252 matches
-
de la linia alăturată. Am văzut că se îndrepta spre Ploiești. După ce am depășit gara Basarab, din el au început să sară călătorii, unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte cald. Eram oameni de toată mâna: de la țărani, la mahalagii, până la funcționari bine hrăniți. Mirosul de transpirație se contopea cu cel de Prada. Discuțiile se învârteau în jurul agitațiilor recente. Încetul cu încetul, zona de interes s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum comentează Adrian-Silvan Ionescu (2006, 539) modul în care Ion Luca Caragiale își portretiza personajele prin îmbrăcăminte: "Pentru I.L. Caragiale, costumul este un mijloc de caracterizare, de conturare a psihologiei și a statutului social al purtătorului. Prin ele sunt definiți mahalagii, ciocoii cu pretenții acei nouveaux riches modeștii amploiați, apelpisiții și moftangii. Rar un costum descris de el definește un personaj cu adevărat important în ierarhia socială". Deosebit de valoroasă de amintit este și sugestia istoricului român Lucian Boia (1998/2000, 117
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sau în folosință), de ele dispuneau orășenii „gospodari”. În Bacău, de pildă, la 1859-1860, se aflau 677 de „familii de cultivatori”. În moșia orașului aveau însă loc de hrană numai 425 locuitori. În Iași, la 1861, din cei 2.384 „mahalagii” cu case în Tătărași numai 300 aveau vite mari. Iar dintre aceștia din urmă, 10 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. În orașe, distribuția pământului nu s-a făcut în mod echitabil, în funcție de necesități, ci în funcție de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașelor, în majoritate covârșitoare, locuiau în mahalale confundate adesea, în cursul operațiilor de fixare a cislelor și beilicurilor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al mahalalelor, ci și de ocupațiile celor care le locuiau. Dintre birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni care creșteau vite pe imaș pentru negoț, care reușiseră să acumuleze o oarecare sumă de bani sau să se califice într-o meserie. Aceștia din urmă promovau fie în rândul meșteșugarilor patentari, fie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau să se califice într-o meserie. Aceștia din urmă promovau fie în rândul meșteșugarilor patentari, fie în cel al negustorilor. Au existat cazuri excepționale, ca de pildă la Tecuci, între 1832-1838, când între meșteșugari au intrat 86 de birnici mahalagii. În Iași, la 1861, dintre cei 2.384 mahalagii cu case în Tătarași numai 306 aveau vite mari. Între acei mahalagii, 16 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. Vitele erau crescute și îngrășate numai pentru piața
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmă promovau fie în rândul meșteșugarilor patentari, fie în cel al negustorilor. Au existat cazuri excepționale, ca de pildă la Tecuci, între 1832-1838, când între meșteșugari au intrat 86 de birnici mahalagii. În Iași, la 1861, dintre cei 2.384 mahalagii cu case în Tătarași numai 306 aveau vite mari. Între acei mahalagii, 16 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. Vitele erau crescute și îngrășate numai pentru piața orășenească. Distribuția pământului nu s-a făcut într-un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Au existat cazuri excepționale, ca de pildă la Tecuci, între 1832-1838, când între meșteșugari au intrat 86 de birnici mahalagii. În Iași, la 1861, dintre cei 2.384 mahalagii cu case în Tătarași numai 306 aveau vite mari. Între acei mahalagii, 16 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. Vitele erau crescute și îngrășate numai pentru piața orășenească. Distribuția pământului nu s-a făcut într-un mod echitabil, după necesități, ci în funcție de suma pe care orășenii o avansau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ilustrează personajul semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"; "Societatea noastră, dar, noi ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în țara noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică) și ipocrizia (cațaveică = haină cu două fețe), două din trăsăturile ce definesc acest personaj. Farfuridi și Brânzovenescu este un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc: "Pe vremea lui Moliere, burghezul voia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale mahalagiul umbla să devină burghez, mai tîrziu, omul de mică cultură afectează marea cultură..."; pe acest paradox istoric care a încheiat combaterea privilegiilor feudale prin constituirea unei noi (și false) aristocrații înflorește snobismul personajelor sale. Memorabilă rămîne "Madame Esmeralde Piscupesco five
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
încăpățînare. Ștrengar și drăcos de mic, copil înrudit cu cele mai mari familii, se înhăitează în tinerețe cu mai mulți de teapa lui [...]. Își lasă plete lungi, face fel-de-fel de giumbușuri și de tămbălăuri, băgînd în năbădăi pe îsnafi și mahalagii; încalecă de-a-ndărătele pe o saca și se plimbă pe podul Mogoșoaii, escortat în triumf de toți ștrengarii zamparagii, cari îl aclamează strigînd: "Ura! vivat musiu Berlicoco!". Se duce vestea pîn la vodă de isprăvile bandei [...]. Ca să scape tîrgul și marginile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
satiric direct, el nu spune lucrurilor pe nume și nu le înfățișează așa cum sunt, ci le prezintă de-a-ndoaselea. Cu o intuiție precisă a lucrurilor, știe de pe acum să schițeze aspectele urbanisticii gloduroase a periferiilor bucureștene, înainte de a trece la înfățișarea mahalagiilor în comedii. Desigur, începuturile lui nu prevestesc pe marele scriitor, dar nici nu-l dezmint. Debuturile sale sunt ca și acordurile sigure ale unui instrumentist stăpân pe sine, care își câștigă măiestria fără grabă. Chiar dacă ținem seama de descoperirile care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
maghiară, badar), grobian (din germană, grobian), termeni care pleacă, toți, de la condiția de țăran sărac, de paria, prin extensie de necivilizat. Și în română ghiolban sau gherțan vin de la realitatea sugestivă a celui căruia îi ghiorăie mațele de foame, iar mahalagiu vine, evident, de la locuitorii suburbiilor care vindeau la piață produsele agricole realizate în grădina proprie pentru a supraviețui. De altfel, un aristocrat pur sânge, precum Alexandru Paleologu, avea cuvinte frumoase despre mahalagii interbelici, mici meseriași, oameni spălați și cu bun-simț
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
celui căruia îi ghiorăie mațele de foame, iar mahalagiu vine, evident, de la locuitorii suburbiilor care vindeau la piață produsele agricole realizate în grădina proprie pentru a supraviețui. De altfel, un aristocrat pur sânge, precum Alexandru Paleologu, avea cuvinte frumoase despre mahalagii interbelici, mici meseriași, oameni spălați și cu bun-simț, protestând împotriva sensului nedrept și stigmatizant căpătat de acest termen în contemporaneitate. Pe scurt, orice elementar excurs în rădăcinile culturale ale termenului de țăran (în toate articulațiile sale) ne va arăta că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Rășinari, scoase vreodată la licitație (o licitație anterioară, încercată de proprietara unei firme de vechituri care a evacuat lucrurile din mansarda cu chirie de pe Rue Odéon unde acesta locuise câteva decenii, fusese blocată de "Fundația Cioran" de la Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există în opera lui Caragiale ca un schelet susținător, fără să fie esențială. Caracterele sunt minimale. Jupân Dumitrache e un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât vigilent și deci inevitabil "cocu". Nae Ipingescu, epistatul, e un devotat redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate. Trahanache e o variantă bonomă a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu neplăcere că toată lumea iubește, cu o senzualitate exacerbată de boală și de proximitatea morții. În schimb, aici se simte în largul său Lică, Don Juan-ul care cucerește femeile "luându-le pe toate de gușă", cu familiaritatea-i caracteristică, Lică, mahalagiul simpatic (similitudinea cu personajul din ciclul Halippilor nu-i doar onomastică), cu mustăcioara lui irezistibilă de erou de melodramă 68. Profitând de slăbiciunea femeii, ministrul încearcă să o domine psihologic și-i dezvăluie mobilul ascuns al comportamentului ei (iubirea pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
defectuos de interpretare și aplicare a prevederilor hrisoavelor domnești, locuitorii Bacăului au hotărât înființarea unei „instituții” care își propunea să elimine orice nemulțumire de acest fel. Astfel, conform jurnalului din 22 mai 1840, „Boierii, Neguțitorii și cealantă obștie (probabil, obștea mahalagiilor sau calicimea; n.n.), (...) am căutat a ne aduna unii cu alții și a ne conglăsui spre punere la cale de a întâmpina relele vătămări a proprietății, stăvilindu-le în tote ce ar pute să mai aducă jignire și a face
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
are o altă semnificație.) S-a spus că marele nostru dramaturg a zugrăvit în comediile sale mahalaua. Dar aceasta nu este adevărat: dacă personajele din O noapte furtunoasă, din Conu Leonida față cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi personajele din comedia cea mai bună, din O scrisoare pierdută, nu sunt mahalagii. Trahanache e mare proprietar; nevasta lui o "damă mare"; Farfuridi, Brînzovenescu, Cațavencu sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
furtunoasă, din Conu Leonida față cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi personajele din comedia cea mai bună, din O scrisoare pierdută, nu sunt mahalagii. Trahanache e mare proprietar; nevasta lui o "damă mare"; Farfuridi, Brînzovenescu, Cațavencu sunt avocați, sunt "intelectuali", cei dintâi, împreună cu Trahanache, sunt "stîlpii puterii" dintr-un oraș de provincie; Tipătescu e un înalt funcționar și un om cult; Aga-miță Dandanache, un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și ale stării noi de lucruri, introdusă de liberali. (La drept vorbind, D-ale carnavalului e lipsită de semnificație, și acesta e marele ei defect estetic.) Deși personajele din O noapte furtunoasă și din Conu Leonida față cu reacțiunea sunt mahalagii, aceste două comedii sunt, pentru toată lumea, de același fel, din aceeași familie, au aceeași semnificație ca și O scrisoare pierdută, în care personajele nu-s recrutate din mahala. Prin ce lucru, atunci, toate aceste personaje, și din mahala, și din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
știu ele să priceapă politica, să se exprime, să se manifeste - prin liberalismul lor. În aceste comedii, Caragiale biciuește o concepție, s-ar putea zice un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
al "nopții" într-o cavalcadă tragică și grotescă, dominată de două motivații clare: dragoste brutală, elementară, senzitivă și speculația politică abjectă, două așa-zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
importanța ce era acordată acestei mape speciale. Mapa cu activitate conținea peisaje industriale, portrete de muncitori și scene de muncă. Peisajele industriale erau unul și același, întors pe dos și pe față, fabrica de frînghii din spatele casei, muncitorii erau bieți mahalagii din capul Sărăriei, iar scenele de muncă, sărmanii căruțași din Țicău, încărcînd sau descărcînd. Toate lucrate în felul inimitabil al pictorului, de altfel asemănătoare celor din celelalte două mape. Și doar cu multă bunăvoință supunîndu-se tematicii la modă, care făcea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un loc comisarii agramați, dar în virtutea inegalității eterne între indivizi și clase vor fi totdeauna indivizi care să folosească paiațerește formele clasei în care au intrat de curând. Pe vremea lui Molière burghezul vroia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale, mahalagiul umblă să devină burghez, mai târziu omul de mică cultură afectează marea cultură [...] Situațiile sunt eterne și se rezolvă prin limbaj"22. Eroarea de a considera personajul caragialian o simplă imagine a unei anumite societăți surprinse într-un anume moment
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]