șmecher ? Îl îmbrânci înainte ca lui Maca să-i dea prin cap să reacționeze. Tili își puse mâna peste a lui, liniștindu-l. Asta da, treabă deșteaptă, constată omul în haină de piele. Apoi își trase un scaun pe care îl încălecă : Eu sunt procurorul, continuă, socotind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să reacționeze. Tili își puse mâna peste a lui, liniștindu-l. Asta da, treabă deșteaptă, constată omul în haină de piele. Apoi își trase un scaun pe care îl încălecă : Eu sunt procurorul, continuă, socotind că gulerul mototolit al lui Maca explicase restul. Dacă vă e mai comod, ne mutăm la secție... — Nouă ne e bine și aici, spuse Tili. Ce am făcut ca să mergem la secție ? se miră Jenică, ducându-și mâna la frunte, ca să-și ascundă sudoarea. — Nu știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opt a lovit un om, în dreptul barierei. S-a mai întâmplat, spuse Tili. Dacă a văzut că s-a lăsat bariera, nu trebuia să treacă... — Știu și eu asta, spuse procurorul. Spune-mi ceva ce nu știu. Cine era ? întrebă Maca, arătând astfel că voia să ignore gestul de adineaori al polițistului. Procurorul se întoarse spre bătrânul Coropciuc, care rămăsese în spatele tejghelei, ștergându-și paharele. — Poți să-ți dai seama după vinul vărsat ce formă are sticla ? întrebă. Sau pâinea, după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muie buzele. Mecanicul zice că a văzut niște oameni de o parte și de alta a căii ferate. Îi privi pe rând. A numărat trei. Se poate să fi fost mai mulți. Așadar, unde erați la ora aia ? — Aici, răspunse Maca. Procurorul mai aștepta ceva. — Fetița asta ne citea o poveste, spuse Tili. Citește foarte frumos. Bătrânul Coropciuc ieși din spatele tejghelei și fata se cuibări lângă el, ascunzându-și fața în șorțul umed. — E nepoata mea, spuse bătrânul. Are o voce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]