398 matches
-
un stil și o etică a directeții ce păreau definitv compromise prin pseudoliteratura obsedantului deceniu. El are curajul artistic de a rupe cu modelele neomodernismului, deja glorioase și diseminate în epocă, făcând totodată figură separată în cadrul generației '70: una de manieriști, cu ce are bun și rău acest termen. Și la Dorin Tudoran putem constata o rupere a firelor și filiațiilor, dar într-un proces decantator mai lung. În cazul lui Mircea Dinescu, e mai degrabă o revoluție decât o reformă
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
zice că s-au delimitat atît de categoric), au pretins peste noapte că nu literatura i-a determinat ci.socialul ! Și că numai ei ar fi descoperit socialul sau, mai nou, realitatea dezabuzării postideologice. Predecesorii au fost taxați imediat de manieriști sau calofili care întorseseră spatele realității socialiste jalnice, ocupați exclusiv de futile probleme de stil, în vreme ce condotierii postmodernismului rămăseseră singurii, chipurile, să sape cu furia lor strict instinctivă la temelia comunismului. E un proces de intenție patent și o gravă
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
negative a fost, fără îndoială, și ideologică, dar, așa cum vom arăta în continuare, scriitorul a făcut eforturi ca, în primele două volume, arta să depășească teza. Cronica de familie rezistă ca și cronică a monstruozităților, iar bestiarul ia proporțiile bâlciului manierist. Intenționalitatea este depășită de reușita estetică, și se poate chiar afirma că prozatorul posedă una dintre cele mai puternice imaginații caricaturale din literatura română. Deformarea tendențioasă a schemei istoriei este - așa cum vom demonstra - reglată în jurul unor momente neesențiale ale firului
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
două trucuri de viziune. Astfel, schema tendențioasă a temporalității e depășită prin încadrarea ei în suflul tragic al motivului lui vanitas vanitatum. Caricaturizarea vituperantă a aristocrației, o altă obiecție adusă scrierii, este cu mult depășită prin proiectarea ei ca bâlci manierist. Scrierea este transformată într-o cronică a monstruozităților, valabilă independent de citirea orientată după grila ideologică. Și mai interesant este faptul că exact bizareria intrinsecă, inșii robotizați de instinctele larvare, lumea plăcerilor și a violenței sunt ingredientele care provoacă admirația
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
În primele trei volume căutările autorului merg spre o rafinare formală a discursului. Nu ideea, nu metafizica par să-l intereseze, ci textul în sine ca realizare artistică. Această tendință, ca și lucrul îndelungat asupra versului îl apropie de poeții manieriști, pe cînd ludicul și intertextualitatea (parafraza, pastișa, parodia) îl apropie de curentul optzecist al epocii postmoderne. Prin ermetism și așa-zisul suprarealism, Virgil Mazilescu este un poet modern. ("are cineva dintre dumneavoastră vreun sînge/ singurătatea se înalță lîngă poduri/ ca
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
Cărtărescu. Sorin Ghergut a devenit celebru în mediile literare studențești (și nu numai) prin sclipitoarele fatrasies din "Cronicile digestive & ecologicale" și "Irelevantul", cicluri publicate în volumele colective Tablou de familie (1995) și Marfă (1996) - rîme ludice și absurde, inginerii lingvistice manieriste, făcute să ia ochii. Asemenea prozelor scriitorilor din Școala de la Tîrgoviște, versurile din Time ouț sînt cataloage de "literatura potențială" în descendentă grupului OULIPO sau a proverbelor "mises au goût du jour" de ăluard și Păret. Artele poetice cu care
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
cu o susținută activitate de jurnalist. Cu toate acestea, a atras și nu prea atenția criticii literare. Câteva proze reușite citite în diverse periodice, mi-l recomandau ca pe un prozator plin de vervă, cu o imaginație debordantă, mult umor, manierist în sensul bun. Lectura ultimelor două volume de povestiri mi-a confirmat primele impresii, dar mi-a strecurat și primele îndoieli. Cătălin Mihuleac are o formulă pe care o urmează cu sfințenie. Personajele principale ale prozelor sale sunt clișee, prejudecăți
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
recunoștea deloc în personajul care vorbește: imaginea sa despre sine era sobră și gravă, în timp ce, de fapt, Albert era un interlocutor volubil, indiscret, ironic, răutăcios chiar, plin de narcisisme și nu lipsit de masochism. Pentru că el, la fel ca orice manierist, nu putea rezista ispitei de-a face spectacol, de a produce stupoare. Îl văd în casa lui, în septembrie 2003. "Sînt ca o plantă într-un borcan așezat pe marginea ferestrei. Trebuie să mă mulțumesc cu bucuriile plantei din borcan
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
transilvănencelor. Ion Pillat, mai aristocrat, a preferat universul magic și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema obiectelor, tratată într-un stil oarecum manierist, o tematică erotică, transcriu starea de jubilație a ființei îndrăgostite, sentimentul imponderabil de vrajă și halucinație tandră ce cuprinde eul liric sub impactul sentimentului iubirii. Dominate de o senzorialitate grea, de o copleșitoare magie a simțurilor, "cântecele naive" își joacă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
melancolie, ori un reflex parodic. Încercând să circumscrie trăsăturile particulare ale poeziei lui Emil Brumaru, Laurențiu Ulici sublinia că: "Rafinamentul lexical și parodic al poeziilor lui Emil Brumaru, frapant de la debut și conservat cu mai mult sau mai puțin iz manierist în toate cărțile lui, însoțește o incursiune într-un nu mai puțin frapant univers al habitaclului tradițional, cu tot ce îi este propriu, de la "fructele pământului" servite natur sau în metamorfoză culinară, la obiectele ce populează triada spațială a locuinței
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian Popescu și Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Grete Tartler, Doina Uricariu, dar și pe mai vârstnicii Emil Brumaru, Angela Marinescu, Mihai Ursachi. Deși considerați neomoderniști, de orientare manieristă, ei scriu altfel decât generația ’60. „Limbajele rafinate, irigate subtextual de un livresc bine asimilat” sunt mai ales vizibile la echinoxiștii Adrian Popescu, Dinu Flămând, Horia Bădescu și Ion Mircea, care „își afirmă atitudinea și responsabilitatea prin construcția unor universuri
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
era mărturisit direct, el trecea de cenzură. Răul pe care l-a făcut comunismul a constat în faptul că a generat o inflație de literatură mincinoasă. Evident, acest lucru a dus la performanțe estetice uluitoare, la o scriitură extrem de rafinată, manieristă, de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
scriitură extrem de rafinată, manieristă, de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate, lucru benefic din punct de vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Vicente Fernandez și unde mâncarea picantă este servită cu faimoasele turte de porumb tacos și o băutură tradițională, tequila sau pulque. Apoi Zocalo, nume popular al Pieții Constituției, spațiu central dominat de Catedrala orașului, construcție ce combină stilul gotic, renascentist, manierist, baroc și neoclasic. Tot aici se află și prima Universitate din America, fondată în 1551, Curtea de Justiție și Palatul Național, împodobit cu picturi de Diego Rivera. Traficul este inimaginabil, se circulă în autobuze, mașini, taxiuri - mici Volkswagen-uri gri și
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
și viața, între viață și moarte. Cînd mincinos și plin de o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de un gol imens ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu). Cînd scrie că "moartea este înaintarea cu spatele", știe totul, regia este intrinseca, cînd povestește cum tatăl lui
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de un gol imens ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu). Cînd scrie că "moartea este înaintarea cu spatele", știe totul, regia este intrinseca, cînd povestește cum tatăl lui îi cuprinde mîinile, obosit, se gîndește să des-fiinteze utopia și atunci
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
al poemelor zise ermetice e demonstrat, pe urmele unei idei din Despre poezie, foarte plauzibil. Că lucrul n-a fost spus răspicat până astăzi e uimitor, de vreme ce oricum decriptarea mesajelor cifrate din Joc secund respecta algoritmul brevetat de Genette pentru manieriștii din Pleiada franceză!) Cu dovezi documentare, "increatul" redevine, dintr-o abstracție filozofică, o aservită mască mortuară a lui Zelea Codreanu. Revelația e zguduitoare și explică în bună măsură filonul localist al poeticii barbiene. De dragul adevărului estetic, Manolescu e tranșant în
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
cu care pe mine m-a convins. Bogdan Ghiu nu citește pur și simplu, este "absorbit" de lectură, se identifică prin deconstrucție cu ideile autorului, îi preia raționamentele, se filtrează pe sine prin scriitorul respectiv. Bogdan Ghiu este un eseist manierist, iar aceasta este principala lui calitate, dar uneori și neajunsul scrisului său. Atașându-se prea mult de cărți, autoprovocându-se a pătrunde cât mai bine esențele ei, fascinat de dicțiunea ideilor (e un mare amator de sintagme, concepte, teorii), Bogdan Ghiu
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
cărțile de tipul celor de la Brumar indică o salutară adaptare. Cât despre poeziile lui Adrian Bodnaru, numai de bine. Sunt sensibil asemănătoare primelor, de acum ceva ani. Aceeași simpatică sintaxă tricotată doi pe față, doi pe dos, un aer ușor manierist, ușor anacreontic, ușor blazat și ușor ermetic ce se amestecă în peisajele de studio foto interbelic al acestor poeme, cu iubiri în alb-negru. Miza lor e una tehnică. Sunt poeme „chinuite" (uneori se simte și chinul de a prinde o
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
nu e vina lor, căci - și aici voiam să ajung - o uimitoare voluptate a lecturii a înfrânat căutarea unor noi chei de abordare. Julien Ospitalierul incită mult mai puțin decât 11 elegii, de pildă. Revenind la discuția tinerilor, cred că, manieristă, minoră (în sensul tipologic, și nu axiologic), retorică, mai exact exclamativă, mizând pe rafinamentul lexical și prozodic, poezia lui Brumaru a ieșit dintr-un parcurs obișnuit al literaturii contextualizate, păstrând semnele recognoscibile ale traseului și momentului respectiv, și a deviat
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
spirit postmodern”, o încadrare care își are bazele ei teoretice. În fond, mai toți comentatorii au vorbit despre felul în care poetul delimitează prin forța imaginarului un spațiu fictiv, cu reguli și personaje proprii („comedie botanică”, L.Ulici), o construcție manieristă, butaforică (artificiul e principial) care funcționează scenic (poetul este histrionic, teatral, ceremonios), o continuă reprezentație - metarealistă - de curte veche care își etalează tocmai splendoarea artificialității prin gongorismul saturației imaginative, prin opulența rococo, prin livrescul estetizant ș.cl. E bizar că nimeni
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
contemporani cu unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor. Pasiune pentru noutate, pentru ceea ce nu s-a mai făcut în artă, rațiune echilibrată și fantezie vioaie, calcul și spontaneitate, afectivitate stilizată, înclinație deopotrivă pentru disciplina formală și nebunia manieristă, o feblețe pentru născocire, complexitate, iluzie și imaginație - acestea suntcâteva caracteristici ale fiziognomiei spirituale ale lui György Ligeti. Constantin Floros II Ceea ce frapează dintru început în muzica lui Ligeti este neastâmpărul ideatic combinat cu o anumită sonoritate bizară. Permanent curioasă
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
Fără strălucire demonstrativa, fără ingeniozitate. Cu câteva săptămâni în urmă scriam despre o antologie a lui Liviu Ioan Stoiciu. Susțineam acolo, delimitându-mă politicos de majoritatea comentatorilor dinaintea mea, ca Stoiciu este, culmea, un extraordinar poet al subtilităților, aproape un manierist. Fără să vrea asta și, probabil, fără s-o știe. Am aflat, ulterior, că punctul meu de vedere i s-a părut autorului inacceptabil. Înțeleg foarte bine de ce, insă n-am de gand să mi-l schimb. Nu văd, în
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
filmelor lui Kusturica". Berlinezul "Tagesspiegel" se fixează în titlul recenziei asupra simbolului entomologic al "copleșitorului" roman-fluture și plasează viziunea lui Cărtărescu în tradiția filozofico-religioasă și mistică a unui Cioran și Eliade mai degrabă decît în cea a suprarealismului. " Capodopera sa manieristă îl catapultează pe Mircea Cărtărescu în vîrful potențialului creativității literare europene" - constată și "Neue Zürcher Zeitung", ziarul elvețian fiind unul din cele mai sensibile seismografe ale tectonicii estetice și intelectuale din estul și sud-estul continentului. Epilogul volumului de eseuri Europa
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
sau din Paradă, de unde e și reluat un vers, se străvede. Ci, cum să zic, frânturi din toți aceștia și din alți câțiva, anume viziunea lui Foarță despre poezie. Aici, în volumul de la Editura Cartier, el e clar mai puțin manierist decât oriunde în opera sa de până acum. Tehnica lui de extracție a liricului nu mai depinde de tehnici. Evident, acestea nu sunt definitiv părăsite. Doar că obișnuinței lor li se adaugă un farmec actual. (Nu-i întâmplător că de
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]