251 matches
-
studiu. Cu inteligența și tenacitatea ei lingvistică, maimuța reușește să evadeze de fiecare dată, corupând cu limba ei dulce, prefăcută și proteică pe orice gardian sau persoană de ordine. Acesta rămânea perplex și pe loc impresionat de pledoaria elocventă a maimuțoiului despre soarta și condiția lui de victimă claustrată și hăituită, susținută cu multă artă în limba lui maternă. De fiecare dată, reușea să se întoarcă în pădurile rezervației Makonde, unde sălășluia o vreme, până intra în atenția vreunei echipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
hanului din proximitatea rezervației. Ele erau singurele neutre și priveau zeul-maimuță cu calm și detașare, continuau să-l onoreze, deși își încetase de multă vreme serviciile protectoare către tribul lor. Deci, nimic rău sau inoportun nu era de așteptat din partea maimuțoiului oțios. Ori de câte ori se aducea vorba de părinții ei, M.M. se mulțumea să ridice un deget în sus arătând spre înaltul cerului. Nu s-a putut afla nimic vizavi de vârsta, obârșia, paternitatea sau pregătirea sa lingvistică. Un ziarist mai insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
celebrul tablou al lui Gauguin "D'où venons-nous? Que sommes-nous? Où allons-nous?" să conțină răspunsul. Un altul a întrebat-o dacă e adevărat că poate înțelege limbajul oricărui animal. "Doar dacă animalul este destul de evoluat" a fost răspunsul prompt al maimuțoiului, vizibil aferat de întrebare. "Eu înțeleg ce vor ele să exprime, deși ele nu comunică cu mine, de vreme ce nu mă înrudesc cu ele." "Dar celelalte maimuțe? Cu ele comunici așa cum vorbești cu noi?" A rezultat că M.M. era tare solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încotro, își amintește Gulie, eram doar noi trei împotriva tuturor, ne-a mers doar pînă ce Petrică și-a dat seama că situația risca să scape de sub control. — Vă dați seama că dacă ați fi reușit să le deschideți ochii maimuțoilor care se uitau tîmpiți la ceea ce se petrecea sub nasul lor, Petrică ar fi fost nevoit să se întoarcă la domnul Președinte cu temele nefăcute și ar fi fost vai și amar de capul lui. — Nu s-a putut, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l înveți poezie... Ai idee cine a scris textul imnului care se intonează pe-aici?" - Adriane, derbedeii ăia și-au bătut joc de tine. Un neîntrecut izvor al spiritului. Ai nimerit la o șezătoare în care se luau peste picior. Maimuțoiul e pe trei sferturi analfabet!... O fi analfabet. Dar o face din modestie... Pe sub analfabetism, curge ascuns un imbatabil șuvoi al spiritului, se pregăti să răspundă Bărbatul de Ceață. Însă în loc de răspunsul Bărbatului de Ceață, madam Clementina Magherușan dete un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jertfe Într-o vecinică cățue. {EminescuOpIV 489} Am aprins și eu luleaua Și jertfesc lui tata Brahma, Lângă mine-un șip cu Kummel Ș-o bucată de păstramă. Zice Darwin, tata Darwin, Cumcă omul e-o maimuță - Am umăr de maimuțoi, Milly-nsă de pisicuță. Și mă urc în tren cu grabă Cu o foame de balaur, Intre dinți o pipă lungă Subsuori pe Schopenhauer. Ș-acum șueră mașina. Fumul pipei lin miroasă. Sticla Kummel mă invită, Milly-mi râde - Ce-mi mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mulțumit? ARTUR: Sunt. GUFI: Înțeleg că ați fost tracasat, bruftuluit. E vina mea. De aceea am venit aici. Ca să îndrept totul. ARTUR: Fiți binevenit. GUFI: Știu că ați suferit... Dar n-o să vă pară rău... Îi vedeți pe mocofani, pe maimuțoi? ARTUR: Uah! GUFI: Nu vi se pare că sunt jalnici, că sunt subumani? ARTUR: Ba da. GUFI: Nn vi se pare că au câte un rânjet perfid pe figură? Îți vine să-i iei la palme. ARTUR: Sunt respingători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aer normal. Mi-am dres din nou vocea. Neața, am zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de dimineață. O, Hristoase, fursecurile fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar câteva secunde, cât plăteam și-mi luam restul până să rămân fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n concediu, nu? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
biroul tatei în dimineața aceea; stăteam pe canapea și mă uitam la Neighbours, gândindu-mă că ar trebui să încep să pun la cale celebra călătorie în străinătate în care tot zic că plec, când a sunat telefonul. Era David maimuțoiul, Stevenson, funcționarul de la cameră de la tata sau ce-o fi. Era ciudat să-l aud întrebând unde e tata - ca o imagine din oglindă sau ceva, că de obicei noi îi punem întrebarea asta: el știe mereu programul lui tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a reabilitat acum e cineva trebuie să știi ce vrei de la viață nu ca mototolul ăsta al meu pentru orice fleac Își face o mie de scrupule doamne ce a putut să-i treacă prin minte Îl și văd pe maimuțoiul ăla de Albu beat criță pozînd În chiloți de damă și cu peruca blondă a Wandei. Începe să rîdă singură. Domnul D. devine atent. E abjectă nici măcar nu face efortul să-și mascheze bucuria că mi-l aduce În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de tip mediteranean pronunțat, Janine avu destule aventuri Înainte de a-l Întâlni, În 1952, pe Serge Clément, care Își termina atunci specializarea În chirurgie. Peste ani, lui Bruno Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și veți avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească; era grețos. Bruno se depărtă câțiva metri; nădușise. Cu asemenea monștri, la noapte nu va Închide un ochi, garantat. Iar vaca aia alăpta, era clar; păcat, avea totuși țâțe grozave. Bruno merse câțiva metri pieziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-i semneze o poliță de cinci sute de dolari. Taică-tu s-a Înfuriat așa de tare că l-a luat de guler și l-a azvîrlit În mijlocul pieții și i-a zis: „Dacă te mai prind pe-aici, maimuțoi nenorocit“ - chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, nu se-ncurca-n vorbe cînd era furios - „să știi că te omor“. Chiar așa, și Bill Smathers, care era atunci șeful poliției, stătea pe treptele primăriei și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l de aici, În viața mea n-am avut așa ceva În casă“ - zice - „și dacă se află, mă fac de rușine...“ și pe copii, cei doi băieței, i-a trimis sus, pe acoperiș, și de-acolo se uitau ca niște maimuțoi și toți ieșiseră pe culoare și vorbeau În șoaptă. Iar Ben tare era amărît și necăjit cînd a văzut ce face. „Dumnezeu mi-e martor că-și merită soarta dacă moare“ - a zis. „După tot ce-a făcut, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
morminte. Noi, legionarii, am slujit lui Dumnezeu și legilor Sale. Dreptul la credință e mai presus decât legile pământești, de aceea rămânem nezdruncinați și neclintiți în crezul nostru. Legea trebuie să opereze împotriva celor fără de lege. Prădalnicii din zilele noastre maimuțoii slujesc legilor legiuitorilor nelegiuiți. De aceea ne urăsc pe noi, legionarii. Nu există aspirație mai înaltă, nu există treaptă mai înaltă de împliniri și desăvârșire decât calea care duce la Dumnezeu, raiul mândriei omenești aici pe pământ și raiul veșniciei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre a lui Mozart, cu desene cu tot, înfățișând-o mititică și netedă, asemenea urechilor de cauciuc montate pe maimuțoii de pluș care fac atâta plăcere fetițelor. Tot în ureche se șoptesc vorbele-caramel, specialitatea seducătorilor, efect garantat. Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e aproape sigur că nici unul nici cealaltă nu au habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru a-și îmbunătăți aspectul. La pensionul din Bourgogne unde o înscriseseră părinții săi, negustori de bâlci, și unde a rămas din 1959 până în 1962, băieții, dar și fetele își băteau joc pe față de ea. O porecleau, plini de cruzime "maimuțoiul", "Fernandel" sau "Yeti, omul zăpezilor". În luptă cu ea însăși, Françoise respinge cu groază ideea iubirii fizice, și chiar simplul gând al unei relații cu băieții. Consideră "sexul masculin" ca fiind "dubios, detestabil, odios chiar". Pentru ea, ca pentru majoritatea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în concepția lui Matei, un Mitică primejdios, perfid și lacom. Lipsit de orice scrupul, el e profitorul îndrăzneț al marilor slăbiciuni aristocratice, maimuțoiul lubric și cu pretenții de gust și chiverniseală din faza lui de totală ascensiune." Profitorului îi proiectează romancierul în stilul unui epilog ce ar fi putut fi dezvoltat într-un al doilea roman o fulminantă carieră, douăzeci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Herodot a mințit cu mare nerușinare fiind convins că numai ce iese din gura lui este adevăr. Și în ziua de astăzi practica este folosită de toți iar istoria la noi a ajuns mai mult un fel de jurnal al maimuțoilor politici. În zilele lui Aristofan(445-386 î.e.n.) oracolele lui Abaris/Zamolxe se citeau încă în public în lumea grecilor, iar acest text este încă o dovadă că Herodot cel prea iubit de mulți istorici români și luat ca singurul gornist
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Pann, "caractirul" capătă oarecare mișcare scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare că-i urât, Cutare posomorât, Cutare e maimuțoi, Bărbaților păpușoi, Cutare e-nșelător, Cutare asupritor, Cutare e nătărău, Cutare barbar și rău, Cutare e necinstit, Cutare este stârcit... Numai ei sunt toți frumoși, Cinstiți și politicoși. Toți s-aseamăn cu Adon, Și la duh cu Solomon. Printre poeziile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
l-am privit cu atenție, pot să jur că nu-i în stare să conducă o balenieră, mai mult decît ar fi în stare o maimuță din Santiago. De fapt, aș vrea să-i spui din partea mea că-i un maimuțoi. Ă Monsieur, dumnealui se jură că cealaltă balenă, cea uscată, e și mai periculoasă decît cea puturoasă. într-un cuvînt, Monsieur, dumnealui ne conjură să ne descotorosim de aceste hoituri dacă ținem la viața noastră. Căpitanul se repezi atunci la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei: maternitatea, rodirea vegetală. Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
urâtanii/frumuseți [fem] de băieți [masc]. Calificativele și posesivele se acordă în gen cu elementul cu care se grupează: namila [fem] asta [fem] de om [masc] afurisit [masc] vs namila [fem] asta [fem] afurisită [fem] de om [masc]; acest [masc] maimuțoi [masc] de fată [fem] îngâmfată [fem] vs acest [masc] maimuțoi [masc] îngâmfat [masc] de fată [fem], porcăria [fem] mea [fem] de program [masc/neutru]; jaful [masc/neutru] tău [masc] de carte [fem]; splendoarea [fem] mea [fem] de frate [masc] vs
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
acordă în gen cu elementul cu care se grupează: namila [fem] asta [fem] de om [masc] afurisit [masc] vs namila [fem] asta [fem] afurisită [fem] de om [masc]; acest [masc] maimuțoi [masc] de fată [fem] îngâmfată [fem] vs acest [masc] maimuțoi [masc] îngâmfat [masc] de fată [fem], porcăria [fem] mea [fem] de program [masc/neutru]; jaful [masc/neutru] tău [masc] de carte [fem]; splendoarea [fem] mea [fem] de frate [masc] vs splendoarea [fem] de fratele [masc] meu [masc]/frate-meu [masc
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
îngr. Sanda Sântimbreanu și Ion Nicolae Anghel, Timișoara, 2000. Traduceri: Gianni Rodari, Aventurile lui Cepelică, București, 1957 (în colaborare cu I. Barta); Natalia Attardi Donnini, Povestea „furnicuței” și a „furnicarului”, București, 1965 (în colaborare cu C. Raicu); Dimény István, Ionică, maimuțoiul și plastilina, București, 1965; L. Gheranskina, În țara lecțiilor neînvățate, București, 1968 (în colaborare cu E. Niță). Repere bibliografice: Elena Beram, „Aducătorului, mulțumiri”, „Îndrumătorul cultural”, 1976, 3; Simion Ștefan, „Viitorule, când te-ai născut?”, TR, 1977, 26; Constantin Sorescu, Carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]