408 matches
-
mine. Martin s-a așezat în fața mea, a scos imediat o carte din buzunar și a deschis-o. Puștiul ăsta o să-și distrugă ochii... Cât despre mine, eu aveam o grămadă de griji pe cap, la care se adăuga o mahmureală cumplită, așa că nu aveam nici un chef să mă complic. Astă-noapte am mai trecut una pe răboj. Cocteiluri: 17£, Cina: 68£, Selina: 2 500£. M-ai auzit, două miare și jumătate. Află de la mine că laba care mi-a tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă părți demontate dintr-un tablou de comandă electromagnetic argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lume de umbre și rumeguș era propria-ți bărbăție, testosteronul tău. Salut, spuse o voce din spatele meu. M-am întors. — Cară-te de-aici, am spus și m-am întors la loc. Nu era vorba de una din cumplitele mele mahmureli. Cred că poponarul tău standard ar fi putut trece pe aici pentru un ultim pahar de vin alb în drum spre întâlnirea cu temnița sau randevuul cu un contract cu moartea lui Water Closet sau Mother Load. Dar ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l iau de acasă în fiecare zi și să merg cu el până în centru, ceea ce ar însemna o distanță de optzeci de străzi, timp în care Lorne vorbea neîncetat. Curând am constatat că nu puteai face chestia asta cu o mahmureală zdravănă. Era imposibil. Am făcut câteva încercări și am fost tot mai sigur că era imposibil. În prima zi, după o oră de nemișcare pe Lexington, șoferul a traversat Park-ul ca să-și încerce norocul pe anarhicele bulevarde din West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi bâzâie scalpul. De ce? Doar renunțasem la alcool de trei zile. Nu-i nimic rău să te lași de băutură dacă bei o cantitate incredibilă de bere, sherry, vin și Porto și te poți descurca bine cu cele mai aprige mahmureli. Cred că eu aveam o mahmureală cumplită. După câteva minute, coborând pe Ninth Avenue, nu departe de apartamentul Martinei, am simțit, am simțit binefacerea, seva care îmi dădea viață. Doamne, era ca și cum aș fi mușcat dintr-un măr pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la alcool de trei zile. Nu-i nimic rău să te lași de băutură dacă bei o cantitate incredibilă de bere, sherry, vin și Porto și te poți descurca bine cu cele mai aprige mahmureli. Cred că eu aveam o mahmureală cumplită. După câteva minute, coborând pe Ninth Avenue, nu departe de apartamentul Martinei, am simțit, am simțit binefacerea, seva care îmi dădea viață. Doamne, era ca și cum aș fi mușcat dintr-un măr pe care îl mestecam cu dinți mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bogate latitudini, tot o planetă dură rămâne. Dacă te duci vreodată pe Pământ, fii cu ochii în patru. Ai auzit probabil că polonezii s-au dat la fund. Dea. Legea militară. Legea marțială. Un tip cu nume de cură contra mahmurelii conduce toată afacerea. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să tripleze toate prețurile, asta a făcut javra aia cu ochi de broască. Nu prea mai auzi nimic despre Lech Walesa, cel cu buze subțiri și pieptul scofâlcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca un nor alb pe-un cer senin de-nalt august netulburat de vînt; ca o cunună-n flăcări sub cetate arzîndu-și frunze, flori și spini; ca un șuvoi umflat în primăvară tăind făgaș în lut uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere de lumină frîntă de nevăzutul ochiului închis; ca un talaz strivit pe plaja udă și
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
somn de neînvins și m-am prăbușit pe sofa. Am visat că Miquel mă săruta pe frunte și mă acoperea cu o pătură. CÎnd m-am trezit, am simțit o durere de cap teribilă, În care am recunoscut preludiul unei mahmureli feroce. M-am dus să-l caut pe Miquel ca să blestem ceasul cînd Îi venise În minte să mă Îmbete, Însă mi-am dat seama că eram singură În apartament. M-am apropiat de birou și am văzut pe mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și te vei lămuri În ce constă enigma și toată frumusețea... Bărbatului Îi e suficientă, desigur, o singură față. Deși, la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În cameră, strecurându-se anevoie prin storurile trase. Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sunt un idealist din fire, dar asta-i realitatea. Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Cineva se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În eternitate nu are sfârșit. Mahmureala și fumul de trabuc aveau menirea să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât Noimann simțea chiar și trepidațiile roților Închipuite și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cameră a straniului picior, Își aveau ramificate rădăcinile În Întâmplările prin care medicul trecuse petrecând la Corso. Discuția În jurul știrii Îi Înfierbântase imaginația, astfel că piciorul din ziar Îl bântui În vis, după care visul se reflectă În realitate. Din pricina mahmurelii, Noimann se afla Într-o stare confuză. Cineva dorea cu tot dinadinsul să profite de degringolada lui și-l manipula de la distanță. Noimann se gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și când s-a derulat această scenă. Se jucase de-a terapeutul În cabinetul său În care intrase pe furiș noaptea, după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În mâna lui?! „Persoanele combative și rezistente cad, de obicei, În apatii care le sleiesc puterile. Cei dinamici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de a trăi ce se revărsa din cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța plată de coniac, pe care o folosea, de obicei, În situațiile de criză. Dar se răzgândi: mahmureala Îi trecuse aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăsă dus În voia sorții. Stând cu coatele rezemate pe geam, Noimann trăgea fumul adânc În piept și-l slobozea peste locurile goale din compartiment. Rotocoalele se Întindeau de-a lungul scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i materia trebuie să facă odată și odată fâs... Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Pocnește din degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
definitivă. Te plătesc pentru toată săptămâna, dar asta e tot. Am auzit un fâșâit și un plâns Înăbușit, apoi se lăsă tăcerea până când, după câteva minute, se trânti o ușă. Stomacul meu mi-a semnalat că nu va mai tolera mahmureala prea mult și am Început să mă uit cu disperare În toate direcțiile, ca să localizez baia. Îmi căutam hainele, chibzuind dacă era mai bine să mă vadă pe jumătate Îmbrăcată sau vomitând, din moment ce n-aveam timp să rezolv ambele probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
făcuse și pipi pe perna mea, dar n-aveam timp să fac curat. Am reușit să fac slalom printre metrouri și să ajung la birou la nouă și un minut fix. Fantazam despre cum o să devorez singurul remediu eficient Împotriva mahmurelii, o cafea mare și șuncă, ouă și brânză pe o felie de pâine prăjită cu unt când Elisa m-a chemat cu un semn. Îmi păstrase un loc lângă fereastra cea mai Însorită și părea destul de nerăbdătoare să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sută de celebrități și ziariști bine aleși. Normal, un eveniment real ar avea doar Între o sută și o sută cincizeci de invitați maximum, dar ăsta e doar un exercițiu. Mi-am dat seama brusc că Încă nu rezolvasem problema mahmurelii, care Îmi revenise cu atâta aplomb Încât necesita atenție imediată. —Normal. Ți-o dau luni? am Întrebat pe un ton cât mai vesel cu putință, ridicându-mă cu grijă ca să evit un val În plus de greață. —Perfect, aprobă Kelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
porție de șuncă, ou și brânză pe o felie de pâine prăjită cu unt. Încă mai aveam de făcut o listă cu invitați de cinci sute de oameni plus ideile de petrecere, dar am decis că puteau să mai aștepte. Mahmureala Însă nu. 9 După trei săptămâni - trei săptămâni de făcut liste, schimbat garderoba, mers la petreceri și scufundare totală În cultura Kelly & Company - stăteam și o așteptam pe Penelope. Coada din față de la Sanctuary părea absolut insuportabilă. Cohorte Întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
până În lift, apoi din lift până-n camera mea. De-abia l-am observat pe Philip care stătea tolănit pe pat, acoperit cu un prosop doar și cu o mască de mătase pe față. — Unde ai fost, iubire? Sunt total varză. Mahmureala asta mă omoară și m-ai lăsat singur aici, miorlăi el. Ce-ar fi să-mi pregătești o compresă rece? Ar fi genial. Ce-ar fi să-ți faci singur compresele, Philip? am Întrebat, veselă. Eu Îmi las doar chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
politețea de a părea măcar puțin jenat de ce se Întâmplase, poate - poate doar - aș fi fost capabilă să trec peste asta. Hei, prieteni, o să comand niște cafea și suc de portocale, poate și niște croasante. Simt că mă paște o mahmureală nasoală, anunță Leo. Tot nu făcea nici o Încercare să se acopere, ci luă telecomanda și Începu să sondeze oferta de filme a hotelului. —Bună idee, frate. Aș vrea un espresso dublu, câteva aspirine și un Bloody Mary super-mare, spuse Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mission; mașinile erau parcate aiurea - boturi în aripi bușite - în fața hotelurilor cu pături calde de pe South Main. Smocuri de confeti atârnau de ferestre și acopereau trotuarele, iar soarele care se ridica dinspre răsărit îți dădea sentimentul de căldură, abureală și mahmureală. Mal conduse mașina spre Pacific Dining Car dorind ca prima zi a noului deceniu să aibă o viață scurtă. Restaurantul era plin cu turiștii echipați cu aparate de fotografiat, devorând câte un „Rose Bowl Special” - cartofi prăjiți împănați cu stridii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]