2,098 matches
-
o bucată bună de timp, mai ieșea puțin la vedere. În momentul când băiatul a avut puțin timp să se uite la cer, Soarele tocmai atunci părăsea bolta cerească și Noaptea în brațe cu Înserarea se grăbea să-și întindă mantia întunecoasă și aripile reci peste pământ. În acel moment Norocel și-a luat la revedere de la tata până a doua zi, hotărând că este vremea să facă cale-ntoarsă. De această dată a hotărât să urmeze sfaturile zânei. A legat lanterna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ei nu a venit de niciunde, a plecat la drum. Nu a mers mult, când dintr-o dată Noaptea s-a gândit că ajunge atâta zi cu mult soare și, când cerul s-a înroșit la orizont, repede și-a întins mantia întunecată obligând locuitorii pământului să se liniștească, să întrerupă orice activitate, să meargă la odihnă pentru ziua următoare. Cum mergea pe marginea unei ape și se tot uita spre marginea unei păduri pentru a-și căuta un loc pentru odihna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei mele, ulițele satului se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prin tradiție însă apare un alt ritual, domestic să-i zicem, care este cu totul deosebit de cel oficial săvârșit de preoți și ierarhi și-n care se amestecă practicile rătăcirilor din cele mai îndepărtate epoci, îmbrăcate însă superficial în alba mantie a creștinismului. Și atât de mult stăpânește sufletul mulțimii tradiția acestor practici ancestrale, încât nici cei mai curajoși reformatori n-au îndrăznit să le năruiască, temându-se de o completă nereușită și de furia poporului. Însuși Mântuitorul, la un moment
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost solicitată chiar de către profesorii Universității sau de către straniul lor sindicat (și aceasta într-un moment în care revendicările sindicale vorbeau în alte părți de scăderea timpului de lucru) este înfricoșător pentru cel care știe să distingă ce anume ascunde mantia demagogiei politice: autodistrugerea Universității ca autodistrugere a culturii ca autodistrugere a vieții. În ce constă, considerată în ea însăși, adică din punct de vedere filozofic, transmiterea unei cunoașteri? În actul prin care fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din respectul arătat de Însoțitorul său: un bărbat de statură mijlocie, cu capul rotund și părul rar, Învăluit Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră În antisală. — Nici morți, nici sânge, insistă bărbatul trupeș. Adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe care le au asupra lor și să le predați numaidecât. — Cui? Întrebă Alatriste. — Cuiva care va aștepta peste drum de Mănăstirea Carmeliților Desculți. Parola va fi Monteros și Suizos. În timp ce vorbea, omul cu capul rotund vârî o mână În mantia-i Întunecată care Îi acoperea complet Îmbrăcămintea și scoase o mică pungă. O clipă numai, lui Alatriste i se păru că Întrezărește pe pieptul lui capătul roșu al cusăturii În relief a unei cruci a Ordinului de Calatrava, Însă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spadă și pumnal, adresându-se unul altuia numai cu caballero și gata să sară la bătaie pentru un loc de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă contribuiau din plin și femeile, care Într-un vârtej de rochii, mantii, mantile și evantaie intrau În galeria lor, unde erau de Îndată săgetate de ochii nenumăraților amorezi ce Își răsuceau falnic mustața prin balcoanele și curtea incintei. Și ele se băteau pe locuri, și nu o dată a trebuit să intervină ocârmuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
numai de noi. Se auziră bătăile de gong anunțând Începerea comediei, muschetarii strigară „jos pălăriile!“, toată lumea se descoperi, se trase cortina, și Întreaga mea atenție zbură de la zurbagii la scenă, unde apăreau deja personajele doña Laura și Urbana, Învăluite În mantii. În fața pânzei Închipuind fundalul, o ramă cu cartoane pictate imita Turnul Aurului din Sevilla. — Strașnic este El Arenal! — Totdeauna a fost așa. Nu-i, după părerea mea, loc În lume să-i fie egal. Până și acum mă ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca acesta. Epilog Cerul amenința a ploaie deasupra Alcázar-ului și norii grei venind dinspre apus păreau să se ferfenițească sfârtecați de fleșa ascuțită a Turnului Aurit. Așezat pe o bancă de piatră a esplanadei regale, mi-am acoperit umerii cu mantia scurtă și veche a căpitanului, care Îmi ținea loc de capă, și am continuat să aștept, neslăbind din ochi porțile Palatului de care santinelele mă Îndepărtaseră deja de trei ori. Stăteam acolo de foarte mult timp: de când, de dimineață, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ai italianului mă priveau fix. Apoi, când am Început să reacționez, m-au asaltat două gânduri concrete și aproape contrare. Primul, s-o iau la goană. Al doilea, să duc mâna la pumnalul pe care Îl purtam În spatele cingătorii, sub mantia căpitanului, și să Încerc să i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a spus că va ieși pe propriile-i picioare. Liber. — De unde știe asta domnia voastră? Întrebarea mea coincise cu un gest prudent al mâinii mele spre partea centurii acoperită cu mantia, mișcare ce nu trecu neobservată de italian. Zâmbetul i se accentuă. — Bun, zise măsurat. Cum să-ți zic? Și eu Îl așteptam, ca tine. Ca să-i transmit un mesaj. Dar tocmai mi s-a comunicat că mesajul nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
greș. Dacă poți spune că memoria lucrează. Memoria există și atât. Era de fapt memoria bunicului. A lui și a mea. Nu trebuia decât să notez liniile, una după alta. Totul se așeza la locul lui: fața aplecată a Creatorului, mantia fluturândă barba lungă, cârlionțată, cețurile care urcau dinspre pământ și lumina cea nou creată. Cum am spus: rând pe rând, fiecare linie subțire și simplă. Planul era ca această carte despre Doré, pe care eu dată fiind incapacitatea mea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și despărțirea definitivă a lui Ariel de Caliban. Totuși, reflectând mai adânc la semnele simbolice și factorii semiotici presărați în acest spectacol, descoperim o paradigmă subversivă la adresa Instanței sau Instituției ecumenic-atotputernice întruchipată în ficțiunea scenică de persoana lui Prospero. Sub mantia sa subtil concepută în două culori, umanul Prospero are o bluză de Pierrot, de Arlechin proaspăt cosmetizat. Arta actorului Alexandru Repan reintegrează muzicii și unei grații de ordin spiritual cuvintele recitativului său de artist cu experiență. Cuvintele lui au o
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
primul minut de rulare a filmului, cine era regele Vodeniei, poposit la Paris pentru semnarea unui însemnat tratat comercial, dar nu numai pentru asta. Autorul reproducea cu fidelitate masca monarhului Carol al II-lea, cu masculina-i mustață și fluturătoa-rea-i mantie. Ochii-i jucau după frumoasele parizience - pe care le cunoștea prea bine - mai cu seamă după soția primului ministru, un bărbat ventripotent care conducea tratativele - președintele republicii afla câte ceva despre ele, din ziare. O comedie, desigur, falnicul monarh fustangiu își
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
Veronese au fost cu adevărat rivalii lui Tițian în condițiile în care acesta a dominat pictura venețiană încă înainte ca cei doi să-și fi început ucenicia. Tintoretto și Veronese au concurat de fapt doar pentru privilegiul de a purta mantia de moștenitor a lui Tițian, maestrul sprijinindu-l mereu pe mai tânărul și mai puțin rebelul Veronese. Într-o manifestare organizată tematic, grupând lucrări ale celor trei cu subiect similar, nicăieri nu este geniul lui Tițian și dependența artistică a
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
de serasir; pe dînsul avea o hlamidă de sevai roșu, cusută cu palme de fir de poale și încinsă d-a curmezișul, pe sub supțiori, cu un lat brîu sau omofor, semănat cu motostaturi în șatrange; iar d-asupra o largă mantie de buhur alb cu ceaprazuri de aur și îmblănită cu jder, căci d-atunci începuse cazaclîii să aducă în }arigrad scumpele blăni din Mosc" (Doamna Chiajna, II). Așa arată fraza nuvelistului Odobescu, la jumătatea drumului dintre descriere și colecție de
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
familiei Montresorilor este un călcîi strivind șarpele, aluzie clară la prefigurarea creștinismului în Facerea (3:14). Al doilea grup de elemente focalizează, dimpotrivă, principiile inițiatice și oculte (de regulă francmasonice) ale povestirii: 2.a. Montresor scoate o mistrie de sub faldurile mantiei, semn al apartenenței sale la fraternitatea masonică; această unealtă reprezintă un simbol de prim rang al ocultismului francmasonic (Sorensen 46). b. Călătoria celor doi protagoniști în adîncul catacombelor respectă traiectul unei coborîri continui ce poate fi considerată corespondentul experienței inițiatice
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
care codifică, după Morgan, autoidentificarea ca mason. Interesant rămîne faptul că ea se folosește chiar după ce, în prealabil, interlocutorul a ridicat mîinile deasupra capului, testînd simbolic identitatea noului venit (Sorensen 46). Pe de altă parte, Sorensen arată mistria ascunsă în mantie, care este, cu adevărat, un instrument masonic (atît operativ, cît și speculativ) și un cod, sugerînd șiretenie și determinare în acțiune, atributele incontestabile ale naratorului revanșard. Astfel, Sorensen concluzionează: "Dacă atît Montresor cît și Fortunato sînt francmasoni, Ťmiile de răutățiť
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
presus de timp, fervoarea unei misiuni, ca în frumosul poem Cu masca-n dogoare..., unde "rigăi" deportate "spre continentele vesperei" i s-au ars măștile, i s-a distrus întruchiparea pământească, dar "I-au împărțit doar numele și vinul,/ Iar mantia și chipul în dogoare,/ Lăsate într-un cufăr,/ Se vor păstra pân-la-nvierea Sa/ În scena următoare..." Tot în calitate de apologet al focului este celebrat Van Gogh. Pilduitoare sunt, în acest sens, și poemele: Calule galben de soare, Lume, lampă, petrecum..., Caii
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
Petreceam cu pâinea-}i/ Și cu vinul...// Merindelor Tale/ Le pierdusem tainul,/Uitând de primirea aleasă" (Balada Tatălui Risipitor...). Spirite înalte, alese, sfinți, îngeri, îi veghează, de oriunde, chiar și din neștiut, pe oamenii rătăcitori în viață: "Le căzuse de pe mantii varul,// Din aure aurul/ Și ne mai purtau încă de grijă// Sub cerul închis/ De-acum se vor trece-n lumină" (Jertfă). Adăstarea omului în lume are un rost precis doar atâta vreme cât sufletul este plin de puteri și latențe, de
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
precedentele tomuri, dimpreună cu cele mai noi producte lirice, într-o remarcabilă continuitate de viziune, pe urcătoare trepte. Este o sinteză a unei vocații intarisabile a celui care și în viața profesională a recitat versuri, a pronunțat tirade, a îmbrăcat mantii, în duhul unor trecute epoci - ca și în cotidian! Un destin, firește, dar și un act de voință, o opțiune. Activitatea sa de creație, senină, luminoasă, cu răgazuri, raite și refugii în crânguri edenice a compensat pătimașele încordări de pe scena
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
apă. Cine-i al treilea care-i mereu cu tine? Când număr suntem doar tu și cu mine Dar când privesc înainte pe-albul drum Mereu mai e-un al treilea mergând cu tine-n rând Plutind, învăluit în brună mantie, fața-i ascunsă Nu știu bărbat de-i sau femeie Dar cine-i cel de dincolo de tine? Ce-i acel sunet ascuțit în aer Murmur de maternă lamentație Cine's acele hoarde-ntunecate, năpădind Peste câmpii făr' de sfârșit, împiedicându
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
admirabile pagini de literatură", descriind aventurile sale sentimentale și tribulațiile militare, cu o reală capacitate de a crea o tipologie. Paginile autobiografice "încorporează nu numai un spirit mefistofelic și unul faustic, dar și sufletul unui romantic, sub a cărui largă mantie se ivește un realist, un creator de tipologii și de atmosferă, cu ochiul deschis deopotrivă înăuntru, ca și în afară." Discernământul critic al lui Al. Săndulescu se manifestă cu sobrietate, neexistând să afirme că Ioan Slavici este "modest ca memorialist
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
un rol ce nu li se potrivește, nu e al lor? Trecem mai departe și intrăm în depozitul de costume, unde - ca peste tot, de altfel - gazdele țin să-mi arate obiectele cele mai de preț aflate în posesia Institutului: mantia unui renumit Don Carlos, în care mă fotografiez (așa cum mă fotografiasem în '90, la Snagov, îmbrăcat cu halatul de casă a lui Ceaușescu), bereta lui Karl Moor... Costumele stau adunate aici, golite de prezența actorilor, dar păstrând încă ceva din
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]