1,473 matches
-
favor îți vinzi libertatea) Privind din urmă viața, câte visuri Nu ne rămân deșarte aspirații? Virtute-i să reziști la compromisuri, Dar și eșec... ar spune diplomații... 22. Usus magister est optimus (Experiența este cel mai bun profesor) A fi magistru, docț, docent, „dottore” Prin diplome și prin lucrări furate, E ca și cum „maestru” și-un actor e Fără vreun rol în piese... nejucate... Referință Bibliografică: Quod scripsi, scripsi...! Catrene inspirate din înțelepciunea umanității / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI...! CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA UMANITĂŢII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349220_a_350549]
-
academice din Iași. Lucrarea, însumând 550 de pagini, apare sub îngrijirea Prof. univ. dr. Toader Tudorel, Decanul Facultății de Drept din cadrul Universității „Alex. Ioan Cuza”, Membru al Curții Constituționale Române, a Doamnei Prof. univ. dr. Mariana Mureșanu Ionescu, fiica ilustrului magistru, și a Domnului Profesor Lucian Ionescu, fiul redutabilului civilist român. Ținem să relevăm, ab initio, în mod expres, faptul că această monumentală lucrare se înscrie în seria volumelor omagiale, consacrate ilustrelor personalități care au onorat catedrele Universității „Alex. Ioan Cuza
IN MEMORIAM OCTAVIAN IONESCU (1901-1990), PROFESOR DE DREPT CIVIL LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI MEMBRU AL CONSILIULUI LEGISLATIV AL ROMÂNIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384133_a_385462]
-
interbelică, în comparație cu mediul academic românesc, și apoi cu decăderea valorilor și tradițiilor acestuia, în anii regimului dictatorial stalinist. Ca fost student premiant al Facultății de Drept de la Universitatea „Alex. Ioan Cuza” și discipol doar pentru scurt timp, al distinsului, reputatului magistru, Octavian Ionescu, februarie-martie 1950, întrucât s-a produs actul inuman al îndepărtării sale de la catedră (la decizia unui grup de alogeni, de intruși în viața universității ieșene), am citit cu emoție acestă lucrare care vine să restabilescă adevărul, să pună
IN MEMORIAM OCTAVIAN IONESCU (1901-1990), PROFESOR DE DREPT CIVIL LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI MEMBRU AL CONSILIULUI LEGISLATIV AL ROMÂNIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384133_a_385462]
-
la Cluj, iar alți patru (’54-’58) student la Institutul Teologic din Sibiu. La doi ani de la obținerea licenței în Teologie, se înscrie la Magisteriu în București - cursuri de doctorat specifice domeniului -, în 1963 adjudecându-și titlul științific/academic de Magistru în Teologie. Răstimp de mai bine de un sfert de secol (1965-1991) a fost profesor titular al cursurilor de Dogmatică și Morală ortodoxă la Seminarul Teologic din Craiova., unde - în 3 octombrie 1978 - este hirotonit diacon celib pe seama acestui seminar
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
să conturăm mărita personalitate a distinsului Prelat al neamului românesc. Fiind exemplar la învățătură, destoinic în cuvânt și faptă, tânărul Melchisedec Ștefănescu a fost trimis la Academia Duhovnicească de la Kiev (1848-1851) a lui Petru Movilă, unde a obținut titlul de ”Magistru în Teologie și Litere”. La Kiev, cu încredințarea Mitropoliei Moldovei, este hirotonit ieromonah în 3 octombrie 1851, în atmosfera sfințitoare a Lavrei Pecerska, de Mitropolitul Filaret Amfiteatrov al Kievului. ”Aici, la Kiev și-a îmbogățit Melchisedec cunoștințele mai mult decât
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
vizitei mele, doar masa din mijlocul sufrageriei se afla la locul său, pe ea tronând o mașină de scris ancestrală, marca Remington. O privisem intimidat, la această antichitate, demnă de orice muzeu al tehnicii scrisului, fuseseră redactate operele nepieritoare ale magistrului! Lângă piciorul mesei, o damigenuță îmbrăcată în nuiele aștepta cuminte să fie folosită la nevoie. - Să-ți dreg un pahar de vin, s-a oferit profesorul, în dulcele stil sadovenian. - A, nu, mulțumesc, refuzasem, eram cu mașina. Apoi m-a
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă și luând notițe pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul său din această zi asculta atent, gata să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care i le semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego. Dante sosise la timp pentru a prinde ultimele replici. Tema trebuia să fie influxul tranziturilor marțiene asupra secrețiilor umede ale plămânilor. Marte, planetă de foc, caldă și uscată, generează În trupuri, prin suflarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele și sărutându-l pe obraji. — Messer Durante, fii binevenit! Dacă aș fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi susținu privirea cu răceală. — Poate că a fost deșartă. — Hulești. Nu asta ne Învăța marele Ptolemeu În Almagest! strigă Dante. Nici Sacrobosco. Nici Guido Bonnati, Însuși magistrul dumitale! — Știința mea nu se datorează doar lecțiilor lor. Acum poetul era atât de aproape Încât Îi simțea căldura respirației. — Oare ai urcat În amvonul lui messer Bruno și aduci din pustiul spiritului său nefasta Închipuire a altor zei? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorbise doctorul Wagner: lichidarea? Era mai simplu și mai sigur, nu? - Mi-am pus și eu această Întrebare, a mărturisit Eva. Hotărârea nu a fost luată În Consiliu, a parvenit direct de la cel pe care toți Îl cunoaștem sub numele Magistrul. El decide atunci când membrii Consiliului nu se pun de acord În vreo chestiune. Probabil că Zoran are dreptate: s-a ajuns la concluzia că ești mai util viu decât mort. În ce scop, nu-mi dau seama. Motivul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul... doctorul Wagner - nu pe el Îl căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul... doctorul Wagner - nu pe el Îl căutați? Ba da, desigur, pe doctorul Wagner Îl căutam, dar nu mă așteptam să-l găsesc pe Magistru! Nici un moment nu făcusem vreo legătură Între filiformul cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul... doctorul Wagner - nu pe el Îl căutați? Ba da, desigur, pe doctorul Wagner Îl căutam, dar nu mă așteptam să-l găsesc pe Magistru! Nici un moment nu făcusem vreo legătură Între filiformul cu care mă Întreținusem În prima zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul... doctorul Wagner - nu pe el Îl căutați? Ba da, desigur, pe doctorul Wagner Îl căutam, dar nu mă așteptam să-l găsesc pe Magistru! Nici un moment nu făcusem vreo legătură Între filiformul cu care mă Întreținusem În prima zi și... De fapt, nu-mi pusesem niciodată problema identității efective a persoanei căreia i se spunea Magistrul, recepționasem informația despre existența sa ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar nu mă așteptam să-l găsesc pe Magistru! Nici un moment nu făcusem vreo legătură Între filiformul cu care mă Întreținusem În prima zi și... De fapt, nu-mi pusesem niciodată problema identității efective a persoanei căreia i se spunea Magistrul, recepționasem informația despre existența sa ca pe o pură abstracțiune, Îndepărtată și lipsită de interes. Ce mă privea pe mine, la modul direct, cine conducea misteriosul Centru și la ce mi-ar fi folosit să-l știu? Da, da, deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de dispersate rămăseseră datele pe care le dețineam, În pofida tentativelor mele repetate de a le așeza Într-o ordine inteligibilă, și cât de aerian eram În raport cu ceea ce se Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el era Magistrul, de ce nu se aflase printre cei care mă interogaseră În sala Consiliului? Fiindcă nu se aflase, de asta sunt absolut sigur, cu toate că anchetatorii rămăseseră tot timpul În penumbră, de parcă s-ar fi ferit să fie recunoscuți. Prostească Întrebare: cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lăsat să creadă inocentul de mine. De ce? Because, cum spune englezul când n-are chef să răspundă. Eram iar În Încurcătură. Aplombul cu care mă lansasem către doctorul Wagner se diminuase subit. Dacă pe-aici evenimentele se precipită, probabilitatea ca Magistrul să aibă timp de conversație cu mine tinde spre zero, Îmi spuneam. Din convingere sau ca să-mi găsesc o scuză pentru nehotărâre? Pe de altă parte, dacă Wagner era Magistrul, lucrurile, per ansamblu, nu pot sta foarte rău, mă străduiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
diminuase subit. Dacă pe-aici evenimentele se precipită, probabilitatea ca Magistrul să aibă timp de conversație cu mine tinde spre zero, Îmi spuneam. Din convingere sau ca să-mi găsesc o scuză pentru nehotărâre? Pe de altă parte, dacă Wagner era Magistrul, lucrurile, per ansamblu, nu pot sta foarte rău, mă străduiam eu să văd, ca În oricare altă Împrejurare, de altfel, partea plină a paharului. Nu mă bizuiam pe nimic concret, schimbaserăm câteva fraze, atâta tot, iar simplul fapt că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a mă vedea surprins, iar când se așază alături de Wagner, găsesc resursele să o privesc pe doamna psiholog Eveline Fontaine cum nu se poate mai destins și s-o Întreb netulburat: - Și dacă n-aș fi veni, cine câștiga pariul? Magistrul? - Nu, prietenul nostru Zoran. Doctorul Wagner doar a arbitrat. Ai o bilă albă la capitolul corectitudine... Hm, ce scenă aiurită! Îmi lăsasem preț de câteva minute imaginația s-o ia razna, și poftim ce bazaconii culegeam. Concomitent, pe pista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
participat, În afară de cel la care mă așteptam - despre amicul Zoran vorbesc -, și doctorul Wagner. De fapt, el a condus dialogul, Zoran mai mult a dat din cap și a zâmbit În felul lui stereotip și enervant. - Domnule profesor, a Început Magistrul, ne surprindeți cu reacțiile acestea intempestive, nu păreați o persoană Înclinată spre cascadorii nocturne... - Dumneavoastră ce-ați fi făcut În locul meu? am ripostat cu o vehemență cam nepotrivită pentru situația În care mă aflam. De când am fost adus aici, Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vocea doctorului Wagner? Bineînțeles că am observat. Și? - Ai Înțeles și de ce, presupun. - În primă instanță, nu, am fost prea surprins, deși mi-am propus de o mie de ori să nu mă mai mir de nimic. Bănuiesc că vocea Magistrului este cea care deschide poarta Încăperii ăleia. - Singura. Mâine-noapte coborâm din nou și trebuie să intrăm. Din cîte am auzit, până acum, Încercările lui Zoran și ale lui Bergman - așa Îl cheamă pe individ - n-au prea dat rezultate. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e nebun de legat. Morala fiind că, În realitate, putem face nu ceea ce putem, ci ceea ce credem că putem face. Bine măcar că Eva a avut inspirația să-mi atragă atenția că nu trebuie să mă tâmpesc Încercând să imit vocea Magistrului așa, În general: probabil că n-ar fi ieșit nimic. Concentrarea pe doar câteva vocabule a simplificat mult lucrurile și m-a ajutat enorm. Alegerea lor n-a fost peste măsură de complicată - Încă nu-mi părăsise cortexul și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate Întâmpla cu aceia care nu se conformează: primesc un glonț În ceafă? Adică, hai, dom’le, nu mă lua pe mine cu chestii d-astea de intimidat puberii, că nu mă sperii. „Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doctorului Wagner o chichiță de care să mă agăț, ceva aparte, specific În maniera lui de frazare, de exemplu, niște inflexiuni care Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am Încăpățânat să caut și bine am făcut. Am sesizat, de pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]