437 matches
-
fie verificat și corectat - dar atunci cu siguranță CD-ul n-ar fi apărut prea curînd. Strania secvență Pilda madona ilustrează această împărțire a responsabilităților: eroarea principală apărea deja în sumarul ediției Perpessicius (vol. IV, din 1952), unde găsim Pilda madonă în loc de Palida madonă; din păcate, sumarul CD-ului apare fără diacritice, deci produce în plus substituirea ă/ a. în indicele general de cuvinte apar și erori de ordonare alfabetică (de exemplu, la începutul listei de la litera G). Se adaugă la
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
corectat - dar atunci cu siguranță CD-ul n-ar fi apărut prea curînd. Strania secvență Pilda madona ilustrează această împărțire a responsabilităților: eroarea principală apărea deja în sumarul ediției Perpessicius (vol. IV, din 1952), unde găsim Pilda madonă în loc de Palida madonă; din păcate, sumarul CD-ului apare fără diacritice, deci produce în plus substituirea ă/ a. în indicele general de cuvinte apar și erori de ordonare alfabetică (de exemplu, la începutul listei de la litera G). Se adaugă la acestea riscurile procedurilor
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
și pleacă în Volgile negre majoritatea și care pe radiatoarele lor poartă niște păpuși mari, blonde, de celuloid, cu brațele întinse în spațiul setos de viteză. Ca o emblemă, ca o promisiune a nașterii dorite. Ceva și păgân și creștin. Madona cu pruncul; însă amândoi răstigniți pe radiator. Aici și taxiurile, pe care șoferii le conduc cu o viteză nebună, îți dau senzația că sunt pe front, că participă la un asediu prelungit sau sub un bombardament teribil în linia întâi
Pa ruski by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13090_a_14415]
-
așteptam, bineînțeles ca Adrian Păunescu și Gabriel Liiceanu să se admire, atîta ar mai lipsi, dar nu m-am așteptat nici ca întîlnirea cu Adrian Păunescu să fie atît de imposibilă. O secretară tînără, o frumusețe calmă, dulce, în genul madonelor rafaelite, cu trăsături prelungi, bronzată puternic, dar neostentativ, cu un copil de 8 ani, care-și încurcă degetele printre ale ei, în calculator, și căruia îi explică ce înseamnă forest, în engleză. Un antreu înghesuit, în care stau una peste
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
și suflet ce nu puteau decât să displacă ortodoxiei partinice. În primul rând trebuie să fi fost foarte frumoasă în tinerețe, cu capul ei de nemțoaică, păr șaten și ochi albaștri, graseierea ușoară, zâmbetul fugar ce-i lumina figura de madonă“. Deținător de variate poziții în ierarhiile culturale dinainte și de după 1989, pentru că așa s-a întâmplat să fie, Paul Cornea la altceva cu mai multă pasiune nu a râvnit, cum mărturisește, decât la „răsfățul în mijlocul cărților“. Și, adaug, la bucuria
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
de la epoca de piatră, până în secolul ce abia trecu și cel în care intrarăm, nu a înfățișat femeia mai idealist ca el, începând cu Primăvara și până la Nașterea lui Venus, - aceeași și aceeași paradisiacă fizionomie - intercalând între ele, cohorta de madone, cum se exprima un cronicar plastic străin. Coincidența - care e, cert, une dame parisienne - a făcut ca, în aceeași perioadă, o dată cu expoziția seriei nemuritoare de madone, să fie deschisă tot la Paris, la Galliero, asaltată de un public femenin febril
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
până la Nașterea lui Venus, - aceeași și aceeași paradisiacă fizionomie - intercalând între ele, cohorta de madone, cum se exprima un cronicar plastic străin. Coincidența - care e, cert, une dame parisienne - a făcut ca, în aceeași perioadă, o dată cu expoziția seriei nemuritoare de madone, să fie deschisă tot la Paris, la Galliero, asaltată de un public femenin febril, și expoziția închinată unui alt tip de madonă, vulgarizată - Marlene Dietrich, a cărei melodie a cucerit încazarmații ultimului război. De fapt, o trecere în revistă a
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
Coincidența - care e, cert, une dame parisienne - a făcut ca, în aceeași perioadă, o dată cu expoziția seriei nemuritoare de madone, să fie deschisă tot la Paris, la Galliero, asaltată de un public femenin febril, și expoziția închinată unui alt tip de madonă, vulgarizată - Marlene Dietrich, a cărei melodie a cucerit încazarmații ultimului război. De fapt, o trecere în revistă a garderobei femeii fatale a secolului 20, de la articolele cele mai intime până la rochia albă somptuoasă având linia unei lebede pe care erau
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
simțul lor, imposibil de atins, al culturii, cum văzusem până și în metrou; reproduc, deci, urmăresc literele scrise, hâțânat încoace și încolo de valurile mulțimii ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... și, îmbrâncit cu putere de mulțime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
niște ghiare în podeaua lustruită ca pentru un mare eveniment... Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte ființe idealizate, tuturor madonelor, fiind tot Venus, păgâna, născându-se, tot Primavera fermecând întreg Pământul, aici căpătând un alt rol, creștin, ce-i drept, asta fiind situația... Fecioara pare complice; patu-i frumos făcut, întins, pictat în prim plan, la vedere, să n-avem vorbe
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
cineva explicându-i cuiva... Dogma, nu? se cuvine respectată. Cenzura noastră fiind o bagatelă în raport cu... Să punem punct mai bine. P.S. Prizărit printre tablourile Zugravului sublim de Femei, un desen al lui Leonardo da Vinci, strecurat acolo dinadins: Androginul. O madonă, dacă vreți, având sub pântec în umbră un falus în erecție.
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
conturează, în tușe puternice, imaginea acelei Italii "schizoide" din perioada celui de-al doilea război mondial, o țară a tuturor contradicțiilor, situată, firește, la antipodul clișeelor binecunoscute (de tipul Italia = patria cartolinelor colorate, a sutelor de sortimente de înghețată, a Madonelor, carabinierilor, pastelor și uleiului de măsline). Întrebarea, repetată asemenea unui leitmotiv ("Dar eu, eu cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în partea a treia (intitulată, nu întâmplător, OI NOSTOI, Întoarcerile), unde sub forma unui episod trăit în
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
spiritualitate/respiri tualizare a Sinelui, ca restaurare a SINEI COSMICE!), estomparea cât mai „dureros de dulce”, a „sexului” vulgar și atât de vinovat de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Povara întrebărilor strivește pur și simplu lumea în miniatură, în care totul este din carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie mică sînt cele două fețe ale morții din lumea mică: într-una "A murit, de congestie pulmonară, / păpușa, madonă de ceară", în cealaltă moare un copilaș "cu păr blond, / cu lumină în priviri / și cu suflet de argint" sau "fata cu obrajii pali/ cu viață-n ochii umezi/ și cu moarte-n trup uscat". În ambele poeme, martorii sînt
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
se ridică un abur abia ghicit din fiecare mică adâncitură cu care tocurile femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
brațele ursoaice care și-a uitat durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului, vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii când madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor culoarea pe care o poartă hoinarii după o vreme am știut că timpul ce mi s-a dat îmi transformă retina într-o dermă a arșiței trecutul a devenit ceva neverosimil care
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
cu fața transfigurat-transpirată de emoție, abia reușește să articuleze sintagma: - "Săru-mâna, Guvern, pentru tot ce-ai făcut în ultimii doi ani!" Fire ultrasensibilă și lesne contagiabilă de emoția unui semen, Haralampy începe să recite: ,O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Iosif Boda preschimbat-a un Guvern într-o femeie"(...), - Domnu' poet, îi întrerup momentul de mare simțire lirică, mă scuzați: dumneavoastră ați auzit de unu, Eminescu ? Da, acum mi-e limpede: avem datoria să revedem toate capodoperele haralampyene, fiindcă
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin albastrul mult, neprihănit. Și sufletul se umple de-o lumină, Ca-n aur o Madonă bizantină Dintr-o celebră frescă, prin zenit... 20 aprilie 2007 Gravură Poeții din Ardeal prind, rând, să vină. Un, cu Omir, în Lwov, hunedorean. Ci cu Olahus să începi, latină Liră-nstrunând. Regent, episcop, șpan. Și doi tribuni, ba trei: un
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Victoria and Albert Museum, la Londra, în fine, Rijks-Museum și Stedelijk-Museum, la Amsterdam, ca și la Muzeul din Anvers, al cărui nume nu-l mai știu, etc., nu-mi mai spunea mare lucru. Pentru că atunci când o întâlneam aveam în fața ochilor madona, întruchipând, fără doar și poate, idealurile tuturor pictorilor renașterii și tuturor fotografilor contemporani. Mai ales că ea avea în plus calitatea unică - nerecunoscută încă așa cum s-ar fi cuvenit până în acea clipă și necântată suficient până în acea clipă - de a
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
rămas. Mândria noastră e că suntem războinici! Și pacea?... Păi, pacea nu-i decât visul celor slabi. Al poeților. Iar visele n-au drept de existență decât în somn. Astăzi nimeni nu mai are timp pentru vise, pentru poezie, pentru madone și alte aurore boreale. Fleacuri. Poezia, visele, madonele cu zâmbet imaterial-trist-melancolic - cam despuiate, nu-i vorbă, mult mai despuiate în ziua de azi -, au rămas doar pentru coperțile revistelor și televiziune. E ambalajul poleit al lumii noastre agresive. -Dac-am încercat
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
pacea?... Păi, pacea nu-i decât visul celor slabi. Al poeților. Iar visele n-au drept de existență decât în somn. Astăzi nimeni nu mai are timp pentru vise, pentru poezie, pentru madone și alte aurore boreale. Fleacuri. Poezia, visele, madonele cu zâmbet imaterial-trist-melancolic - cam despuiate, nu-i vorbă, mult mai despuiate în ziua de azi -, au rămas doar pentru coperțile revistelor și televiziune. E ambalajul poleit al lumii noastre agresive. -Dac-am încercat s-o uit? M-ai întrebat dac-am
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
spune că: -ba da! Aerul melancolic al Betinei îmi spune că: -Nu, e important. -Ce anume?... Ce anume e important?, întreb încercând cu din ce în ce mai multă greutate să-mi ies din muțenia, din surzenia, din înțepenirea în care intru în fața ei, madona mea și a tuturor timpurilor mele, muțenia, surzenia, înțepenirea, în care am intrat de mult. Și, asta, până ce cântă cocoșii și patul cu tăblii sculptate dispare și Betina se topește în lumina ei. Și eu strălucesc alb din oasele mele
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
de compliment, nu știu cum mi-a venit, "Je me méfie d^un visage sans traits, sans lignes, comme d^une visičre vide, sans visage". Surâde și închide ochii. Cred că a ațipit puțin. Poate doar mă pândește. La capul patului o madonă modernă, la care nu-ți vine să te-nchini. Un alt tablou - uite că-i fac inventarul, simt că mă urmărește, poate are acea a doua pleoapă a câinilor care văd, dormind - un tablou ciudat, un spate de bărbat, decupat
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
le las de-o parte pe primele două („Comuna de aur”, 1960, și „Vis planetar”, 1964) și le amintesc pe următoarele sub forma unui autentic catren, ca într-o odă în metru antic : Răsfrângeri, Monada, Odihnă în țipăt, șah orb, Madona din dud, Unicorn în oglindă, Dialog la mal, Euridice și umbra, Chemarea numelui... Primele două poeme reținute din Răsfrângeri (1966) deschid spre obsesii fundamentale ale autorului ; Ceasornicul ritmează suav alcătuirea Ființei din non-existent : „Trece Nimeni visător, / blond și înmărmuritor, / printr-
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe din țară... Atrage, în treacăt, atenția aliterația din titlu ; repetarea lui d și m, în cuvinte bogate în vocale sonore o și u, sugerează o grea senzualitate într-un distih din poemul Starostea - unde madona este înlocuită cu demona : „demona din dud domol / cu măduva de nămol”. Într-un interviu din 1971, Cezar Baltag face o profesiune de credință : „M-am apropiat de folclor și pentru faptul că, în mod paradoxal, aprofundarea lui contrazice părerea
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]