348 matches
-
cu Securitatea care continuă să ne joace, iar Ea - Ea, lovitura de teatru, declară gravă, rigidă, impecabila: "am fost tot timpul la curent"... (cu "activitatea" soțului, se înțelege). Cuplul rezista, cu prețul perpetuării minciunii! Fără a fi o adeptă a maniheismului, nu cred că o "poeta protestatara" autentică ar putea reacționa așa. Ar însemna să se nege pe șine, ar însemna o sinucidere. Cred că nici "rațiunile inimii" (și nici cele ale dosarelor) nu pot face un artist adevărat să aleagă
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
și publicată. Ce frapează în paginile ei la această a treia ediție e mai ales numărul de trimiteri la actualitatea imediată a redactării. Nu o dată Ornea pomenește în treacăt, ca o continuare periculoasă a intensității doctrinare dintre războaie, germenii de maniheism ideologic care au scindat societatea românească imediat după revoluție. Una din marotele difuze ale puterii de atunci era, să ne amintim, legionarismul. Orice act de opoziție publică fățișă era suspectat de a fi fost pus la cale de o organizație
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
diavolul intra în istorie” (L. Kolakovski), axiofobia dictează nouă ordine „valorica” și totul se așează sub semnul unor ambiții nemăsurate având că țel abstracțiuni din cele mai înspăimântătoare. Toate marile teme ale creștinismului sunt confiscate și puse să slujească unui maniheism politic întemeiat pe cultul rațiunii istoriei. Sau, în formularea Profesorului Tismăneanu, "marxismul se întemeiază pe cultul rațiunii mediate de agentul mesianic al Istoriei". Dramoleta politică, cu milioane de asasinați, patologie cu accente metaforic-simbolice criminale, o formă de gandire ce ține
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
un tiran de la 3000 de mile depărtare, cu 3000 de tirani de la distanță de o milă!", zice o replică, evident tot a lui Mel Gibson, prefigurînd capitalismul sălbatic ce va să vină), doar că totul se înneacă în grandilocvență și maniheism. Nu de mult, în Franța, Patriotul - difuzat în 6oo de cópii! - a avut parte de o primire critică deosebit de acră; "epopeea lor națională" a fost comparată, în Première, cu un clip electoral de 2h4o', numai bun pentru perioada electorală în
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
pe pasiuni irevocabile sau/și tensiuni sexuale insuportabile ca în Carne trémula (1997) al lui Pedro Almodóvar sau pe sensibilități maladive ca în Damage (1992) al lui Louis Malle. Tocmai firescul acestei relații extraconjugale supune atenției acest film, care exclude maniheismul eticist telenovelistic sau cauțiunile unui romantism edulcorat unde pasiunea evacuează morala de pe scenă. Regizorul suspendă orice rezolvare facilă printr-un stereotip, dezvoltând datele unei situații aparent simple. Radu Muntean ne pune în fața unui fait accompli, ne relatează posibilitatea simplă în
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
să asculte. Când interlocutorul lipsește, Octavian Paler și-l creează, dedublându-se și purtând pasionante dialoguri interioare. Viziunea artistică nu mai prezintă acea omogenitate din creația autorilor monoideatici, însă diversificarea ei are ca rezultat o uimitoare lărgire a universului moral. Maniheismul ce face și astăzi atâtea victime e respins din capul locului de un scriitor pentru care lucrurile nu sunt deloc simple; și pentru care nuanțele contează. Adevărul, binele, dreptatea nu sunt predeterminate și nu se află în proprietatea cuiva. Ele
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
Orbului care-l poartă pe Olog în spate, din romanul Zahei Orbul, "un simbol vechi și adânc al lumii indo-iraniene" (p. 9), în timp ce în Moara cu noroc, descoperă că autorul reconstituie și adaptează, fără a-l cunoaște, marele mit al maniheismului, nuvela, sub aspectul ei "realist", reprezentând o "variantă localizată a unui vechi mit dualist" (p. 151). În cazul lui Eminescu, atenția cercetătorului se îndreaptă spre aspecte legate de romantismul acosmic, de fantasmele nihilismului, de fantasmele libertății sau ale fricii, fiind
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
psalmii davidici între puterea infinită a divinității și capacitatea limitată a omului de a înțelege, sortit nimicniciei. Transcendența argheziană nu este goală, ci inaccesibilă poetului - ceea ce face inutilă opoziția tradițională în critica românească dintre religiozitatea și nereligiozitatea psalmilor arghezieni. Acest ,maniheism este vetust" (p. 201). Principala schimbare adusă de Arghezi în imaginarul psalmic constă în umanizarea dialogului cu Dumnezeu, dialog pus într-un cadru mai familiar (p. 213). E omenească și regăsibilă în Psaltire plângerea poetului că este abandonat sau uitat
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
n-ar fi cinstit să i-o reproșez, dacă nu l-ar conduce la eroarea de a confunda dreapta cu extrema dreaptă, liberalismul cu fascismul. Nu numai descoperindu-le aceeași bază socială (era să zic de clasă), dar perpetuînd un maniheism ce ne este, vai, familiar încă din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta, ci, cum se vede, și stînga. Ideologic, confuzia cu pricina este o capcană în care au căzut mulți. 2. Nu e adevărat că intelectualitatea română interbelică n-a opus nimic
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
la disco/ să arunc sticlele în sus/ să le învât în jurul meu/ să dau de băut și să dansez în lumină// am să te uit și mâinile mele/ vor fi la vedere toată noaptea." Alteori - și nu în mod excepțional - maniheismul și facilitatea raționamentelor aruncă în aer și talentul lui Andrei Gamarț, și influența maeștrilor săi recenți: "asta e mai rău este e mult mai rău decât pare/ e așa de rău că nu se poate spune sau arăta/ de asta
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
s-au consumat toate acele atrocități, defintoriu fiind incestul, dar și de lumea în care trăiește, lumea occidentală, civilizată, unde respectul pentru legalitate, pentru memorie, pentru demnitatea ființei umane este întruchipat nu fără o notă de umor și un ușor maniheism de către notarul Jean Lebel. Nu întâmplător, Jeanne vine din universul cartezian, „tărâmul solitudinii” cum o numește inspirat un personaj, al matematicii pure, unde 1 și cu 1 fac 2. Ordinea lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
După ideologia oficială, versurile din studenție erau anacronice, fiindcă nu ilustrau „ura de clasă" și „omul nou". Reîntoarcerea în câmpul literar reprezenta o acomodare cu regulile jocului. Totuși, scriitorul căuta să plătească un tribut redus. Cu toate că teatrul fusese parazitat de maniheism (exploatații împotriva „dușmanilor poporului"), repertoriile nu excludeau piese clasice din literatura universală și română. Astfel, cronicarul dramatic avea posibilitatea să evite deopotrivă reprezentațiile ideologizate și limba de lemn. În plus, fiind spectator înainte de toate, Doinaș se putea concentra exclusiv asupra
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
ori "Fericitul Augustin", sau pur și simplu "Augustin", convertirea lui are datele unei răsturnări și profilul unei metamorfoze. O răsturnare de viziune și o metamorfoză de atitudine. Dacă e să dăm crezare mărturisirilor sale, dintr-un neoplatonician trecut prin școala maniheismului, Augustin a devenit cu adevărat o ființă "îmbrăcată în Hristos". Și merită să te întrebi cum, dintr-un tînăr știind pe de rost scrierile lui Cicero, Vergiliu sau Porfir, a cărui memorie avea să-i rămînă fidelă pînă pe patul
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
uneori delimitările nu sunt lesne de operat. Pentru Bertolt Brecht, chiar în sfera ideologicului, alternează impulsurile nonconformiste, dorința rebeliunii cu lungi perioade de acceptare tacită a pozițiilor rigide fixate la Moscova. Piesele sale celebre continuă să fie străbătute de un maniheism, al conflictului de clasă, o fatală împărțire între bogați și săraci. Și în diferențierile categorice, ilustrare a sciziunii, dăinuie însă aproape mereu un extraordinar instinct al viului și al dramatismului autentic. Un caz aparte prezintă Gabriel Garcia Marquez. Formidabila descripție
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
al IV-lea ucis sub acuzația de magie în timpul uzurpatorului Maximus, evidențiind cultura sa neoplatoniciană, cunoașterea autorilor clasici, dar și a unui scriitor creștin cu autoritate precum Hilarius de Pictavium, frecventarea literaturii apocrife; toate acestea îndreptățesc constatarea că acuzația de maniheism și gnosticism adusă lui este exagerată („il n’est ni ma nichéen, ni gnostique, ni encratite..., mais un catholique non conformiste” - p. 133), afinitățile concepției sale teologice cu devianțele amintite explicându-se prin substratul platonician comun (p. 144). Juliette Prudhomme
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
lansează dezinvolt pe zeci de pagini, pleacă de la celebra colecție de articole ale lui Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Se confirmă, într-o strălucită mostră de stil, obiceiul autorului de a inventa, neîntrerupt, formulări duale. Cine vede, în aceasta, maniheism sau reducționism, se înșeală grav. Sunt, în două vorbe luate din teoriile asupra complexității algoritmilor, arbori binari. Doi câte doi, ei pot acoperi un câmp conceptual oricât de vast, cum e, de data aceasta, literatura franceză a zilelor noastre. Iar
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
creștet răscolitor, portretul omului de la 1848 s-a preschimbat în zeu imprevizibil, - Ormuzd al bunătății care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar mitologicul, ivit în zariștea unor atare incidențe, își fulgeră analogia dincolo de localizări pedante. Compatibil cu arbitrarul unei vaste imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent egipțiac, de coroană figurînd simbolic cele două Regate, exclamația concretă
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
trecutul istoric trâmbițat în altă formă, demagogic... Probabil că Ierbivorul ori altcineva ar sfârși prin a-i lua tot materialul." (p. 288). Și încă un citat, extraordinar, din paginile lui Ion Ioanid, elogiat pe drept cuvânt de către autor pentru respingerea maniheismului și acromatopsiei: "Abia acum intrasem în pușcăria cea adevărată și începeam s-o înțeleg bucurându-mă de acea căldură comună care te făcea să te simți mai sigur, mai apărat și mai tare. Unii, cu toate că au stat și ei ani
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
istoric. Beneficiul propagandistic a fost imens. Furet merge pînă la a afirma că obsesia antifascistă a făcut dificilă analiza regimurilor comuniste! încă și astăzi unele istorii ale Estului continuă să împartă ideologiile și politicile antebelice în comuniste și fasciste. Acest maniheism e rodul - iată alt element - al excepționalei eficacități dovedite de comuniști în materie de propagandă. Am mai spu- s-o: comunismul a pierdut, una după alta, toate bătăliile pe care le-a purtat cu Occidentul democratic (economică, socială, tehnologică, politică
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
derivate din condiția socială, ci și pasionale, este făcută de protagonistă cu tușe groase. Nici nu se putea altfel, fiind vorba de un discurs subiectiv, marcat de tragism, singurul potrivit în reconstituirea dramei. Cu toate acestea, reprezentarea este salvată de la maniheism grație situațiilor edificatoare sau care trimit dincolo de prima impresie, chiar și atunci cînd sînt numai schițate. Și mai mult contribuie varietatea și pregnanța tipurilor umane, constituind o comunitate distinctă, tipuri încarnate de numeroasele rude, vecini, cunoscuți - dușmani, opozanți, mai rar
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]