1,516 matches
-
îl scoteau din minți. Din anii primei lui adolescențe s-a păstrat un carnet cu „liste ale rușinii", în care consemnase toate faptele „rușinoase" comise de el după vârsta de șase ani, de exemplu o minciună spusă mamei unui prieten. Mania listelor s-a perpetuat, avea, la fel ca mulți alți confrați, liste de idei, dar înșira pentru sine și întrebări stânjenitoare, momente de cumpănă, motive de obidă. Scria zi de zi de la nouă la cinci, izbutind totuși foarte rar să
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
ale lui Tolstoi!), despre poezia sa (superioară celei a lui Carducci!), despre locul său în literatura română (situat cu mult deasupra unor mediocri-precum Slavici ori Caragiale!) etc.etc. ar putea compune o antologie comică, dacă n-am ști că, bolnav de mania grandorii, personajul credea cu tărie în ceea ce spunea. Conștient la tinerețe de propria sa insignifianță, din care a făcut toate eforturile să se salveze, Duiliu Zamfirescu își pierde treptat luciditatea pe măsură ce, avansînd în vîrstă, constata că onoruri de toate ordinele
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului în text se lovește de aceeași manie a comentariului auctorial și de dulcegării poetico-filozofice (pe numai două pagini din Anna, iubirea este văzută drept „iluzie fericită“, „fericire nematerială“, „visare ideală“, „un farmec poetic al suferinței, așa cum umple infinitul finitul“, „parfumul părului ei părea cîteodată înfăptuirea cea mai
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
atestare este din proza lui Cezar Petrescu. Revenind la știrea de la care am pornit, aflăm și cu ce vor fi înlocuite vechile denumiri: „trenurile tip Personal se vor chema Regio, cele de tip Accelerat și Rapid se vor numi InterRegio”. Mania trunchierilor și preluarea ca atare a terminologiei europene (care nu este, de fapt, întru totul unitară) vor crea, din nou, probleme de flexiune și integrare a termenilor în enunț. Finala -o e simpatică în denumiri invariabile, cu ecouri neolatine; permite
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
stă în a-și converti tribulațiile în noțiuni, ci în a fi predispus la contemplație și meditație. E o predilecție umorală pe care o ai sau nu, dar fără o asemenea înclinație pornită dintr-o limfă sensibilă, filosofia devine o manie snoabă fără justificare plauzibilă. În schimb, unei naturi hiperactive atrase de repere pragmatice, apetența filosofului pentru abstracțiuni îi pare o aberație simandicoasă și un semn de degenerare. De cealaltă parte, filosofii nu urmăresc defel binele omenirii și nu sînt însuflețiți
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
de canale publice, adică de entități finanțate și din banii mei, măcar dreptul la informație corectă ar trebui să-l am. Ei bine, nu-l am. Plicticoase până la moarte, încercând să copieze ce e mai rău de la canalele „comerciale" (respectiv, mania de a da premii pentru orice tâmpenie, scălâmbăielile dezgustătoare ale prezentatorilor, promovarea informațiilor perfect inutile, pescuite din publicații de înaltă elevație culturală gen „Click" și „Cancan" - am văzut cu ochii mei, așa că nu pot fi contrazis!), ele au ajuns un
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
Sorin Lavric Spiritul filozofic e nictalop, vede mai bine pe întuneric. În schimb, la lumina zilei nu înflorește decît spiritul logic, acea superioară manie care excelează în clasificarea inferențelor și în cultul reflecției. Și cum din simpla reflecție nimeni nu poate scoate nimic, decît raționamente calpe trase pe un calapod previzibil, miezul gîndirii stă în tribulația intimă trăită în regim nocturn sau în condiții
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
succes) să se dezbare întâi. E de remarcat un lucru: comparativ cu bucureștenii, celelalte grupări, din Cluj, Iași sau Timișoara, ale generației optzeci le sunt, stilistic, indiferente lui Cristian Popescu & Co. Pe Daniel Bănulescu, ca să revin la el, îl individualizează mania de a-și instituționaliza nu numai eul, ci și personalitatea. Cu singura mențiune că, în lumea pe care o scrie, și care amestecă esteticul cu religiosul și cu biograficul în proporții egale, învestiturile sunt de unică folosință. Astăzi, e limpede
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
și mediocrități. Și cum a scrie despre Cioran pe un anumit ton e semn de nesupunere ideologică, criticul e un rebel liric de spumoasă expresie doctă. În al treilea rînd, autorul nu îl interpretează pe Cioran, ci îi înfățișează marotele, maniile și ideile fixe. Autorul nu e interpret, ci călăuză, drept care volumul de față nu e unul de exegeză, ci un vademecum în corespondența cioraniană, cu surprinderea temelor dominante din gîndirea eseistului: obsesia propriului eu, obsesia României, obsesia feminității și tema
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
nu se va rezolva niciodată între idealismul oricărei revoluții și puterea politică... * Stalin contra ideilor de libertate și de critică deschisă în statul socialist; după cum Lenin și Troțki sunt contra miracolului, a misterului și autorității - tipul țarist al societății feudal-autocratice... * Maniile: redute ale bătrânilor. * Nimic nu-l face pe om mai om decât frigul, foamea și războiul, stări care descoperă limitele lui fizice, dar și posibilitatea lui de a împinge limitele un pas mai departe -, de necrezut, însă departe de ceea ce
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
Răspunsul lui Scruton e fără echivoc: generația ‘68, în numele revoltei împotriva interdicțiilor, este cea care a semnat actul de deces al educației europene. Numele pe care le indică Scruton ca exemple de nocivitate vădită sînt Foucault și Derrida: primul prin mania de a interpreta cultura ca o consecință a cîmpurilor de putere (potrivit postulatului că orice putere e rea, chiar și prestigiul tradiției, deci să-l desființăm), al doilea prin delirul verbal care a compromis ideea de coerență și sens filosofic
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
observat Goldiș. Și, mărturisesc, n-am observat nici eu când l-am citit prima oară. De fapt, în Instituția moartă a poștei se vorbește încontinuu. În mai mare măsură decât mulți poeți de meserie din generația lui, Ionuț Chiva are mania verbalizării. În toate registrele, dar pe o singură voce. Mi-amintesc că, la debutul său, cu romanul 69, aproape toți criticii au remarcat tocmai timbrul special al frazei, frapant de unitar. Acum, păstrându-și ce-i al lui, el dă
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
de dragul bucuriei interioare va abandona chinul. Renunți fiindcă atenția ta e în altă parte: nu la plăcerea literelor, ci la ecoul lor public. În fine, talentul. Un cronicar nu trebuie să fie talentat, ci doar silitor în a-și exersa mania literelor. Cine n-are talent și totuși face cronică are o dublă justificare: bucuria literaturii și nevoia de feedback fără de care autorii comentați ar trăi cu convingerea că scriu în pustiu. În schimb, cine are talent și face cronică, poate
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
e înclinația de a povesti cu fidelitate conținutul cărților. Acest scrupul de redare cît mai exactă a narațiunii împrumută Serenelei Ghițeanu o alură rigidă de ochi didactic. Dar impulsul ei pedagogic are o rigoare fără scorțoșenie și o exactitate fără mania minuției oarbe. Obiceiul de a face rezumatul romanelor, eseurilor sau nuvelelor comentate o așază pe autoare în categoria cronicarilor măcinați de grija fidelității față de original. Ea judecă un volum numai după ce s-a asigurat că cititorul a înțeles despre ce
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
Ceea ce salvează în parte Legendele este ritmica lor. Există în limbajul poetic al lui Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
punerea diagnosticului, dar pentru asta trebuie să știu patogenia nefericirii, adică mecanismul care a generat-o. Potrivit lui Russell, etiologia nefericirii stă în cîteva trăsături ale vieții moderne: spiritul de competiție împins la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
punerea diagnosticului, dar pentru asta trebuie să știu patogenia nefericirii, adică mecanismul care a generat-o. Potrivit lui Russell, etiologia nefericirii stă în cîteva trăsături ale vieții moderne: spiritul de competiție împins la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
vacilante, dar cu o luciditate dată de decepțiile recente. Neavînd înclinații bovarice de autoînșelare în numele unor reverii cețoase, autorul e scutit de acreala neîmpliniților cronici, arătînd în schimb un ton blînd și recules, de maturitate senină. Dacă va renunța la mania paradei culturale, viitorul jurnal al lui Dan Iacob va fi o împlinire.
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
Sorin Lavric O manie a timpurilor actuale e terfelirea intimității autorilor în numele adevărului istoric. E ca într-o dezgolire indecentă în care, sub pretext că te dedici unei cercetări atente, le tăvălești numele în praful dezvăluirilor tari. Le scoți viața privată la mezat, le
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
în cele din urmă toate acestea este însă pură fantezie. Și tema promisiunii neonorate fascinează, din moment ce pe Schubert moartea nu l-a redus la tăcere, ci a continuat să compună de dincolo de mormînt.“ (p. 217) O carte documentată, fugind de mania curiozității profanatoare.
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
De aceea, spre deosebire de scrupuloși, care au rigoarea sisifică a scadenței periodice, meticuloșii au o lenevie cronică întreruptă de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii ascunse. Exemple: André Gide, Petre Pandrea sau Jeni Acterian. Pedanteria lor descinde cu precădere din obsesia pentru detalii interioare, de aici și nepăsarea pentru rutina propriu-zisă a scrisului, care le repugnă cu totul
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
prin defulare: aruncă un lest spre a alunga otrăvurile interne. Lor li se potrivește vorba aceea că răutatea își bea singură jumătate din venin. Exemple: I. D. Sîrbu, Mircea Zaciu sau Adrian Marino. La primii, scrisul e zel lexical făcut din mania față de norme externe, adică podium de afirmare prin vorbe, la cei meticuloși scrisul e ceremonie de efuziuni insolite, adică oglindă în care își contemplă răsucirile, iar la cei din urmă jurnalul e impuls de eliminare a veninurilor strînse, adică supapă
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
Cea mai valoroasă companie din SUA, Apple, a înregistrat, ieri, cea mai drastică depreciere din ultimii ani, de peste 4,2% (circa 25 dolari/acțiune), iar în ultimele cinci zile de pe Wall Street a pierdut circa 60 de miliarde dolari. Mania cumpărătorilor pentru produsele companiei Apple, iPhone, iPad, iPod sau MacBook, a determinat dublarea acțiunilor companiei, în ultimele 12 luni, spărgând pe rând trei praguri de capitalizare, de 400,500 și 600 de miliarde de dolari, informează Capital.ro. Ultimul prag
Apple, pierderi de 60 de miliarde dolari, în cinci zile () [Corola-journal/Journalistic/52284_a_53609]
-
a bunăvoinței în aceste rînduri de început de carte, făcute să nu sperie. Cu Reflecții asupra bibliofiliei, lucrurile se complică. Fiindcă "bibliofilul nu știe niciodată cui să arate comorile sale", între un public ignorant și niște "colegi" atinși, fiecare, de manii care nu seamănă, a convinge pe cineva de noima acestei vînători de cărți deja rănite e o meserie ingrată. De care Eco se achită cum poate - dacă nu el, atunci cine? - rătăcind proprii sensibilități ("nu mă pot obișnui cu ideea
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
dacă am sau nu dreptate. Și atunci, din nou, „autoritățile" mele mă salvau, mă justificau. Goethe, de pildă, după care der Meister nu se definește decât prin capacitatea de Beschränkung (limitare). Nu este vorba, în nici un caz, de erudiție și manie a citatelor din care am mai dat câteva în același sens. Cât de mult iubesc pe Seneca și al său sfat: „Voiește mereu același lucru, respinge mereu același lucru" (Ad Lucilius, XX; adaptez puțin citatul, dar n-are nici o importanță
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]