273 matches
-
de a stopa expansiunea calvină, cer împăratului austriac Leopald I să acorde drepturi politice românilor, dacă aceștia acceptă condiția de a trece la catolicism. Mitropolitul Teofil al Ardealului acceptă oferta împărătească cu gândul de a-și scăpa neamul de primejdia maghiarizării și convoacă în 167 un mare sinod la Alba Iulia care hotărăște întoarcerea românilor la Biserica Romei, cu condiția ca limba bisericească să fie română, de asemenea, rânduielile, slujbele, sărbătorile și posturile să rămână aceleași ca în biserica ortodoxă. Ascunse
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
neajunsuri Unirea cu Roma este considerată de Paulescu ca un strălucit act național, mai ales prin urmările sale. Și într-adevăr Biserica unită nu s-a întors de la ortodoxism ci de la calvinism, ce reprezenta, la acea vreme, calea sigură spre maghiarizare și înstrăinare. Dar cel mai important lucru realizat prin acest act a fost pasul decisiv pe care l-a realizat pentru emanciparea noastră națională prin deșteptarea instinctului național „amorțit până atunci de slavonism, grecism și calvinism”. Și într-adevăr, prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să fie interzis de autoritățile maghiare, ulterior intrării în vigoare a legii din 1868, pe motivul că atenta la coeziunea statului maghiar. Revizuit, abecedarul lui V. Petri avea să apară în 1878 sub numele de Noul Abecedar românesc. Procesul de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta ulterior unirii Transilvaniei cu Ungaria din 1867 își face simțite efectele în Abecedarul ilustrat, publicat în Timișoara, în 1889, de Dimitrie Gramma, destinat școlilor românești din Ardeal și Banat. Acesta ilustrează din plin tendința statului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care maghiarii au redevenit elementul majoritar, a votat, încă o dată, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Apoi, instituirea Monarhiei duale, austro-ungare, în 1867, a încorporat Transilvania în Regatul Ungariei. "Legea naționalităților" și "legea învățământului" adoptate în 1868 au inaugurat politica de maghiarizare promovată de autoritățile de la Buda, care au decretat existența unei singure națiuni, cea maghiară, "una și indivizibilă", în care singura limbă oficială era, desigur, maghiara (Constantiniu, 2011, p. 257). Reacția românilor din Ardeal a fost ambivalentă, intelectualitatea fiind divizată între
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dotarea materială, livrescă și umană a unităților școlare) pentru a arăta cât de mult se înclina balanța în defavoarea învățământului românesc. Disproporția, oricum flagrantă, existentă în preajma Revoluției de la 1848, avea să se adâncească în perioada postpașoptistă, sub auspiciile inaugurării programului de maghiarizare demarat, într-un crescendo al intensității, în a doua parte a secolului al XIX-lea. În 1865 Dieta votează unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar din 1867, anul Compromisului Austro-Ungar și al instituirii Monarhiei duale, Transilvania este încorporată în Transleithania (i.e.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secolului al XIX-lea. În 1865 Dieta votează unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar din 1867, anul Compromisului Austro-Ungar și al instituirii Monarhiei duale, Transilvania este încorporată în Transleithania (i.e., partea ungară a imperiului dual). A urmat o perioadă de intensă maghiarizare, autoritățile ungare inițiind un proces de omogenizare națională care, inevitabil, lovea în aspirațiile colective ale minorităților etnice. Legea educației din 1868, deși recunoștea dreptul confesiunilor de a organiza școli, prevedea totuși obligativitatea universală a limbii maghiare. În Transilvania, spre deosebire de Principatele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
până după 1918, când unirea cu Regatul României va duce la laicizarea educației publice. În 1865, de exemplu, în Transilvania existau 767 școli românești greco- catolice și 704 școli elementare ortodoxe (Manolache și Pârnuță, 1993, p. 241). Continuând politica de maghiarizare pornită de legea din 1868, Legea educației din 1879 a reconfirmat obligativitatea predării limbii maghiare în toate școlile elementare a căror limbă de predare nu era cea maghiară. Astfel, limba maghiară a devenit obligatorie inclusiv în școlile confesionale românești. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a reconfirmat obligativitatea predării limbii maghiare în toate școlile elementare a căror limbă de predare nu era cea maghiară. Astfel, limba maghiară a devenit obligatorie inclusiv în școlile confesionale românești. Iar Legea Apponyi, adoptată în 1907, urmărea să accelereze efectele maghiarizării prin înlocuirea școlilor confesionale ale minorităților etnice (românești, sârbești, slovace) cu școli de stat în care limba unică de predare să fie maghiara (ibidem, p. 348). Însușirea limbii maghiare devenea un imperativ funcțional al statului maghiar, a cărui legislație statua
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fundalul lor etnic, la bilanțul primilor patru ani de școală, "să fie în stare a-și exprima la înțeles, în graiu viu și în scris, gândurile în limba maghiară" (Ghibu, 1915, p. 107). Considerată drept expresia culminantă a politicilor de maghiarizare, Legea Apponyi, prin articolul XXVII, le atribuia învățătorilor confesionali statutul juridic de "funcționari publici", ceea ce reclama din partea acestora depunerea la intrarea în funcție a jurământului de loialitate față de statul maghiar (ibidem, pp. 106-107). O nouă lege educațională, trecută în 1913
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patriotismul maghiar ca țelul suprem al învățământului: Fiecare școală trebue să trezească și să dezvolte în sufletul copiilor sentimentul de alipire către patria ungară, conștiința apaținerii la națiunea ungară și felul de gândire religios-moral" (p. 105). Pe lângă dimensiunea sa lingvistică, maghiarizarea se petrecea simultan și prin controlarea statală a programelor de învățământ, precum și a conținutului informațional predat prin intermediul manualelor școlare. În ciuda faptului că limba de predare în școlile confesionale românești a continuat să fie cea românească, planul de învățământ al acestora
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
didactice românești pe care l-au actualizat periodic. Manualele școlare utilizate pentru celelalte discipline, mai puțin sensibile ideologic, reclamau doar aprobarea autorităților confesionale, nefăcând obiectul scrutării din partea ochiului cenzurii (Ghibu, 1915, p. 108). O altă cale pe care se manifesta maghiarizarea era dimensiunea festivă a serbărilor naționale. În trei ocazii anuale (Ziua Sfântului Ștefan celebrată pe 20 august, Ziua adoptării legilor pașoptiste aniversată pe 11 martie, respectiv ziua onomastică a regelui) școlile primare (inclusiv cele românești) trebuiau să își manifeste ritualic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al școlilor românești - prezintă un total de 2.655 de unități școlare din care 1.536 ortodoxe și 1.119 greco-catolice (ibidem, p. 165). Jumătatea de veac petrecută în Transleithania constituită în urma Compromisului din 1867, a cunoscut, în pofida politicilor de maghiarizare intensificate progresiv odată cu trecerea vremii, o majorare consistentă a școlilor primare românești. Dacă în 1865 erau 1.471 de școli confesionale românești, în 1914 numărul acestora a crescut la 2.655 (dacă e să dăm crezare datelor românești). Privite în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
După cum vom vedea, ulterior Unirii principatelor din 1859 și a reformei învățământului din 1864, se produce o tranziție de la un patriotism civic pre-naționalist înspre un naționalism etnic herderian. În Transilvania, datorită situației speciale a învățământului românesc, supus unei acțiuni de maghiarizare și a cenzurii oficiale, tendințele sunt mai greu observabile la nivelul literaturii didactice. Din acest motiv, analiza se va centra cu precădere pe cărțile școlare publicate în principatele unite, ulterior în regat. Un scurt interludiu pentru caracterizarea frugală a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca popor istoric" (Iorga, 1910, p. 45). Odată unirea mică legitimată istoric, Iorga face pasul următor în logica politică naționalistă, introducând pe ordinea de zi chestiunea unificării întregii românimi. Vizându-i explicit pe românii transilvăneni, supuși unui proces intens de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta, Iorga își arată preocuparea față de aceștia: "Soarta Românilor neliberi și legăturile ce în chip firesc trebuie să le aibă tot mai strâns cu noi, fiind cu toții un singur neam și având amintiri, multe și unele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
centralizat maghiar. Episcopul Andrei ? aguna, liderul spiritual al rom�nilor, i? a �ndemnat la rezisten?? pasiv?. Dar tinerii rom�ni nu voiau s? tr? iasc? a?a cum tr? iser? p? rin? îi lor. Dat? fiind campania �n plin? desf?? urare de maghiarizare for? at? tot mai intens? , ei au apelat la un vechi remediu: s? au adresat �mp? ratului, rug�ndu? l s?? i ajute, dar acesta nu era �n m? sur? s? le ? în? piept partenerilor s? i. �Memorandi? ții� (numi? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
astfel pentru c? �naintaser? �mp? ratului un memorandum �n care �? i expuneau pl�ngerile) au fost deferi? i administra? iei maghiare, care i? a condamnat �n 1894 la lungi ani de temni?? 22. �n primul deceniu al secolului al XX-lea, campania de maghiarizare a atins punctul ei culminant. Legile din �nv??? m�nt stabileau controlul statului maghiar chiar ? i asupra programelor ? colare ? i a ? colilor confesionale. Apari? ia na? ionalismului ? i cea a statului? na? iune (dup? 1867) a f? cut că problema
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
tilor�. Liderul lor, Ion Ra? iu, a declarat �n timpul procesului care i? a fost intentat �n 1894: �Existen? a unui popor nu poate fi pus? la �ndoial? , ea nu poate dec�ț s? fie afirmat? �. Ulterior, ungurii au intensificat ac? iunea de maghiarizare. Lupta na? ionalist? pentru Transilvania a fost dus? f? r? cru? are. At�ț ungurii c�ț ? i rom�nii consider? �n mod misterios Ardealul ca fiind vital pentru �ns?? i existen? a fiec? ruia dintre aceste dou? popoare 7. Iorga consideră Transilvania
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
participat la inaugurarea din prim? vară lui 1908197. �n vară aceea, Iorga �? i deschidea Universitatea de Văr?. Dar �nainte de a discuta despre Universitatea de Văr? a lui Iorga, s? examin? m deteriorarea tot mai accentuat? a situa? iei din Austro? Ungaria. Maghiarizarea for? at? din Transilvania (? i din alte p? r? i) a atins punctul culminant �n acest deceniu ? i era �ndreptat? nu numai �mpotriva rom�nilor, ci ? i a altor na? ionalit?? i. Contele Albert Apponyi, ministrul maghiar al �nv??? m�ntului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
potriva rom�nilor, ci ? i a altor na? ionalit?? i. Contele Albert Apponyi, ministrul maghiar al �nv??? m�ntului, a instituit �legile Apponyi�, contrarii politicii prev? z?toare a lui Farens De�k ? i Josef E�tv�s. M? șurile lui �nsemnau maghiarizarea �nv??? m�ntului primar. Atunci c�nd sediul Bisericii Unite a fost mutat de la Blaj la Hajd�dorog, o regiune pur maghiar? , Iorga ? i?a exprimat indignarea fă?? de �absurditatea idealului maghiar al unui stat exclusiv maghiar, pe care ace? ți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nou? harț?. �Vom merge drept �nainte spre unitatea na? ional? �204, scria el. Iorga nu s? a l? sat impresionat nici de intelectualul democrat maghiar dr. Oszk�r J�szi, care propunea o politic? conciliant? fă?? de na? ionalit?? i, nu maghiarizare for? at?. �n 1913, atunci c�nd Partidul Socialist Maghiar a propus solu? îi de stopare a maghiariz? rîi, Iorga a reac? ionat imediat: �Te po? i �mp? că cu moartea o singur? dat? , atunci c�nd �? i dai duhul�205
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Admira? ia lui pentru personalitatea, lupta ? i ? elurile lui R�k�czi este evident?. �n Breve storia dei Rumeni (Bucharest, 1911), Iorga apela la opinia public? italian? (�fra? i latini�) că aceasta s??? i dea seama de m? sura �n care politică de maghiarizare a ungurilor amenin? a latinitatea, men? ion�nd �n repetate r�nduri observa? iile f? cute de italienii care c? l?toriser? prin Rom�nia ? i Transilvania ? i utiliz�nd un mare num? r de documente italiene. Oameni care au fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
din Basarabia nu erau mai prieteno? i. Dar evreii din Transilvania manifestau cea mai mare ostilitate, �ns? nu baza? i pe o platform? Chasidic?! Majoritatea acestor evrei erau asimilă? i ? i se aflau de zeci de ani �n fruntea politicii de maghiarizare for? at?. Ei nu se sim? eau (că ? i coreligionarii lor din Bucovina) prea ferici? i de sosirea oficialit?? ilor rom�ne? ți corupte din Regat, care �i h? ituiau pe evrei. �n 1923, prietenul lui Iorga, dr. Constantin Angelescu, ministru al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
și feroviar, acoperă două state și două guverne separate pînă în 1918. Intoleranța Ungariei față de grupurile naționale situate sub controlul său este străină de liberalismul pe care Austria îl practică în legătură cu supușii săi. Guvernul de la Budapesta desfășoară o politică de maghiarizare a locuitorilor slavi, croați, sîrbi sau slovaci, a românilor din Transilvania sau chiar a izolaților germanofoni. În sens mai larg, Ungaria se autoconcepe, invers decît Austria, drept un ansamblu național în formare, ca un singur popor în stadiul de gestație
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mult ungurilor pînă la nivelul în care proporția maghiarilor declarați va crește de la 41,2 la 48,1 % între cele două recensăminte efectuate în 1880 și respectiv 1910. În schimb, slavii de sud, croați sau sîrbi, se încăpățînează să reziste maghiarizării. În paralel, în spațiul austriac, recunoașterea legală a drepturilor lingvistice ale naționalităților nu rezolvă toate pro-blemele acestora și nu le satisface toate aspirațiile. Responsabilii locali încalcă adesea prevederile constituiționale în materie școlară sau administrativă, fără ca instanțele judiciare solicitate să intervină
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a continuat pînă la sfîrșitul lunii. Unul dintre grupurile deportate În această perioadă a fost cel al populației șvabe ai cărei strămoși fuseseră prezenți În Transilvania Încă din secolul al XVIII-lea. Localitatea Satmărena, o comunitate rurală supusă procesului de maghiarizare și care a luptat pentru Înființarea școlilor de limbă germană În anii ’20, era tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut În URSS. Deoarece o parte importantă din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]