239 matches
-
o confunda cu o conștiință psihologică individuală, o consideră după funcția sa cognitivă (oarecum, universală) și după contextul genezei facultăților sale, adică în raporturile ei genetice cu mediul cosmic și cu cel cultural. Legitimitatea filosofică a problemei identității structurale dintre macrocosmos și microcosmosul uman este argumentată pornind de la intenționalitatea cunoașterii. Pe de o parte, omul vizează, prin cunoaștere, unitatea lumii; el tinde să construiască o cunoștință corespunzătoare acesteia. Dar, din perspectivă kantiană, unitatea lumii, întrucât trebuie să reprezinte o unitate în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a personalismului energetic, judecata care încheie această reconstrucție filosofică, referitoare la locul omului în arhitectonica universului: omul cumpănește condiționatul natural și Necondiționatul. De asemenea, conceptul de libertate aruncă o lumină și asupra relației de identitate structurală dintre microcosmosul uman și macrocosmos. Și tot în conceptul libertății își găsesc încheierea firească și gândurile despre cultură privită dinspre ideal. I.3.d. Conceptul de libertate O scurtă referire la libertate îngăduie dezvăluirea în mai mare măsură a felului în care este conceput filosofic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestora. Instrumentele moderne de investigație și cercetare au amplificat capacitatea de percepție a simțurilor noastre, dar niciodată nu vor ajunge la esența materiei pentru că dincolo de atom, electron, neutron sau pozitron întotdeauna va mai fi ceva, pentru simplul fapt că așa cum macrocosmosul este nemărginit tot așa și microcosmosul este infinit în infrastructura sa. Energia este deci dimensiunea activă a materiei, prin care se face cunoscută nouă prin intermediul simțurilor noastre ajutate de posibilitățile moderne de investigație. Toate fenomenele naturii materiale, inerte, inanimate se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și împodobește emisia sonoră cu întreaga lor strălucire; astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală fiind înțeleasă drept "comuniune a macrocosmosului și microcosmosului". 109 Astfel, plecând de la interdependența microcosm macrocosm, evidențiind permanenta comunicare dintre lumea interioară și trăirea exterioară, Wittgenstein consideră că "gândirea muzicală, notele muzicale, undele sonore, toate se găsesc, unele față de celelalte, în acea relație internă de reprezentare care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
asta i-a fost partea", "a avea parte de ceva, cineva") și amintesc de Moerele grecești (a treia ursitoare, Moartea, ar proveni de la μώίρά) care "torc" și "urzesc" firul vieții.189 Forma ovală a ghemului dezvăluie mișcarea ciclică a universului, macrocosmosul în care se deapănă "firul vieții", iar firul de cânepă, din care este făcut ghemul, se obține în urma unui adevărat ritual: Pentru a se face cânepă (...), se pune sămânță sub fața mesei, de ajunul Bobotezei, se toarce câte un fir
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vibrațiile florilor au capacitatea de a înlătura dispozițiile perturbatoare ale echilibrului organismului uman, explicația sa se bazează pe faptul că oamenii folosesc o energie cosmică puternic transformată, individualizată în microcosmosul pe care îl formează, în timp ce plantele rămân armonic legate de macrocosmos. Procesul de vindecare diferă de la o persoană la alta, pentru că fiecare om este o ființă individualizată, cu aptitudini și trăsături de caracter bine definite. Reacțiile esențelor florale asupra trupului și sufletului sunt foarte diferite, deseori se poate observa un efect
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
nici în sin, nici în spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unui termen considerat absent asupra altuia este unul important, pe care fiecare cercetător al postmodernismului trebuie să-l aibă în vedere. Criticii americani au sesizat de asemenea aceste riscuri, considerând că limbajul are menirea de a construi un univers similar macrocosmosului și cu aceleași caracteristici de putere ca ale acestuia, autorul fiind un fel de copie a ideii moderne de Dumnezeu, nevăzut în operă, dar de fapt prezent și deținător al pârghiilor de putere este astfel aruncată bănuiala asupra rezistenței vechiului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
egalitatea civilă a tuturor indivizilor, indiferent de convingerile lor religioase ori spirituale. Sigur că în acest fel instituțiile religiei au fost slăbite. Autoritatea lor în a explica universul, mersul istoriei, norma societății a pălit. Ele nu mai dau sens integral macrocosmosului și microcosmosurilor umane. în timp, această libertate a putut conduce la indiferentism religios, la provincializarea religiei în societățile europene, la memoria din ce în ce mai palidă a culturii creștine a Europei. Iată tot atîtea consecințe negative, din punct de vedere spiritual, ale modernității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de saturație (între ființa umană și timpul său și al altora); ea se realizează cu amândouă mâinile, deosebirea față de animale presupunând inteligență spirituală. Cele trei maimuțe ale înțelepciunii, aranjate în succesiune, trimit spre un simbol al relației dintre microcosmos și macrocosmos, prin acoperirea urechilor, a gurii și a ochilor, cu mâinile. Așa ar trebui să gândească ființele umane: a nu vedea răul, a nu-l asculta și a nu-l transmite, căci astfel ființele umane pot atinge binele. Mâna poate reda
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
putea citi destinul din mâinile tale, trebuie să ții cont de mai multe caracteristici: cum ar fi dimensiunea mâinii, proporția degetelor, detalii necesare pentru a afla cât mai multe despre viitorul în aflarea destinului. Mâna este un microcosmos, pitit în macrocosmos. 1: linia vieții, de pământ pentru chinezi; 2: linia capului; 3; linia inimii; 4: centura lui Venus; 5: linia solară; 6: linia lui Mercur; 7: linia norocului. Mâna stângă este potențială pentru ghicire; mâna dreaptă indică individualitatea și potențialul de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Medicina chineză stă în acest timp mai mult sub semnul ei curent, pe axa om-cer, într-o viziune cosmologică pe care am mai întâlnit-o și în alte lumi antice. De aici refuzul disecțiilor, apărarea integrității microcosmosului uman de sub zodia macrocosmosului, a toate cuprinzător. De aici imaginea unei anatomii cu destule erori privind atât numărul organelor cât și funcționalitatea lor. Ei gândeau structura organismului după cea a cosmosului, constelațiilor dinspre care venea „suflul vital“ dirijator al circulației sanguine. Pentru hippocraticii europeni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este medicul-filosof care afirmă că medicina e știință și artă lăsând să se înțeleagă de toată lumea că este și filosofie, adică mai întâi reflexie și apoi diagnostic și tratament. Paracelsus consideră organismul uman un microcosmos în care se reflectă activ macrocosmosul, universul. Paracelsus numea spiritele care însuflețesc universul „entități“, unele benefice, altele malefice, de unde marea importanță acordată medicinei ca apărătoare a integrității vitale a omului. Îl parafrazează oarecum pe anticul Protagoras din Abdera care spunea că „omul e măsura tuturor lucrurilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dezechilibre, dezarmonii ale ordinii chimice din organism, care este format din „vapori condensați“. Paracelsus susține că și că Patolog prin dotație și intuiție, prin observare și experiență, Paracelsus este considerat și preconizatorul chimioterapiei pe care, uneori, o coroborează cu astrologia, macrocosmosul reflectându-se în microcosmosul organismului uman. Medicamentele în comprimate și tincturi sunt chimie concentrată. în acest sens, Paracelsus propune înființarea de laboratoare de analize prin care să se aprecieze exact starea chimică din organism și etiologia maladiei în vederea precizării științifice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]