368 matches
-
o linie de state tampon orientate spre mameluci de-a lungul frontierei. În 1490 mamelucii au preluat din nou ofensiva, avansând în Karaman și începând asediul orașului Kayseri. Totuși, când Hersekzade Ahmed Pașa a sosit cu o armată de ajutor mamelucii au abandonat asediul și au revenit în Cilicia. În această perioadă războiul a început să producă un impact asupra finanțelor sultanatului mameluc iar otomanii au început să se teamă de o eventuală cruciadă împotriva lor. Astfel, ambele puteri doreau să
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Karaman și începând asediul orașului Kayseri. Totuși, când Hersekzade Ahmed Pașa a sosit cu o armată de ajutor mamelucii au abandonat asediul și au revenit în Cilicia. În această perioadă războiul a început să producă un impact asupra finanțelor sultanatului mameluc iar otomanii au început să se teamă de o eventuală cruciadă împotriva lor. Astfel, ambele puteri doreau să pună capăt acestui conflict indecis. A fost semnat un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
început să se teamă de o eventuală cruciadă împotriva lor. Astfel, ambele puteri doreau să pună capăt acestui conflict indecis. A fost semnat un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus, lăsănd câmpia Ciliciei mamelucilor. Otomanii au fost capabili să îi domine pe mameluci pe mare dar pe uscat mamelucii au reușit să reziste cu succes atacurilor otomane mulțumită șirului lor de fortărețe din Anatolia și Siria și a principatului-tampon Zu al-Kadr condus de Alad
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
lor. Astfel, ambele puteri doreau să pună capăt acestui conflict indecis. A fost semnat un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus, lăsănd câmpia Ciliciei mamelucilor. Otomanii au fost capabili să îi domine pe mameluci pe mare dar pe uscat mamelucii au reușit să reziste cu succes atacurilor otomane mulțumită șirului lor de fortărețe din Anatolia și Siria și a principatului-tampon Zu al-Kadr condus de Alad ad-Dawla și centrat în Elbistan și Maras. Otomanii erau
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
pună capăt acestui conflict indecis. A fost semnat un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus, lăsănd câmpia Ciliciei mamelucilor. Otomanii au fost capabili să îi domine pe mameluci pe mare dar pe uscat mamelucii au reușit să reziste cu succes atacurilor otomane mulțumită șirului lor de fortărețe din Anatolia și Siria și a principatului-tampon Zu al-Kadr condus de Alad ad-Dawla și centrat în Elbistan și Maras. Otomanii erau o forță militară mai puternică dar
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
doar pe o armată convențională, cu o cavalerie ușoară combinată cu trupele de infanterie. Pe măsură ce expansiunea turcă în vestul Mediteranei reprezenta o amenințare tot mai mare pentru Coroana Spaniolă, regele Ferdinand al II-lea a încheiat o alianță temporară cu mamelucii împotriva otomanilor din 1488 până în 1491, având ca rezultat transporturi de grâu spaniol care va finanța parțial efortul de război spaniol împotriva Granadei iar spaniolii au furnizat o flotă de 50 de caravele împotriva otomanilor. Mai târziu, în 1501, spaniolii
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
orientali după căderea Granadei. Pe de altă parte, Baiazid al II-lea a primit o cerere de ajutor din partea Dinastiei Nasride a Granadei împotriva Coroanei Spaniole dar nu a putut trimite decât ajutor limitat datorită implicării sale în conflictul cu mamelucii. Au fost puse astfel bazele relațiilor otomano-nasride și a fost trimisă o flotă sub comanda lui Kemal Reis pe coastele Spaniei. Sprijinul otoman s-a dovedit a fi insuficient și a condus parțial la Căderea Granadei din 1492. Deoarece foametea
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Reis pe coastele Spaniei. Sprijinul otoman s-a dovedit a fi insuficient și a condus parțial la Căderea Granadei din 1492. Deoarece foametea și bolile au început să se răspândească, a fost semnat un tratat de pace în mai 1491. Mamelucii au rămas o entitate puternică împotriva otomanilor, deși erau epuizați din punct de vedere financiar. Frontierele dintre cele două puteri au rămas practic neschimbate. Opoziția dintre mameluci și otomani a rămas în impas la începutul secolului al XVI-lea până când
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
să se răspândească, a fost semnat un tratat de pace în mai 1491. Mamelucii au rămas o entitate puternică împotriva otomanilor, deși erau epuizați din punct de vedere financiar. Frontierele dintre cele două puteri au rămas practic neschimbate. Opoziția dintre mameluci și otomani a rămas în impas la începutul secolului al XVI-lea până când puterea mamelucă a fost puternic afectată de incursiunea portughezilor în Oceanul Indian din 1505, amenințând astfel rutele tradiționale comerciale ale mamelucilor și o sursă importantă de venit și
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
puteri au rămas practic neschimbate. Opoziția dintre mameluci și otomani a rămas în impas la începutul secolului al XVI-lea până când puterea mamelucă a fost puternic afectată de incursiunea portughezilor în Oceanul Indian din 1505, amenințând astfel rutele tradiționale comerciale ale mamelucilor și o sursă importantă de venit și conducând la un război catastrofal cu portughezii din 1505 până în 1517. Imperiul Otoman va prelua în cele din urmă Sultanatul Mameluc în 1517 în urma unui nou război în 1516-1517.
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
incursiunea portughezilor în Oceanul Indian din 1505, amenințând astfel rutele tradiționale comerciale ale mamelucilor și o sursă importantă de venit și conducând la un război catastrofal cu portughezii din 1505 până în 1517. Imperiul Otoman va prelua în cele din urmă Sultanatul Mameluc în 1517 în urma unui nou război în 1516-1517.
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Partea de sud a acestei curți este alcătuită dintr-un tribunal hypostil cu 36 de coloane care duce în camere întunecate interioare ale templului. Arhitectura domestică din Cairo are un stil foarte diferit, spre deosebire de celelalte zone ale Africii, din perioada mamelucilor . Casele mamelucilor în general au vedere la stradă sau la curte interioara. În organizarea lor aparte, ele sunt puternic influențate de perioada construcției și de averea proprietarului. De obicei, parterul este ocupat de bucătării, cămări și locuri de recepție. Aceasta
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
sud a acestei curți este alcătuită dintr-un tribunal hypostil cu 36 de coloane care duce în camere întunecate interioare ale templului. Arhitectura domestică din Cairo are un stil foarte diferit, spre deosebire de celelalte zone ale Africii, din perioada mamelucilor . Casele mamelucilor în general au vedere la stradă sau la curte interioara. În organizarea lor aparte, ele sunt puternic influențate de perioada construcției și de averea proprietarului. De obicei, parterul este ocupat de bucătării, cămări și locuri de recepție. Aceasta este cea
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
de recepție, si anume maq’ad. Ca și design architectural, se opune camerei qa’a, care este de obicei retrasă, și nu foarte luminoasă, aproape întunecată, cu un balcon mare, cu vedere la grădina interioară. În ciuda acestor schimbări importante, casele mamelucilor își găsesc forma matură și expresia cea mai avansată, din perioada otomană, în casele cairote. Camera qa’a, parte formală a casei cairote, este compusă din două elemente, legate de o ierarhie puternică: duraqa’a centrală și două sau patru
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
două zone diferite, dedicate femeilor (leharamlik) și cele dedicate bărbaților (salamlik). De obicei, mandara este luminată și aerisita prin sisteme sofisticate din pereți și tavan. Mai multe camere sunt atașate de mandara, precum restul camerelor de gospodărie. La sfârșitul perioadei mamelucilor și la începutul perioadei otomane, era posibil să vedem, de exemplu în Bayt al Suhaymi, o îmbunătățire a camerelor mandara și qa’a din aceeași casă. Verandele și muqa’ad-ele apar în secolul al XV-lea și reprezintă un nou
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
sub control musulman arab sau turc, cu o paranteză creștină cruciată, pentru următorii 1300 de ani. Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole între Califatul Umayyad, cel Abbasid și state ale cruciaților, înainte de a fi cucerită de sultani mameluci începând cu 1260. În 1516, regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea. Răspândiți în lume, evreii - în marea lor majoritate - au aspirat să se întoarcă la „Sion” și
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
mai sus, înrudiți cu Basarab, și localizați la est de Bugeacul Basarabiei la nordul Mării Negre, au ajuns, covertiți fiind la religia musulmană, începând din al treilea deceniu al secolui al XIII-lea în Siria și Egipt ca gărzi personale ale mamelucilor ca mai apoi să devina componenta principală a acestei caste de conducători militari carea avea să domine politic Egiptul, cu intdermitențe, până la debarcarea în această țară al corpului expediționar al lui Napoleon Bonaparte la începutul secolului al XIX-lea. Cumanii
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
descoperit morminte din Epoca de Fier și cea Bizantină, inclusiv un mormânt comun din vremea masacrelor anticreștine perpetrate de persanii sasanizi în Palestina în anul 614, un cartier bizantin din afara zidurilor cetății și un fragment din zidul cetății din vremea mamelucilor Ayubizi. În anii 1994-1996 împreună cu Yaakov Billig, Reich a descoperit o parte din Strada herodiană de lângă Muntele Templului și de lângă Arcul Robinson, iar împreună cu Yuval Baruch a săpat lângă Poarta Hulda de est a Muntelui Templului. Între anii 1995-2010 Ronny
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
veacul al 7-lea și până la sfârșitul veacului al 15-lea", a devenit, pentru multă vreme, un manual fundamental în studiul islamului în universitățile din lume. Cahen este cunoscut și pentru contribuțiile sale la istoria Siriei și Egiptului, a epocii mamelucilor și a Turciei pre-otomane și otomane, adesea dintr-un punct de vedere istoric-comparativ.
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
în anul 1219 de către sultanul Damascului, Al-Muazzâm Turan Shah. În 1333, după negocieri anevoioase, în numele regelui Robert de Anjou al Neapolelui, Ordinul catolic al fraților minoriți sau franciscani, reprezentat de fratele Roger Garin din Aquitania,a cumpărat încăperea de la sultanul mameluc al Egiptului, En Nasser Muhammad. Franciscanii, deveniți din 1421 custozii Locurilor Sfinte catolice în Palestina, au restaurat încăperea adăugându-i bolți în stil gotic și au luat-o în ocrotirea lor între anii 1333- 1523. În câteva rânduri li s-
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
care regilor Franței și Portugaliei, a devenit neclintită începând din anul 1554. Sultanul a permis uzul Cenaclului (camera de sus) exclusiv ca moschee (Makam al Nabi Daud - Moscheea Nabi Da'ud, adică a proorocului David). Încă din 1453 sub regimul mameluc musulmanii adăugaseră Cenaclului și un mihrab, o nișă indicând direcția rugăciunii spre Mecca, iar din 1524 au adăugat în preajmă o inscripție în limba arabă, în slava sultanului Soliman Magnificul care „a curățat” locul de „ghiauri”. De asemenea, musulmanii au
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
politică. ul din Bagdad este distrus și prădat în 1258 de mongoli, sub conducerea lui Hulagu (1217-1265), nepotul lui Ginghis Han. Unii din membrii dinastiei reușesc să se refugieze în Egipt; astfel un prinț Abbasid în 1261, ajutat de sultanul mamelucilor Baibars (1223 - 1277), va fi calif pe tronul din Cairo, având însă numai o funcție spirituală. Conform legendei șiite, califii sunt descendenții lui „Ali ibn Abi Talib” și soției lui „Fatima”, fiind întemeiat în anul 909 un califat în Ifriqiya
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
principesă armeană, punând capăt luptei pentru putere dintre cele două formațiuni statale, cu toate că până la acel moment Armenia fusese mai puternică, iar Antiohia devenise "de facto" un stat vasal față de regatul armean. Cu toate acestea, ambele erau absorbite de conflictul dintre mameluci și mongoli. În 1260, sub influența socrului său, regele armean Hetoum I, Bohemund al VI-lea s-a supus mongolilor conduși de Hulagu, transformând Antiohia într-un stat tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia, pe motivul sprijinirii mongolilor. Baibars a cucerit până la urmă Antiohia în 1268, astfel încât întreaga Sirie de nord a fost imediat pierdută; 21 de ani mai târziu, Acra a fost și
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia, pe motivul sprijinirii mongolilor. Baibars a cucerit până la urmă Antiohia în 1268, astfel încât întreaga Sirie de nord a fost imediat pierdută; 21 de ani mai târziu, Acra a fost și ea pierdută, iar
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]