343 matches
-
puțin, ar trebui totuși ca realitatea să fie strecurată în adevărurile noastre. - Poate că înțeleg. Dar pentru ca adevărul să fie realitate, cum explicați încremenirea pe care o demonstrează acest salonaș? Goilav începu să rîdă. Sesizase la mine un început de maliție. - Am priceput, continuai eu, că salonașul e o realitate. Nu încape îndoială. Înseamnă asta că încremenirea clipei pe care el o reprezintă ar trebui s-o iau drept adevăr? - Dragul meu, în asta ar putea fi o taină care mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
numiții orixás, ci de eguns, care-s spirite de răposați. Iar pe urmă de către Exu, acel Hermes african pe care l-ați văzut la Bahia, și de Însoțitoarea lui, Pomba Gira. Exu e o divinitate yoruba, un demon Înclinat către maliție și glumă, dar un zeu zeflemitor exista Încă din mitologia amerindiană.” „Iar răposații cine sunt?” „Pretos velhos și caboclos. Pretos velhos sunt niște bătrâni Înțelepți africani, care și-au Îndrumat poporul În timpul deportării, cum sunt Rei Congo sau Pai Agostinho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
salonul acesta. Atunci când a telefonat unchiul și ați vorbit... Vă reamintiți, nu ? se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate) curiozitate - un melanj sentimental pe care totdeauna Sophie l-a trezit în el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ieși vreodată din neutralitate și dacă vom merge cu germanii sau cu francezii ! Și atunci, dacă vorbim de mâna criminală și de periculosul inamic, nu cumva ar fi mai potrivit să ne gândim tot la noi înșine ?... O picătură de maliție prietenească s-a dizolvat în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-un loc frontul, se ia din altă parte, ca să-l întărească ; drept care e firesc să dea cu mare dificultate scutirile. Domnul Ialomițeanu arbora obișnuita sa mină veselă din momentele când face profeții sumbre, și atunci când l-am întrebat cu maliție ce motive speciale de bună-dispoziție găsește în aceste zile, s-a justificat că ar fi doar o veselie nervoasă. în continuare, mi-a prezis că certamente situația va plesni în cele mai diverse puncte, ajungând cât se poate de critică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ura acum deopotrivă și pe Lică și pe Rim. ITra pe toată lumea. Drept exprimare acelor simțiri fruste, la discursul călduros al lui Rim, îi răspunsese numai: - Marș! Rim se retrăsese cu demnitate și cu speranță. Avea un surâs enigmatic de maliție și indulgență. Sia, cam îngrijată că a ocărit Pe cel de care avea nevoie, nu avusese totuși nici un cuvânt de 242 243 revenire. "Fecioară tare!" suspinase Rim, dar cu încredere în viitor. Se simțea înțelept ca un Solomon-rege, pe care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și încolo, stângace de trupul ei inutil, acolo lângă ușă. - Nu! Nu va pleca! silabisi Rim deslușit. Ridicase puțin capul și Lina văzu bine surâsul. . . Un surâs proiectat dinăuntru în afară, din disprețul lui de ea și dinafară înăuntru, din maliția planurilor lui, din triumful calculat în sine și ou sine, din nepăsare de altceva și altcineva decât gustul lui... O umbră de surâsuri. Deși Lina auzise vorbele lui clare și bine conturate, nu o izbi înțelesul lor provocator, o izbi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori lesne buimăciți în Parisul ager la minte, în Parisul care totuși s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eforturile”. Amintește, de asemenea, teoriile lui Wörringer (citite prin Tudor Vianu), precum și ideile lui Alois Riegl, privind reducerea formelor picturale la cele geometrice. Identificînd elementele unei poetici antimimetice a deformării, a dezechilibrului, a exteriorității și excesului, Emilian adaugă, nu fără maliție, că „deformarea naturii e și mai facilă decît imitarea ei”. Observații acute au în atenție cultivarea disonanței „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste și a simfoniei poetice moderniste. Relevante sînt și cele privind omologiile dintre literatura anarhică și muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a făcut carieră, pe linia umanismului „neoclasic” călinescian... În Istoria... lui I. Negoițescu, referinței la solarul La Bruyére îi este preferată însă apropierea de „negativismul” și „pesimismul” lui La Rochefoucauld. Despre monografia lui Balotă, Marin Nițescu va afirma - cu maliție - următoarele considerațiuni: „pornind de la indicații embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ibrișin: - Mi se pare că nu-ți place Pascalopol. De ce? - Nu am nimic cu el. Însă... - Însă? - Mă întreb dacă nu greșești arătând atâta familiaritate unui om în vârstă. El ar putea să interpreteze asta altfel. Otilia râse, fără maliție. - Ai început să vorbești ca Aurica. Pascalopol e un om delume, care-mi place. E așa de bun! - Poate te iubește! - Posibil! Dar pe tine ce te privește? N-ai vrea să am un bărbat ca Pascalopol? Felix tăcu îmbufnat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că mă vei iubi pe mine, eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol. Felix se simți vexat. - Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea,cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoia unui glas prietenos. Nici nu știu dacă nu se-nșală. Eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fată excelentă, merită prietenia noastră. Faci bine că vii s-o vezi. Se plictisește. Noi, bătrânii, pricepi, venim din amor propriu, ca să fim văzuți de alții. Numai dumneavoastră, tinerii, aveți arta de a le distra. Deși bătrânul nu punea nici o maliție în vorbele sale, Felix ar fi intrat bucuros în pământ. - Vino, dragă domnișoară, vrea tânărul să-ți spună bună seara. Georgeta reapăru îmbrăcată, și cei doi jucară comedia despărțirii solemne. În vreme ce Felix alerga ca un nebun pe scări, generalul intră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ochii fetei, Felix credea că zărește o sclipire de ironie. Râdea oare Georgeta în sine de naivitatea lui Felix, care o privea ca pe o sfântă, sau, dimpotrivă, era mai onestă decât își închipuia, și atunci ea observa cu maliție orientările lui în lumea femeilor? Felix simțea, mai mult decât nevoia fiziologică și psihologică de a avea femei și de a le iubi, necesitatea de a discuta despre femei, de a-și găsi un punct de vedere metafizic, în care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevasta lui priviră cu simpatie și modestie la Felix, care găsea scena foarte penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră, zise ea, cu o maliție molatică, trebuiesă aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. Stănică pufni de râs, fără să explice cauza. Iorgu, împăciuitor, închise discuția: - Ce-o fi, nu ne uităm, să fie numai tânăr de ispravă, sămuncească, cum am muncit și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi îi luă amândouă mânuțele în mînele lui... ea nu mai rezista... se uita le ele, îi săruta degetele.. ea nu mai rezista... Mario, mă iubești tu? ? Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. ? Cum dar? - Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar taci, nu ți-e iertat să vorbești... nu ți-e iertat... Nu te scula, căci asemenea nu ți-e iertat... Ea-l împinse în perini... El voia să vorbească
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În primul rând, concentrat asupra unor persoane, ci, prin caracterizarea acestora, el relevă o serie de fenomene interesante. Autorul mărturisește: „Ipoteza mea este că Înțelegerea calamității totalitare este imposibilă fără examinarea rolului unor personaje ce s-au confundat aproape, Întru maliție și destin, cu instituțiile pe care le-au condus (Securitate, partid, propagandă)”4. Observațiile sale sunt deosebit de relevante și se opresc asupra unor episoade aparent neimportante, dar care conduc la concluzii originale. Astfel, subliniind rolul important al lui Petre xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Umbla-ntunecată și tot Înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată, N-o puteai cunoaște cînd e mulțămită, Că ea-n toată vremea era necăjită.” Încerc să desprind din aceste istorii colorate un demers liric, o strategie față de obiect. Maliția indică o Înstrăinare, umorul o conciliere, abundența și isteața facilitate a versificatorului arată un spirit poetic fără complexe. Toate poemele lasă să se vadă plăcerea lui Pann de a petrece cu vorbe, proverbe, zicători, apoftegme... Un vers din O șezătoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o indiferență față de persoana sa, în ipoteza mai cu seamă a ministeriatului. Gestul i se păru astfel, în comparare cu zelul celor care îl însoțise, în frunte cu Gulimănescu. Acesta din urmă îl întovărășise până acasă, și pe drum, din maliție gratuită, asigurase pe Pomponescu că Suflețel e un mare admirator al lui Ioanide. Pomponescu învinse o mică convulsie a feței. Indispoziția, cu totul obscură, ar fi rămas ineficientă dacă Hagienuș, din servilitate, n-ar fi făcut a doua zi o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veste, intervenea la timp, cu siguranță, având în vedere meritele sale (Hagienuș lua aici un ton de perfidă admirație), izbutea. Din partea sa, Hagienuș avea să facă imposibilul ca să convingă pe superiori. ("Uite-ți jur pe copiii mei!") Hagienuș merse cu maliția așa de departe, încît îi G. Călinescu împărtăși lui Suflețel ("Dar te rog, imploră el, să nu spui că ți-am spus eu!") că treaba depindea în cea mai mare măsură de Gaittany, fără a-i explica mai mult cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de față, apoi izbucni cu ardoare: - Am venit să vă rog să comunicați locului în drept că secomite o eroare strigătoare la cer împotriva mea, sunt urmărit, amenințat... Deși Hang6rliu știa perfect că pe Suflețel nu-l amenința nimeni, din maliție luă o figură îngrijorată, suspendând despicarea unei semințe. - Crezi că ești urmărit? Posibil, am să mă interesez. - Sunt canalii în stare să dea informații eronate, ca să măpiarză. Eu simpatizez cu popoarele tinere, am făcut studii în Germania, în Italia. Giovinezza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chemați pe Expertul, piesa asta trebuie să fie autentică. Ai jura că e de Alfredo sau de școlarii lui Alfredo, marele pictor de Renaștere, contemporan cu Leonardo da Vinci. Ioanide spuse aceste cuvinte așa de sumbru, încît Demirgian nu mirosi maliția și confirmă din cap și oral: . - Alfredo, ziceți! Nu-i exclus, și mie mi s-a părut. . - E un dobitoc! bombăni Ioanide când fu pe trotuar. Tot Smărăndache nara anecdota, încît sunt de admis unele înfloriri. Esențialul este că se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
firea de întîmplările cosmice. Prin urmare, arhitectul își zise: "Gaittany mă întreabă de evenimente ca să evite a aduce vorba de biserică și celelalte, subiectul lor exclusiv de convorbire. Mă "menajează", în sinea lui mă consideră într-o poziție catastrofală." Din maliție, se exageră pe sine însuși, conștient: - Există vreun război undeva? . - Ei asta-i, glumești, zău, ha-ha-ha! Serios nu știi că erăzboi? Polonia invadată, Franța, Anglia au declarat război Germaniei, Italia în dilemă. . - De pe schele n-am putut să aflu toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Spunea lucruri cu totul indiferente în aparență, trădând însă preocupările sale interioare. Astfel, odată zise: G. Călinescu - Câinele meu Ștolț are adesea ochii tot așa de profunzi ca și ai lui Shakespeare! Într-o astfel de vizită, întrebă fără nici o maliție pe Erminia: - E adevărat că vrei să te măriți? . - Aș! răspunse zâmbind Erminia, e o idee care a intrat încap cumnatului meu. Astfel de proiecte la vârsta mea cer gândire și răzgândire. . Prin urmare, nu nega cu destulă energie. . - Că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmi pui niște întrebări cu totul noi pentru mine. N-aș fi crezut că la vârsta mea am să primesc astfel de propuneri. . - Te rog să reflectezi. . - O fată bătrână se gândește cu greu la asemenea lucruri. Astfel, badinând fără maliție și lăsând drumul deschis, Erminia purta cu vorba pe Gonzalv, pe care era hotărâtă să-l respingă, deși cu turburare. Văzând că întîmpină dificultăți singur, Gonzalv începu să vină cu copiii de mână. Aparent avea mai mult succes astfel, întrucît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]