396 matches
-
rezumatul meu de patru sau cinci rînduri nu vă incită, nu aveți decît să nu începeți lectura, pentru a nu pierde timpul”. La Cervantes aceste titluri de capitole au însă un farmec nebun, chiar dacă ele cochetează cu un anume stil manierist asumat (dar și cu complicitatea potențială o cititorului). Pentru a rezuma : imposibil să nu cedezi în fața lor. Cum spuneam însă mai sus, lista scriitorilor care au simțit nevoia să-și atragă cititorii din aproape în aproape cu astfel de titluri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În sensul revelării unor obscure straturi ale inconștientului, cît În direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, În conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui Înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe În funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, Într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie Într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate În linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată În același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, În prelungirea mai vechilor Înclinații manieriste, scriind, de pildă, despre „frumoșii cercei uitați pe masa verde a oceanului”, „fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint”, „vocea ca o barcă cu pînzele pe buze”, „un pumnal pîrÎul În buzunarul văii”, „florile - litere șterse”, „pasărea e plicul și zborul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
suprarealist. Nu avem, desigur, de-a face cu cvasiermetismul provocat - ca În Moartea vie a Eleonorei de Stephan Roll - de acea suprasaturație tropică prin care se evită sistematic expresia directă, deplasîndu-se atenția cititorului aproape exclusiv pe mecanismul asociativ de performanță „manieristă”, Însă tendința e, În mare, aceeași: notația aparentă servește mereu ca punct de plecare pentru un Întreg lanț asociativ, Într-o scriitură „artistă”, În care metafora și comparația dețin rolul principal. Toată această rețea multiplu ramificată converge spre ceea ce În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
astfel de imagini - alese de noi dintre cele mai „forțate” și mai șocante, de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - Își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, În linii mari, Într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizînd pe ingeniozitate și subtilitate, unificînd, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse În context, imaginile de această factură participă totuși, de cele mai multe ori
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii În relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămîn În plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot În scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sîmburele metaforic germinează În acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut În imperialismul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu Întotdeauna În chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii, de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă În ornamentația excesivă, În acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vreme, programul teoretic. La un examen mai atent nu poate trece neobservată împrejurarea că, de fapt, în decursul aceluiași secol, s-au manifestat, așa cum a demonstrat cu argumente convingătoare Gheorghe Crăciun 2, și alte direcții, precum cea experimentală, ludică și manieristă a avangardelor și cea „tranzitivă”, a concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență, a experienței individuale cotidiene, deschisă către comunicarea cu cititorul, lipsită de metafore sau de supradeterminări simbolice și, mai ales, înrudită, din punctul de vedere al procedeelor, cu proza
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să spunem), unde obiectele se antropomorfizează, ca sub efectul unei formule magice, rostite de maestrul-prestidigitator. Adeseori, ecartul dintre sensul propriu și cel figurat al unor cuvinte sau expresii, ca și polisemia altora, sunt exploatate, întocmai ca în lirica barocă și manieristă, în scopul obținerii unor efecte de umor absurd: tu ești salvarea mea, ești miliția mea, ești pompierii mei tu ești odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiță tu ești submarinul meu nuclear, ești casa scânteii dizolvată în nori. Indiscutabil
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care consideră că le-a scris acum: cartea va fi editată într-o ediție de lux, ilustrată de poet și pictorița Daciela Rotaru și de sculptorul Marian Gheorghe". S-au formulat despre operele lui Cezar Ivănescu termeni ca "labirintic", "paradoxal", "manierist"; nu de puține ori poetul fusese negat radical, în totul. S-au invocat afinități ori coincidențe cu François Villon, cu Jules Richepin și Paul Laforgue, cu Apollinaire și Paul Fort, cu Francis Carco, cu Alfred Jarry, cu Antonin Artaud și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și cazul Marianei Câmpean de a înțelege la nivel de fonem, nuanță și spirit opera abordată. Ca să nu mai vorbim de șansa traducătoarei de a se fi naturalizat în Italia, limba italiană a traducerii de față, netimorată de juvenilele ampolosități manieriste, de cascade adjectivale, de reiterări și figuri retorice ușor desuete, de naive jocuri sau obscurități, are fluență, relief, vervă, dramatism, culoare, dovada fiindu-ne dată mai cu seama de Geniu pustiu / Genio soltario (am fi preferat deserto), în care recunoaștem
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lumea; 3. jocul în cadrul căruia "jocul în lume" este convertit într-un joc livresc cu semnificantul și semnificatul cuvintelor sau într-un joc al poemului cu el însuși, al mișcării lui genetice (Ion Pop). Unele poeme stau sub semnul ingeniozității manieriste, de la jocul omonimelor la falsul raționament. Uneori, în realizarea poeziei sale ludice, poetul apelează la parodie și intertextualitate, într-un spațiu aflat între glumă și gravitate. Atunci când cuvintele nu pot exprima poezia, poetul inventează "necuvintele", discreditând acele cuvinte care prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Molina, Molière și Max Frisch, este mai mult decât o căutare și înțelegere a eternului feminin: în ultimă instanță ni se pare a fi o dramă a singurătății, în care Anima joacă rolul de Fata Morgana. Sub pecetea acestei scheme manieriste, devenită cu scurgerea secolelor mit, stau deopotrivă Camil Petrescu și persona sa. Din studiul lui Al. Paleologu, asupra căruia ne îngăduim să mai stăruim din dorința de a constata fericitele și măgulitoarele coincidențe cu ipotezele noastre, mai remarcăm și că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
merita să fie reținute Ovid Densusianu nu este și nu va fi cunoscut ca poet. Și aceasta deoarece multe din versuri sunt confuze indeterminate, fără priză la cititori și poate și datorită utilizării stilului comunicării lirice simboliste în formă tipic manieristă, alegorizând chiar abstracțiile: „Atâta mulțime adunată, acolo / Atâtea lungi șiruri ce ntr-una ca valuri/ Se strâng, se desfac / ce haos ! și totuși el e sărbătoare" Spre sfârșitul încercărilor sale de poet, Ovid Densusianu renunță la versul liber, reducându-și aspirațiile
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
prin putera rugăciunii în înspăimântătorul Fort 13) etc. Este de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist, cu felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istorie ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
autorului în amfiteatrul poeziei românești, unde, cu sau fără voie, deja s-a văzut instalat în loja de onoare. Speculațiile privitoare la o schimbare (considerată mai degrabă sinucigașă) sau la o păstrare a tonului (greu de considerat, deocamdată, altfel decât manieristă) îngreunează, în orice caz, vizibil destinul unui poet de excepție adulat, fără doar și poate, mai ales de către mulți dintre douămiiștii ce-l consideră un veritabil deschizător de drumuri, dar și indexat, deja, poate prematur. Cum apare, totuși, poetica și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caz, să-și joace pe viață și pe moarte cartea plină de spectre și umbre ale funestului. S-ar putea ca, într-adevăr, orice ipotetic "va urma..." să apară, din punctul acesta de vedere, doar ca un fel de apendice manierist și, prin urmare, inutil. Referințe critice (selectiv): Andrei Bodiu, în "Observator cultural", nr. 145, 3-9 decembrie 2002; Andrei Terian, în "Ziarul financiar" din 30 martie 2007; Oana Cătălina Ninu, în "Pana mea" din 16 iulie 2007; Cosmin Ciotloș, în "România
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
profundă a lamento-ului liric declanșat, de regulă, de obsesia thanatică trăită spectacular; expresivitatea rară a spiralelor unei interiorități camuflate, abil, într-o serie de alteri de proveniență mitologică; modalitatea de a corporaliza într-o dicțiune deja recognoscibilă, dar niciodată manieristă inefabilul trăirii poetice sau religioase, iată doar câteva dintre atuurile care o recomandă drept o poetă de prim raft. Placheta sa de debut (Procesiunea de păpuși, Editura Helicon, Timișoara, 1996) anunța un univers poetic marcat de o angoasă insolvabilă; pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eta Boeriu liber prin desiș, ca primă strofa a poeziei quasimodiene Cuvânt nu este altceva decât o rescriere a celei mai cunoscute creații leopardiene, Infinitul.22 Întoarcerea la această capodoperă ascunde, în opinia autoarei, refuzul ermeticului de a îmbrățișa clasicismul manierist promovat de Gabriele D'Annunzio, pe care, la drept vorbind, tânărul sicilian îl divinizase în anii primei tinereți. Este posibil, mai precizează cercetătoarea, că prezența incontestabila a idiolectului Canturilor în volumul Oboi scufundat să se datoreze și unor întâlniri ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
porțile unei varietăți mai ample de genuri literare și zone ale culturii. Schimbarea a marcat și întreruperea colaborarării lui Quasimodo cu 'Circoli'. Totuși, primii patru ani de apariție au constituit un timp suficient pentru că în paginile ei să fermenteze ermetismul manierist pe care Quasimodo îl va disprețui mai tarziu, tocmai pentru că fusese clădit pornind de la imitarea versurilor sale: Școală ermetica era pe punctul de a se naște (...). Quasimodo, care probabil că dădea atunci tot ceea ce avea mai bun, este, în mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care au văzut lumina tiparului între 1923 și 1933; acesteia îi aparțin: Ungaretti din Sentimentul timpului, Montale din Oase de sepie și Quasimodo din Ape și pământuri și Oboi scufundat. Ultima etapă, cea a poeziei ermetice, o deformare intelectualista și manierista a celei mai înalte poezii pure, include volume apărute între 1934-1944. Clasificarea lui Petrucciani cuprinde 35 de ani de poezie italiană, de la sfârșitul primului deceniu al veacului trecut până în ajunul celui de al doilea Război Mondial și separă net etape
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pământuri, mai mult decat Ungaretti sau Montale a știut să împingă până la limita ultima artă compoziției obscure, a cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a știut să împingă până la limita ultima artă compoziției obscure, a cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au reușit să se mențină departe de orice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]