291 matches
-
ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în Americi, zâmbește larg, probabil la mamă-sa - specialistă în comportamentul copilului și-n ce privește dezvoltarea capacităților cognitive, mi s-a zis - care-i fotografiază. I s-a scurs înghețată pe maieul cu dinozauri. Hi, Steve, aici e soare, te topești de căldură, te prăjești, like a roastbeef. Am mers să sărbătorim promovarea mea. Am job full time de-acum la departament, s-a zbătut Will, promotorul meu, dar și Wenda. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
personal, nu mai avea rost să trăiască. Sub această apăsare insuportabilă se scufundase, probabil, feribotul pe care se afla Împreună cu soția. Thomas pur și simplu Îl exaspera; fiul era parcă al altuia, Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În cameră, vorbea cu gura plină, nu se spăla pe mîini, mințea, un mic ticălos care, spunea tatăl, avea să ajungă un adevărat bandit mai tîrziu. Dacă ar mai fi apucat, chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lua nimic. Ca bețiv amator, Lionel trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și e mai curând matroană. Dar cine a auzit să se zică, vreodată, despre o femeie: E o matroană
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în carusel, tu vei lovi cu ciocanul, bila se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu intre decât când va veni Soliteraj, pe mine m-a chemat lângă el doar cu privirea sa, ce părea să mă întrebe ce așteptam. Înăuntru nu se aflau doar haine. Mai erau diverse... lucruri. Asta, zise el scoțând un maieu negru, e lucrat din fir de Corandif. Mi-l aruncă în brațe, așteptându-se să mă îmbrac cu el, și continuă: Pantaloni din Luciu Aernijf. Mi-i aruncă și pe ăia. Văzând că nu fac nimic cu ei, nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
negru, e lucrat din fir de Corandif. Mi-l aruncă în brațe, așteptându-se să mă îmbrac cu el, și continuă: Pantaloni din Luciu Aernijf. Mi-i aruncă și pe ăia. Văzând că nu fac nimic cu ei, nici cu maieul, se întoarse spre mine: Deși au multe proprietăți speciale, nu se pot îmbrăca singuri. Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spre ieșire. Stai! Mai mergeau o tură! Perfect! Le urmă, așezându-se la coadă a doua oară. Se simțea ca într-un vis, cu respirația tăiată, lăsându-și ochii să fugă spre cârlionții lor, spre pistruii de pe umeri, dezvăluiți de maieurile de sport. Începuse să își imagineze cum ar fi fost să fie cu una dintre ele - la naiba, poate cu amândouă - când un bărbat păși înainte și spuse: — Veniți cu mine, vă rog. Brad clipi des, simțindu-se vinovat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu pachetul dat de părintele, și asta mă face să mă întreb dacă tot ce am în el chiar îmi este strict necesar. Il iau la analizat cu atenție și decid că nu toate îmi sunt necesare, adică: polarul, un maieu, o cămașă și o pereche de branțuri. Ca atare, le las pe o bancă de lângă pista ciclabilă, să le ia cine crede de cuviință. Este o nouă lecție asupra inutilității multor lucruri în viață. Dar trebuie să apese greu pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
am intrat în sat, într-o mică piață, la umbră, un grup mare de femei în vârstă erau așezate pe aceeași bancă lungă, și toate mă priveau cu mirare, întrebându-se cine o fi domnul acesta cu pantaloni scurți, cu maieu, cu o pălărie mare cu boruri largi și cu rucsacul pe spate. Am simțit deodată atmosfera sătească unde oamenii se cunosc toți între ei și toți vor să știe cine mai vine și cine pleacă, și multe alte detalii. Lângă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă constrânge să mă retrag la primul refugiu ce-l întâlnesc și care este deja înțesat de pelerini. Dar mai bine înghesuit decât șfichiuit de această ploaie nemiloasă ce-ți pătrunde în oase, și nu am pe mine decât un maieu, o cămașă cu mânecă scurtă și pelerina de ploaie deasupra. Mai sosesc și alți pelerini, iar spațiul devine neîncăpător. Impreună cu alți trei francezi, decidem să ieșim și să ne continuăm drumul, chiar dacă afară este vijelie. Oricum, trebuie să plecăm
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de mii, bre, unde mai găsești?, un Coran din colecția lui de cărți legate în piele în culoarea neagră-verzuie a muștelor de gunoi. Diseară viu, să știi, pân-atunci mâncare canci! Femeia pleacă unduindu-și omoplații lăsați la vedere de maieul de vară care trebuia să fie alb. Fac cu ochiul șugubăț spre deschizătura ușii, prin care s-a topit arătarea: cine-i, vor să întrebe ochii mei, dar ceva îmi spune că trecerea femeii i-a tăiat cheful lui Tanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mama pe un ton inchizitorial, când omul se arată la vedere. - Păi, cu haine. Ce, nu-mi vin? - Dă-le imediat jos și îmbracă-te cu hainele dumitale. Când s-a îmbrăcat, în cojocul lui pus de-a dreptul peste maieu, arăta mai prăpădit, îi mai lipseau și șosetele din picioare, pe care le-am găsit după vreo două zile în zăpadă, nu se mai înțelegea dacă fuseseră curate sau murdare, oricum pe picioarele proaspăt spălate nu le mai putea purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde un băiat deșirat, cu un maieu pus parcă de-a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se uită la mine ca la un marțian. Ce mâncare, tată, aici ești la cârciumă! Bun atunci, o bere și-o sută de rom. Băiatul dispare, după vreo două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
comanda, romul într-un pahar de plastic, berea în sticlă, neceremonios. Cu mâinile ocupate mă retrag spre mesele din fund. Încă nedeprins cu luminația dinăuntru, în drumul meu aproape dau cu capul în pectoralii unui individ bine clădit, într-un maieu de culoare incertă care-i lasă libere brațele tatuate. - Ce, sunteți cu Zina? - De ce, e vreo problemă? - Mă, tu ești deștept de București? Nu-mi răspunzi la ce te-ntreb? - Cu Zina sunt, da. - Fii atent - îmi face loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât a mea, îmblânzită de celebrul felinar. Fotografia format lat mai dă la vedere ținuta sciitorului, o bluză de pijama în dungi subțiri descheiată, lăsând să se vadă maieul de corp gris. Ca de obicei, altceva pornisem să povestesc, despre o colegă de facultate, altfel o ființă veselă, care în anul III s-a bătut pur și simplu cu noi pentru a lua la recenzie un roman al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spațiul, se reflecta în geamurile ușilor, în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră - la mașină, cu spatele spre ușă, stă tanti Marie, într-un maieu roșu și șosete asemenea, fără încălțări, foarte dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la sceneta mea. Îl rugasem pe unchiu-meu Tony, el nu venise, pe-atunci nu venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm prune de magiun. Mă prindea totuși atât de greu acasă, încât în seara marelui gătit am rămas în plus în fața viermuielii din bucătărie. Zina, în maieul întins până la o palmă deasupra genunchilor, cu părul strâns într-o basma veche de-a mamei, învârte cu o vâslă în oloiul de magiun care stă pe două ochiuri de aragaz. Mama supraveghează popota, mâțele se încurcă printre picioarele iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu trecea în fața computerului, să-și verse năduful într-o proză scurtă experimentală, și ea pierdută definitiv. Așa: veceul mic unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce grozavă o să mi se pară după pâinea prăjită, tot prăjită tare. Te face bun pentru toată ziua! Micul dejun în doi fusese mai mult o desfătare vizuală decât gustativă; în fața mea, pe colțar, ședea Zina îmbrăcată sumar doar în maieul lăbărțat, agitându-și succesiv pe stinghia taburetului picioarele goale. Nu că m-ar fi făcut ea să elimin pâinea prăjită de pe lista alimentelor respingătoare (alături de căcat, pe care nu l-am gustat încă), vreau doar să spun că în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ceașca de cafea în poală, pe jumătate asfixiat de ce putea să însemne patosul napolitan. Locul fojgăia de copii - bebeluși și țângăi, sugari, tineri șleampeți. Mai erau cel puțin trei tipi cu figură de tată în bucătăria de alături, îmbrăcați în maieuri sau halate, aplecați peste sticlele de vin fără etichetă și pastele aburinde din sosul sângeriu. Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătare înalte de lângă ușă Cu ei mai erau chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cerut ajutorul lui Fielding. Aici e vorba de un fel de mahmureală dramatizată, mi-am spus eu. Am tras cu putere din țigară și în lumina liliachie l-am văzut mai bine pe Davis, cu mușchii umflați ieșindu-i din maieu. Capul îi era înclinat într-un chip curios și așezat pe umeri ca și cum ar fi privit în sus, de pe ghidonul răsucit al unei biciclete. Zâmbea. — Fie, spuse el. Fumează. Și fiindcă veni vorba de Preistoric, am văzut un teanc întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochii ei negri, la brațul unui lăptar care nu e încă suficient de bătrân pentru a-i fi tată. Unde e legătura? Vezi o blondă de patruzeci de ani lată în umeri, încadrată de doi poponari lituanieni zgomotoși, îmbrăcați cu maieuri. Ce legătură poate exista între ei? Londra e plină de istorioare, istorii, romane, farse, comedioare, cronici de familie, seriale și foiletoane care se plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar iarăși a pierdut inițiativa, a crezut pur și simplu că i-a smuls-o prin aspirație a avut la început senzația unei dureri îngrozitoare, îl înnebunise și năucise. Credea că a sublimat și nu a rămas din el, decât maieul. Nu degeaba era studentă la limbi orientale. Nu a mai întâlnit așa fată dar uita tot când aluneca să o sărute pe gât însă dacă se apropia de gura ei era pierdut și tare îi plăcea să rătăcească! De multe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]