1,979 matches
-
magului călător în stele) 15 iunie 2014. Priviți spre bolta-n stelată, El „trece dus pe steaua ce zboară ca un gând...” Negreșit, Eminule drag, „Îngerul tău e-o rază și trupul ei un nor...” Povestea magului călător în stele) Mantaua timpului, înstelare divină, îmi cere, acum, într-acest ceas divin, să șoptesc din carte-ți: „Fost-am în lume poate unic...” (Ca o făclie...) E cincisprezece-a lui iunie astăzi, prieteni, și, cu drag, eu vă rog, îmbrățișați, măcar astăzi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93511_a_94803]
-
Simpatie > IUBIREA-I VOINȚA DIVINĂ Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Voință divină Pe aripi de vânt, Spre cer mă îndrept. Îmi dă avânt Iubirea din piept. Aripi îmi fac, Din mantaua de vis... Și mă desfat Într-un sacru surâs. Strâng în privire, Lumina de cer Calc pe mulțimea de vreri Doar o Voință mi-e Călăuză și far... Ea mă poartă pe brațe de har. Sădit-a în mine, Iubirea
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
simte că nunta s-a mutat În cer. CÎte unul mai cu foc și mai În voce dă tonul cîntării: Te-am Învelit cu tunica, nașă, nașă Și nu ți-am făcut nimica, nașă draga mea Te-am Învelit cu mantaua, nașă, nașă Și mi-am căpătat beleaua, nașă draga mea și femeile Îi răspund cu glasuri gîdilate, gîfÎite Nașule, nu ie păcat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia Să te culci cu fina-n pat I-auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la betonieră, Îl găsiră pă grămada de pietriș, așa cum auziși, ca un cîine, zic ăi de-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să-ți spui, că tot nu-l știi, ierea unu slăbănog, dă umbla c-o manta veche, ruptă toată, avea o mînă oloagă și o ținea legată de gît Într-o cîrpă, se pripășise pîn cartier de fo cîteva săptămîni. Își făcea de lucru pă la aprozar că-i mai dădea Fănica, a dă să ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care să te trezească, doar dinții mărunți ai pietrișului scrîșnind Încet În carnea lui. Un ronțăit cu care se obișnuise, un ronțăit familiar și aproape confortabil. Poate visa. Dar nu, nu mai putea să viseze. Sub pielea aceea degradată ca mantaua cu care se acoperea, doar sîngele Își continua drumul confuz prin artere, drumul acela al cimentului Împotmolindu-se În țevile Înguste spre gura betonierei pînă cînd. Un sfîrșit aidoma Începutului, aceeași nerăbdare, aceeași voluptate. Ai vrea să se scrie totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în momentul ăla m-ar fi omorât dacă ar fi putut. Clifford Hammond s-a dat la o parte ca să-mi facă loc, evitând ostentativ orice contact cu mine. Mai, mai că mă așteptam să facă un gest victorian cu mantaua, ca o femeie virtuoasă care trece furioasă pe lângă o femeie ușoară. Nu prea îmi plăcea postura de dușman al poporului, dar am ieșit afară, cu capul sus, lăsând ușa să se trântească în urma mea. în timp ce coboram scările am auzit balamalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
va izbucni într-o furie care va face imposibilă desfășurarea spectacolului. Sigur că fiecare putea la nevoie - chiar și dirijorul, Oleg - să cânte o arie, să joace mai mult decât un rol. Dar numai cântărețul Mikael Woltz putea să scuture mantaua iernii, convingând publicul că doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de o asemenea ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nicicum și carcasele astea zburătoare care-au fost poate cândva gazde sufletelor noastre nebune și sfinte! Nu poate fi spirit și nici geniu și nici măcar liniște într-o lume precum aceea din care am plecat, în care gândurile învelite în mantaua dezgustătoare a mațelorsilesc bieții oameni să uite carnea care suntpentru a putea trăi... Cum naibii poate fi totul atât de înfricoșător? Și cum de poate arăta totul atât de cumplit aici și dincolo nu, pentru numele lui Dumnezeu? Nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca dintr-o spălătorie; era un abur cald, plin de miresme și de sunete. Vestiarul mic, despărțit de sală printr-un grilaj, era atât de tixit de șube, încât portarul se porni să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nici efortul care a însoțit-o. Știu acum: în această durată infinită a săvârșirii și în dispariția fantomatică a săvârșitului, în această mare dualitate îmi voi petrece toată noaptea. Lungă, fără de sfârșit îmi pare îmbrăcarea, introducerea mâinilor tremurânde în mânecile mantalei după ce, cu un glas spart de entuziasm, îi propun lui Mik să meargă cu mine acasă, să luăm un lucru de preț de acolo și să-l amanetăm pentru o nouă porție de cocaină. Iată-ne îmbrăcați cu șubele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în primăvara anului 1918, prin luna martie, s-a început demobilizarea. - Venind acasă, unii dintre noi, iar o parte am rămas până la sfârșitul lui mai. - îmbrăcămintea ne era împestrițată: unu cu pantaloni vătuiți rusești, altul cu tunică nemțească, altul cu manta rusească. Îmbrăcămintea ne era un echipament de la cele 3 armate: românești, rusești și nemțești. Pe la sfârșitul lui mai și începutul lui iunie, într-o sărbătoare, am fost la biserică. - Căci atunci ne duceam mai des la biserică nu ca acum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
facerii, tortura creației, e bine să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți, din când în când se opreau, din când în când reveneau, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau în cercuri. Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
depresie râncedă, bolnavă. Am ieșit aici, afară, ca să mă ude ploaia, așa cum e udată o găină. Găinile ude au gândirea foarte clară. - Continuă, a Îndemnat-o amabil Amory. - Ei bine, eu nu mă tem de Întuneric, așa că mi-am pus mantaua impermeabilă și cizmele de cauciuc și am ieșit. Știi, Înainte mi-a fost Întotdeauna frică să afirm că nu cred În Dumnezeu - ar fi putut să mă trăsnească -, dar uite că-s aici și, evident, nu m-a trăsnit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu știu cum a început destinul meu de regizor, probabil că aveau un gol de producție și eu îmi arătasem mușchii la Institut cu Eunucul, care făcuse un succes incredibil la Bulandra, așa că a mers. Întâi Clovnii, apoi Actorul și, în sfârșit, Mantaua. Cu Mantaua a fost o daraveră teribilă. Se aprobă ideea, la urma urmelor un Gogol nu e de colo, deși cu Gogol o pățiseră și ăia la Bulandra, devizul, destul de pipărat, 60.000 lei, și începe treaba. Nu despre munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
început destinul meu de regizor, probabil că aveau un gol de producție și eu îmi arătasem mușchii la Institut cu Eunucul, care făcuse un succes incredibil la Bulandra, așa că a mers. Întâi Clovnii, apoi Actorul și, în sfârșit, Mantaua. Cu Mantaua a fost o daraveră teribilă. Se aprobă ideea, la urma urmelor un Gogol nu e de colo, deși cu Gogol o pățiseră și ăia la Bulandra, devizul, destul de pipărat, 60.000 lei, și începe treaba. Nu despre munca mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vadă o lume pe lângă care ceilalți treceau fără griji; abstinența mea - care, acum că o descoperisem, mă mira teribil - mă făcuse să văd aceeași lume. Clar, spectacolul era bun. Argumentul a funcționat. Nu era Beligan omul să nu priceapă asta. Mantaua s-a jucat ca un spectacol al Institutului de Teatru, găzduit de Național. Compromisul a funcționat și spectacolul a avut succes. Beligan! Sunt sute de povești, chiar nu glumesc, aș putea vorbi zile în șir despre niște lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
atunci. Doar câteva poze frumoase care vorbeau de un turneu pe care tocmai îl făcea undeva prin lume. L-am întâlnit mult mai târziu. Eram la Perigueux, invitat cu Masca la Festival și veneam cu trei spectacole, între care și Mantaua de Gogol. Organizatorul festivalului, Peter Bu, un tip ciudat și de care mă leagă o foarte stranie întâmplare, îl invitase și pe Marceau cu Mantaua, celebrul spectacol montat cu mai bine de cincizeci de ani în urmă. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la Perigueux, invitat cu Masca la Festival și veneam cu trei spectacole, între care și Mantaua de Gogol. Organizatorul festivalului, Peter Bu, un tip ciudat și de care mă leagă o foarte stranie întâmplare, îl invitase și pe Marceau cu Mantaua, celebrul spectacol montat cu mai bine de cincizeci de ani în urmă. În ziua aceea parcă mă neliniștea ceva, nu-mi găseam locul, pașii m-au dus direct către clădirea în care era sediul staff-ului festivalului și acolo, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pomenesc spunând: ― Maître, je m’apelle Mălaimare. Marceau ridică ochii către mine, fața lui era un adevărat pergament, ochii priveau de undeva de foarte departe, zâmbește ușor, îmi întinde mâna și, aproape șoptind, spune: ― Tu ești cel care a montat Mantaua? Asta e bine. Asta a fost tot. I-am ținut mâna într-a mea cât am putut mai mult, voiam să-i fur energia, să-i simt forța și să mă bucur și eu de ea. Și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de ani și izbutea să facă podul, iar bijuteriile lui, pantomimele lui Bip erau mai tinere și mai incredibile ca oricând. Priveam din fundul sălii fascinat, evolua în fața mea un om care știa pentru ce trăiește. Am jucat și eu Mantaua cu o disperare nebună, doream să fiu mai bun, cred, și chiar am fost, căci cronicarii au vorbit extrem de elogios despre spectacolul nostru, spunând cât e de tineresc față de vechitura lui Marceau. M-au durut teribil cronicile. Evident că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]